BLOGU LU' OTRAVĂ

Are o forta incredibila, este o actrita intensa, asa cum spunea CTP, este extrem de feminina si a facut niste roluri care au marcat cinematografia romaneasca de dupa Revolutie. De la Betty din “Marfa si banii” in regia lui Cristi Puiu pana la “Iubi in “Pescuit sportiv“, Ileana in “Domestic” in regia lui Adrian Sitaru, Lavinia in “Periferic” sau Paula din “Acasa la tata”. “Lucrez mult mai bine, cand in jurul meu e iubire si armonie” – sunt vorbele celei cu care am onoarea si placerea sa stau de vorba la “Romania mea” – Ioana Flora.

Ai un aer de actrita frantuzoaica si am citit despre tine ca ai avut o copilarie boema printer oameni mari. Cum e sa iti petreci copilaria la serate literare?

Fermecator.  Cred ca o informatie, de orice natura, o asimilezi in mod natural atunci cand esti copil. Asta a fost normalitatea mea. Sa aud poeti si scriitori citindu-si poeziile si proza (si o fac foarte diferit fata de cum ar face-o un actor, de unde si retinerea mea in a recita poezii, multa vreme). Bine, nu ma pot plange ca am dus lipsa de prieteni de varsta mea. Am avut o copilarie in parametrii normali, as zice eu☺

Esti un om optimist care crede in lucruri pozitive si care vede mereu partea plina a paharului si mai ales care crede cu tarie ca fiecare om are talentul lui si ca el trebuie folosit si dezvoltat. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Unul dintre el ar fi chiar cel de care aduceai aminte mai sus – sa nu ratezi sa-ti descoperi talentul si sa-l dezvolti, sa iti transformi pasiunile in realitate. Sa nu zici:” Lasa ca maine, sau anul viitor”. Acum se intampla lucrurile. Dincolo de asta, de cand sunt Luca si Sașa pe lume (baietii mei), nu mi s-a intamplat sa simt ceva mai autentic si mai puternic. Maternitatea.

Ai jucat la Puiu, la Sitaru, la Netzer, la Radu Muntean, la Serban  Marinescu, faci un rol foarte bun in “Acasa la tata” insa rolul din Pescuit Sportiv mi se pare fabulos. Care este cel mai la inima rol din filmele in care ai jucat?

Multumesc pentru apreciere. Legat de roluri, pot sa spun doar ca, in tot ce am facut, am investit emotional si nu numai. Exista o intreaga structura de gandire pe care o aplici atunci cand faci un rol, e o fascinatie care nu-ti da pace. Nu prea pot sa fac diferenta spunand ca “personajul cutare imi place mai putin”. Urmeaza, de exemplu, sa filmez la Marius Olteanu un lung metraj, cu care vom intra in repetitii curand, deja ma gandesc, deja construiesc, imi imaginez.

“Ioana Flora este o actrita intensa, care consuma din ea în timp ce joaca si instinctiv simte mereu nuanta cu o precizie uluitoare. Poate sa duca în spate un film întreg, cum a fost cazul cu Déjà Vu” Sunt vorbele lui CTP. Cum o poate caracteriza Ioana Flora pe Ioana Flora?

Tin minte momentul si tin minte ca am ramas fara replica atunci cand am auzit aprecierea asta, mai ales venind din partea domnului CTP. Cat despre mine, ca o autoreflectie, mi se pare ca ceea ce am de spus o fac pe scena sau in film. In rest sunt un om din multime. O multime de 150000 de oameni, de exemplu, care ies in strada pentru a-si recupera demintatea. Sau care isi duc dimineata copiii la scoala, sau care se bucura ca a venit primavara…

Interesanta filosofia ta de viata: “Hai sa ne calmam si sa vorbim ca oamenii” De ce facem asta din ce in ce mai rar?

Nu stiu exact, poate ca ne apasa multe griji. Posibil sa avem si o gena mai artagoasa- vorba Liei Bugnar, care spunea la un moment dat ca noua, asa ca popor, “ne place artagul”. Mi-a placut cum suna cuvantul. Ascultandu-l, iti poti imagina usor cam cum se transpune in actiune si vorbe.

Stateam de vorba cu Rodica Lazar si imi spunea despre relatie ei cu Dora, fiica el de 10 ani. “E nesfarsitul. Cand era mica, a inventat asta: Mami,  te iubesc la nesfarsit! Si a ramas asa. Stiu ca nu ea a inventat vorbele astea, dar e ca si cum Dumnezeu -cel mai bun pe care ti-l poti imagina, a zis: crezi ca ai avut noroc pana acum? Ia de-aici!” Cum e relatia ta cu Luca si Sasa?

Da, avem si noi o vorba asemanatoare:” mami, te ador pana la infinit. Si  apropos de vorba asta, acum cateva zile le spuneam: “Voi stiti ca va ador, nu?”, si Luca zice:” Sașa, avem o fană!”. Acum, la 9 ani, inca mai au inocenta aceea copliareasca, dar uneori am senzatia ca ma uit la doi baieti mari. Si ma opresc si ii admir, si pe ascuns si fatis. Asa, printre teme, povestile si discutiile de seara (care sunt fabuloase), trezirile la 7 dimineata pentru scoala.

Intr-un interviu acum 5 ani spuneai ca tatal tau a fost sceptic cand ai ales aceasta meserie: “E riscant sa ai vise si dorinte si sa nu ai potentialul necesar sa ti le indeplinesti” Cum ai simtit aceasta presiune pe umeri. Presiunea unui om care vrea sa faca ce ii place dar al carui drum pana la luminita de la capat este anevoios?

O vreme am simtit nevoia sa-I demonstrez ca pot. Apoi i-am demonstrat si m-am linistit.

Esti un fel de Meryl Streep a Romaniei. Ai cam toate premiile posibile la festivaluri de film. Avem nevoie de premii? Simtim dorinta unei confirmari dupa ce am facut o treaba bine?

Meryl Streep, ce bine suna…☺

Da, avem mereu nevoie de confirmari, din privirea spectatorilor dupa spectacol, din reactiile celor care ne vad filmele, de la colegi, cu totii, fara exceptie, avem nevoie de confirmari. Asta cred eu. Prin natura meseriei, noi oferim si primim inapoi.

Intr-un interviu pe blog – Andi Vasluianu – spunea ca: “Iubirea adevarata vine chiar in liniste si e ca o mangaiere de mama.” La tine cum a venit iubirea adevarata?

Ce bine zice Andi. Asa e, se face liniste.

“Fericirea este aptitudinea de a lasa dezamagirile in trecut si obiectivele pe care ti le doresti atinse in viitor.” Toata lumea vorbeste despre ea. Unii au trait sentimentul, altii nu. Ce este fericirea pentru tine?

Linistea de care vorbeam mai sus.

“Imi place povestea aceea cu muntele. Felul in care urci conteaza mai tare decat momentul in care ajungi in varf. Cred ca am o anumita perseverenta care ma impinge inainte.” Cand ti-ai dat seama ca uneori este mai importanta cautare decat lucrurile pe care le gasim?

Munca ta cu tine e importanta, felul in care te raportezi la meserie. Cat despre lucrurile pe care le gasim, citeam la un moment dat un interviu al Adei Solomon, in care zicea ca momentul in care ajungi in varf nu iti aduce linistea. De acolo abia incepe responsabilitatea.  Pentru tot ceea ce urmeaza sa faci.

Lumea poate sa te vada intr-un spectacol foarte interesant in unul dintre cele mai uber cool locuri in care se joaca teatru in Bucuresti – Apollo111. Cum e spectacolul “Dupa ploaie”? Am auzit foarte multe lucruri de bine despre el.

A, trebie sa-l vezi. Neaparat. Vorbeste despre oameni care se cauta pe sine, cumva. De undeva, de sus, de pe acoperisul unei multinationale de 50 de etaje, “totul pare mic si nesemnificativ”, spune unul dintre personaje. Refugiati la o tigara, opt oameni se confeseaza, se cearta, se impaca, se indragostesc, isi schimba traseele, viata…si asteapta ploaia. Ploaia care vine cu solutia mult asteptata, eliberarea de tot ce e toxic.

Foto: Alexandru Maftei, Radu Chindris

"Romania mea" Ioana Flora Ioana Flora interviu Marius Olteanu