BLOGU LU' OTRAVĂ

Am scris un post despre cel mai frumos gen de femeie. La postarea respectiva am primit un comentariu care mi-a placut foarte mult si pe care vreau sa il impart cu voi.

O femeie mult mai desteapta decat mine a scris o data: “Femeile adora sa faca lucruri pe care le urasc pentru un barbat pe care-l iubesc. Dar daca acest sacrificiu nu este recunoscut, si dragostea lor va pieri”. Ceea ce demonstreaza ca pana la urma si femeile (ca si barbatii) au multe defecte. Orice femeie si orice barbat, fie ca este indragostit(a), casatorit(a), divortat(a), vaduv(a), etc. va compara orice posibil partener (barbat sau femeie) cu partenerul actual — e o reactie aproape instinctiva.

O facem si cu femeile mai in varsta cand le comparam cu alte femei pe care le-am cunoscut — mama, matusa, bunica, etc. Esti cu un partener aproape ideal atunci cand toate aceste comparatii te fac de fapt sa-l apreciezi mai mult pe partenerul actual. De ce?

Pai pentru ca si-a rupt o bucata din el ca sa te faca fericita, pentru ca te intelege mai bine decat oricine altcineva, pentru ca oricat de rau te-ai comporta tu, el te iarta. Asa cum o fac parintii: diferenta este ca parintii o fac in general instinctiv pentru ca esti carne din carnea lor, in timp ce partenerii de viata o fac dintr-un alt motiv, care trebuie respectat cu atat mai mult cu cat nu formeaza parte din instinct. Este vorba de o iubire care dureaza, si care se apropie mai mult de “dragostea” descrisa de Sf. Ap. Pavel. Dupa mine chiar asa se poate descrie femeia/barbatul “ideal”: este cea/cel care te ridica de la statutul de om obisnuit (unde rasplatesti binele cu bine si raul cu mai putin bine) la unul mai apropiat de cel ideal (unde dragostea ta te face sa rasplatesti si raul tot cu bine, fara sa numeri, fara sa-ti pierzi rabdarea).

Pentru cei care sunt dezamagiti si care au scris cu amaraciune: iubirea si partenerul ideal le gasesti numai facand tu un prim pas. O mica pilda pe care am auzit-o si care mi-a ramas intiparita in minte:

“Un om tanar, plecat din orasul lui, ajunge intr-un alt oras. La poarta orasului era un batran, care privea la cei care intrau si cei care ieseau. Tanarul se apropie de el si-l intreaba cum sunt oamenii din acel oras.
Batranul il priveste, si il intreaba:
— Dar cum oamenii in orasul de unde vii?
Tanarul raspunde:
— Pai sunt hrapareti, rai, invidiosi, lacomi … ca doar de aceea am plecat!
Batranul a dat din cap cu tristete si a zis:
— Tot asa sunt si cei de aici, fiul meu!
Asa ca tanarul a intrat trist in orasul respectiv. A doua zi, alt tanar venit de departe se opreste si pune aceeasi intreabare aceluiasi batran.
Si batranul il intreaba si pe el:
— Cum sunt oamenii in orasul de unde vii?
Tanarul raspunde:
— Sunt oameni buni si darnici, generosi, calzi, ospitalieri; imi pare rau ca am plecat dintre ei.
Batranul ii zambeste si ii zice:
— Sa nu-ti para prea rau. Si aici oamenii sunt la fel. Asa ca tanarul pleaca imbarbatat.
Dar iata ca un alt om din cetate, care fusese martorul amanduror sosiri, vine la batran si il intreaba:
— Nu-ti e rusine sa raspunzi in doua feluri la aceeasi intrebare, tu om batran fiind?
Iar batranul zice:
— In fiecare oras exista si bine si rau. Nu vei vedea si nu vei aprecia binele decat daca vine din sufletul tau. Primul calator a venit cu manie in suflet, voind sa vada raul, deci rau va vedea peste tot. Iar al doilea a venit cu gand bun, vrand sa vada binele, deci de bine va avea parte.”

Sa fiti sanatosi si fericiti, sa va ajute Dumnezeu sa va gasiti acel partener care va face mai buni, mai generosi, si mai rabdatori.

Foto: Jeff Luker

iubire poveste