BLOGU LU' OTRAVĂ

Sunt oamenii care coloreaza orasele cenusii ale Bucurestiului si ale intregii tari, sunt oamenii care datorita lucrarilor lor aduc turisti care pur si simplu vor sa viziteze Bucurestiul pentru partea asta de arta urbana, sunt oamenii care incearca sa schimbe mentalitatea romanilor despre graffiti si street art si sa ne faca sa traim intr-o lume mai buna, mai toleranta si mai colorata. Interviul de astazi de la “Romania mea” este unul pe care imi doream de foarte multa vreme sa il fac. Prin urmare va invit la o lectura la cafea alaturi de Sweet Damage Crew – cea mai grea brigada de artisti urbani de la noi.

Era un vers de la Racla care zice asa: “Iar tu confunzi graffiti-ul cu mazgaleli prin lifturi?” Vad multe mazgaleli prin Bucuresti. Care e diferenta dintre ele si graffiti?

Mazgalelile despre care vorbesti tu sunt esenta graffitiului, ele stau la baza a tot ceea ce este graffitiul si street-artul in ziua de azi. Acele mazgaleli se numesc Tag-uri. Unele dintre ele sunt mai bine realizate, altele mai putin bine. Asta tine strict de skill-ul fiecarui writer in parte. Cu aceste tag-uri iti faci mana, de la ele pleaca totul. Atunci cand te gandesti ca ar fi cazul sa te apuci de graffiti, primul lucru pe care il faci este sa-ti gasesti un nume de scena, un tag. Ei bine, acest tag este brandul tau, brand pe care vrei sa il faci cat mai vizibil in lumea ta si, daca ai sanse, si dincolo de ea. Dar ca sa-ti raspund la intrebara legata de versul celor de la Racla, cel mai probabil, cand au zis mazgaleli, s-au referit la textele acelea “poezii de wc” inscriptii microbiste, mesaje obscene, care nu se incadreaza in cultura graffiti.

Care este povestea romantata si neromantata a voastra? Cine sunt oamenii din spatele Sweet Damage Crew?

Nu este cine stie ce poveste, sunt doar niste oameni atrasi de o pasiune comuna, de un stil de viata comun, care s-au unit intr-un grup, iar cu timpul au descoperit ca pot face si un business din talentul lor. Oamenii din spatele Sweet Damage Crew sunt, in ordine alfabetica: BIEX, BOEME, CAGE, LOST.OPTICS, PANDELE, RECIS, SHATRAN.

Avem un Bucuresti foarte cenusiu, plin de blocuri cu bulina si mesaje care ne anunta ca o sa cada tenciuala. Cum vedeti voi orasul asta?

Este un oras care are nevoie de multe, este un oras misto, dar caruia ii lipsesc o gramada de chestii. Graffiti-ul cu siguranta nu-I lipseste, dar, din pacate, nu intodeauna graffitiul din Bucuresti este unul de calitate. Sunt multi tineri neexperimentati ale caror lucrari lasa de dorit. Lipsesc din Oras lucrarile de amploare, murale, care sa-I schimbe putin fata, sa-l faca mai prietenos, mai colorat, mai atractiv. Bucurestiul trebuie sa lucreze mult la partea estetica. Dar, cine stie, poate in cativa ani vom avea si noi un festival de picturi murale si Bucurestiul va fi un punct de atractie pentru cei care sunt in cautarea chestiilor de genul acesta.

Aud tot mai des oameni care se plang ca nu fac ceea ce isi doresc, ceea ce le place, ceea ce vor. Sunteti unii dintre oamenii care fac ce isi doresc, isi castiga existenta fix din ceea ce le face placere. Cum ajungi sa faci asta? Ce sfat puteti da oamenilor care se gandesc cu groaza cand se dau jos din pat si trebuie sa ajunga la job?

Hahaha, asa pare nu? Ca facem ceea ce ne place, ca e ceea ce vrem? Tare. Stii care e faza, doar in proportie de 50%- 60% cred ca mai este placere. Atunci cand ajungi sa lucrezi cu branduri mari, cu corporatii cu agentii de publicitate, de cele mai multe ori creativitatea iti este ingradita. Nu vreau sa generalizez, dar sunt putini clientii care ne dau cu adevarat mana libera sa facem ceea ce ne place noua cu adevarat. Da, daca te referi la faptul ca ne-am pastrat pasiunea de a desena peretii, este adevarat, facem ceea ce ne place sa facem, dar ca sa faci si niste bani din asta trebuie sa ajungi la niste compromisuri. Insa, partea frumoasa este ca noi nu ne dam jos din pat ca sa ajungem la job. Cand ceilalti se trezesc sa plece la munca, de cele mai multe ori noi ne băgăm la somn. Nu prea avem zile libere, weekenduri, sarbatori, vacante. Muncim incontinuu. Sfatul este simplu si cliseistic, daca vei continua sa faci ceea ce iti place cu adevarat, si esti bun in ceea ce faci, eventual vei putea sa traiesti din asta.

Cand am vazut nebunia facuta in 2015 la Gradina cu Filme am ramas masca. Apoi cand am vazut nebunia aia de la Point am ramas fara cuvinte. Care este proiectul vostru de suflet?

Nu exista un proiect de suflet, fiecare a fost marfa la vremea lui, procesul de realizare este diferit de fiecare data. Stii vorba aia, “It’s not about the destination, it’s about the journey.” Fix despre asta este vorba.  Cand am terminat un proiect mergem mai departe, asteptam urmatoarea provocare.

Am fost. Am vazut. Am fotografiat. Mi-a placut. Cum s-a nascut proiectul de la Therme?

S-a nascut brusc si in urma unei intalniri cu Ortaku si a mai multor intalniri cu arhitectii si conducerea Therme Nord Bucuresti. Am fuzionat pentru acest proiect colosal si rezultatul a fost unul pe masura. A fost o presiune foarte mare pusa pe noi, mai ales din punct de vedere al timpului de realizare, al conditiilor meteo, si multe altele, insa, in urma acestui proiect am ramas in cap un urmatoarele cuvinte, spuse chiar de beneficiar: “Stiti care este diferenta dintre un carbune si un diamant? Presiune.” Timp de o luna, noapte de noapte am fost la Therme, iar lucrarea noastra a fost finalizata in ziua deschiderii Sands Of Therme, cu doar cateva ore inainte. 🙂

Mi se pare ca locurile prin lumea asta unde exista graffiti-uri misto sunt foarte des fotografiate si e plin Instagramul de el. Asta mi se pare o idee buna de a promova un oras. Ce credeti despre treaba asta?

Pai despre asta este vorba, daca poti sa-ti transformi orasul intr-o galerie de arta, de ce sa nu faci asta? De ce sa nu vina toti turistii sa fotografieze p-aici si alte chestii in afara de Casa Poporului. Este greu sa convingi autoritatile locale sa aprobe si sa sustina astfel de initiative. Insa, culmea, lucram deja la un proiect care ar trebui sa duca la acest rezultat. Un festival care va avea o prima editie Pilot in luna aprilie a acestui an, festival in urma caruia Bucurestiul ar trebui sa se aleaga cu macar patru murale demne de pus pe Instagram.

Sunteti mega cool, sunteti pe mega val si proiectele vin. Cum au fost cele 3 saptamani de lucru la Museum of Senses?

Museum of Senses a fost ceva neasteptat, nu ne-am imaginat nicio secunda ca un astfel de business ar avea nevoie de serviciile noastre. Cu toate acestea, am fost contactati si s-a intamplat. Ca si in cazul Therme, am stat nopti intregi la lucru, iar rezultatul a fost pe masura muncii. Modul in care lucrarile noastre au fost primite de public a fost surprinzator. Pe cei de la Museum of Senses i-as cataloga ca fiind clientul perfect. Nu au existat discutii interminabile asupra conceptului, nu s-au dus lupte de convingere, a decurs totul extreme de natural si cu siguranta vom colabora pe viitor.

“Blocurile ar trebui sa fie un pic mai colorate fata de griul asta obositor.” A venit cineva de la primarie sa va propuna sa mai colorati un pic Bucurestiul?

Fix ceea ce am raspuns la intrebarea cu promovarea orasului. Nu a venit primaria la noi cu propunerea, ci cei de la asociatia EDIT, cu ajutorul carora speram sa demaram proiectul intitulat “OUTLINE –street art festival”.

Este unul dintre cei mai cool artisti de la noi. E mega autentic si natural. Ceea ce mi se pare foarte tare si il respect tare pentru asta. Care este relatia voastra cu Macanache?

Da, Macanache. Il stim de multi ani, de pe vremea cand facea tumbe la metrou in Piata Romana. Este o relatie bazata fix pe prietenie, băieție. A incercat si el sa faca graffiti, dar a renuntat dupa doar cateva tag-uri. Nu era ce trebuie. L-am ajutat mult in cea ce priveste aparitia lui pe piata. O mare parte din identitatea grafica a lui Macanache este facuta de Recis, membru Sweet Damage Crew. Daca vrei, as putea spune ca dincolo de pritetenie este o relatie care se bazeaza in mare parte pe cross promotion.

Am fost la Barcelona intr-un tur al celor mai cool graffiti-uri din oras. Exista ceva de genul asta si in Bucuresti.

Ai fi surprins, dar chiar exista vreo doua tururi. Unul este facut de cei de la https://interestingtimes.ro iar un al doilea poriect in zona aceasta este cel sustinut de feeder.ro, restectiv Un-Hidden Bucharest https://www.feeder.ro/2017/12/11/un-hidden-bucharest-feeder-shop/. Vezi si aici: http://saveorcancel.tv/wp-content/uploads/2017/01/un-hidden%20bucharest.html

“Suntem ca pescarii, aia se duc si stau pe balta o zi intreaga si isi cumpara toate sculele ca sa prinda un peste. La noi pestele e desenul pe care il prindem intr-o poza si aia a fost.”  Sunt vorbele lui Cage. Care e sentimentul cand iti vezi “pestele” pozat si postat peste tot?

Este fix ceea ce ar trebui sa se intample, pentru ca de cele mai multe ori, o lucrare facuta in spatiul public este menita sa atraga atentia si sa faca privitorul sa ridice capul din pamant sau telefon si sa admire putin lucrarea. De ce nu, sa-I faca si cateva poze si sa o posteze online daca i-a atras atentia si i-a placut.

Care e povestea muralului Listen? Nu se putea sterge doar numele acelei beri?

Haha, da, interesanta poveste. Am fost contactati de o agentie de publicitate, CAP Compas, pentru a realiza el mai mare mural din Bucuresti, iar lientul era Beck’s. Dupa lungi discutii si zeci de schite s-a si intamplat acest proiect. Iar desenul a fost realizat pe o cladire de apartamente din zona Grozavesti. Proprietarul a semnat un contract cu firma de publicitate, iar noi ne-a apucat de treaba. Contractual, desenul trebuia sa stea pe acel perete timp de 6 luni, tino in care proprietarul cladirii era remunerat. Ei bine, aici intervin gusturile si viziunile proprietarului, care, inca din timpul lucrarilor ne-a anuntat ca la finalul contractului el va stege desenul. Am incercat sa-l convingem ca acest desen ii transforma blocul intr-un landmark, ca ii poate creste cota de piata si ca ar putea sa vanda apartamentele mai scump, doar pentru simplul fapt ca are o lcrare de asemenea dimensiuni pe cladire. Nu a fost chip. Am incercat sa-I spunem ca daca brandingul este o problema, la finalul contractului putem sterge logo-ul clientului si ca ar fi indicat sa pastram desenul. Chiar si cei de la agentie au incercat o renegociere cu el, dar n-a fost sa fie. Asa ca, imediat ce a expirat contractul, proprietarul si-a chemt echipa de muncitori care au dat vreo trei maini de lavabila peste “Listen” iar acesta a devenit istorie. L-a facut frumos, gri. 🙂

Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Nu stiu ce sa zic, cel mai probabil conteaza sa faci ceea ce-ti place. Sa nu fi constrans de chestii si sa reusesti prin ceea ce faci tu sa lasi ceva in urma ta. Iar aceste desene, murale, lucrari pe care le facem noi, tind sa cred ca tind spre acest deznodamant.

“Inspiratia se gaseste in orice.” Imi place treaba asta si sunt 100% de acord cu ea. Care e ultima sursa de inspiratie?

Este atat de ambigua treaba asta cu inspiratia, incat nu prea ai de unde sa o apuci. Pur si simplu te lovesti de ea. Vine asa de nicaieri.

Vreau sa fac un tur al celor mai cool desene din Bucuresti. Imi puteti da 10 ponturi sa fac un material despre asta?

Pai cred ca ai raspunsul la aceasta intrebare mai sus, in cea legata de tururile alternative create de cei de la Intresting Times Bureau si Un-Hidden Bucharest.

arta urbana BIEX BOEME Bucuresti CAGE Graffiti Intresting Times Bureau LOST.OPTICS Macanache Museum of Senses Ortaku OUTLINE –street art festival PANDELE RECIS SHATRAN street art Sweet Damage Crew Tag Un-Hidden Bucharest