oamenii fericiti nu sunt interesanti
Written by Otrava, Posted in Diverse
Am primit un comentariu pe blog care mi-a placut foarte mult. O sa il redau integral apoi plecand de la el o sa dezvolt un pic.
“Fericirea nu are nevoie de validare, ea este si atat. Omul fericit nu este fericit ca sa-i faca in ciuda celui nefericit, fericirea este o stare de spirit ca multe altele. Numai ca este o problema si cu fericirea asta. Fericirea este simpla, fericirea nu are o poveste de spus care sa-l faca pe cel fericit o persoana interesanta. Oamenii fericiti nu sunt interesanti, pentru ca nu ai ce spune despre ei, mai ales cand, tu,obisnuit cu mimarea sentimentelor, il banuiesti si pe el de mimare.”
Multi o cautam, ani de zile, unii nu o gasim, altii o gasim cand ne asteptam mai putin, unii habar nu au cum arata, altii o gasesc si se bucura de ea. Vorbim despre fericire. Si mai exact despre propozitia asta: “Oamenii fericiti nu sunt interesanti.” Fix asa este. Ani de zile cand primeai telefoane de ziua ta de la prieteni, rude, amici, cunostinte auzeai replica asta: “Iti urez sa fii fericit”. Si la un moment dat o gasesti
Acum vorbim despre momentul ala cand intalnesti o persoana care te face fericit. Si brusc ajungi, exact cum spunea omul care mi-a lasat comentariul, total neinteresant. Ba mai mult. O sa iti explice unii din jurul tau lucruri care suna cam asa “o sa iti treaca”, “sa vedem cat te tine”, “asa e mereu la inceput”, “o sa vezi ca ajungi la vorba mea. E doar o impresie”. Bai nene. Eu chiar sunt fericit, eu chiar am ceea ce imi doream, ceea ce sit u imi doreai, ceea ce ce toti oamenii din jurul meu mi-au dorit. Am intalnit omul ala, ma face fericit, suntem foarte bine impreuna. Ce e asa greu de inteles?
E paradoxal. Pentru ca eu le doresc oamenilor din jurul meu sa traiasca asta. Si ei la randul lor asta imi doresc. Si acum am ajuns in momentul ala. Totul pare parca ca un pariu. Oamenii isi doresc sa aiba dreptate. Sa se termine cat mai repede cu omul ala. Sa fie asa cum au zis ei. Nu. Asta este momentul in care chiar nu ai dreptate. Si trebuie sa te bucure asta.
Este perfect sa nu ai dreptate la capitolul asta. Asta trebuie sa intelaga ei. Ca oamenii chiar pot sa fie fericiti. Si ca daca tu nu ai trait asta…nu inseamna ca nu exista. E ca sic and as nega eu ca exista aurora boreala doar pentru ca ochii mei nu au vazut treaba asta. Acolo e mai simplu. Merg in norvegia si o vad. Foarte buna treaba asta:
“Oamenii fericiti nu sunt interesanti, pentru ca nu ai ce spune despre ei, mai ales cand, tu,obisnuit cu mimarea sentimentelor, il banuiesti si pe el de mimare.” Multumesc.
La fel si cu iubirea..
Fara iubire nu e nimic! Nimic! Fara ea stam intr-o stare de somnolenta, de suspensie. Nu evoluam, nu progresam, nu inaintam! Fara ea stam si-o asteptam. Majoritatea oamenilor care nu au gasit-o asteapta si ei dar nu stiu ca o astepata. Isi traiesc viata ca pe un rol ce-l au in piesa universului. Cei care au gasit iubirea isi traiesc viata la maximum, stiu ce vor cu si de la ea – cu persoana iubita langa ei. Asta-I cel mai fericit caz. Cei care au gasit iubirea si au pierdut-o stiu si-si traiesc viata in cautarea unei noi iubiri – dar macar ei stiu pentru ce traiesc, sunt cu un pas in fata celor care nu au gasit-o niciodata. Saracii oameni…
In psihologie i se zice profetia auto-implinita. Tu, obisnuit sa nu fii fericit, ajungi la un moment dat sa crezi ca fericirea nu exista si de fiecare data cand cunosti un astfel de “specimen” fericit, te imbeti singur cu ideea ca nu o sa dureze. Cand dintr-un motiv sau altul nu dureaza, te feliciti in sinea ta: “Stiam eu! Asa se intampla mereu”.
Oamenii care nu cred ca fericirea exista nici ca vor fi vreodata fericiti 🙂 Intotdeauna vor cauta acele lucruri prin care sa isi saboteze propria stare de bine, pentru ca in final, sa se felicite in sinea lor.
ce tampenie e “stiam eu” in cazurile astea. multumesc pentru mesaj. ai mare dreptate
De ce e tampenie?
Din cauza non-believerilor care o prolifereaza, si a celor slabi care o cred.
“The most common way to give up your power is to think you have none.”
Asa si cu fericirea. Daca mai simti nevoia sa dai reply, comanda Alchimistul si citeste-o de 3 ori.
dau reply dar nu am citit coelho, ptr ca nu-mi place cum scrie…
“non-believerii” aia de zici ca “prolifereaza”, nu prolifereaza nimic… doar ca asta cred ei, asta ii face pe ei sa fie fericiti… pana ala urma urmei toti suntem diferiti, nu? si fiecare avem modul nostru de manifestare… daca il consideri non-believer pe cel care spune “stiam eu” sau “n-o sa tina prea mult” si slabi pe cei care ii cred, inseamna, zic eu, ca frustarea e prezenta si ca, atunci, aia cu “stiam eu” chiar au dreptate… nu cred ca exista fericire cu frustrare. ori esti frustrat si deci nu esti fericit, ori esti fericit si nu ai motive de frustrare…nu ai motive de frustare indiferent ce zic, fac cei din jur, fie ei prietenii tai, care, asa cum zice in articol, desi iti doresc sa fii fericit abia asteapta sa se termine cu fericirea… vor sa se termina pentru a primi atentia pe care o primeau inainte (atentie despre care considera ca li se cuvine, fiind obisnuiti asa), nu sunt non-believeri sau slabi, sunt doar oameni si nu trebuie judecati… sincer daca cineva, care se bate cu pumnul in piept ca e fericit, sau ca are “happy thoughts” si este pozitiv tottimpul, ii judeca si spune ca aia sunt slabi si nu inteleg, e la fel de frustrat ca ei ca nu mai primesc ce li se “cuvine”… si apropo, exista oameni care sunt fericiti fiind nefericiti… stiu suna absurd, dar e o chestie logica… porneste de la ce am zis mai sus: suntem cu totii diferiti… din pacate, desi se “prolifereaza” in continuu chestia asta cu trezirea la realitate, desteptare spirituala, make love not war (revenim al ideile din anii 60-70) mi s epare ca ne afundam din ce in ce mai mult in latura ce a caracterizat omenirea de la inceputul ei: “ce-o mai afce capra vecinului”… eu zic ca sa faca ce-o vrea capra vecinului, poate sa pasca si la mine daca vrea, asa ca din nou intreb: de ce e tampenie?
you made my day.as usual.
apropo de vorbele spuse de cei din jur…mai este una: “la inceput e mierea…”
Apropo de ideea de fericire…Am trait-o si am pierdut-o, ce poate fi mai trist de atat.
Dar mi-am dat seama abia acum cat de greu e sa raspunzi la intrebarea: Dar ce te facea fericita?
Pentru ca intr-adevar e greu sa explici cuiva care nu a trait niciodata sentimentul, ca fericirea e ceva de care iti dai seama cu adevarat ca ai avut atunci cand o pierzi. Ca nu exista cuvinte care sa o descrie, nu consta neaparat in iubire, in liniste sufleteasca, in momentele frumoase…ci de fapt sunt toate laolalta care iti dau sentimentul ca esti implinit.
Numai cine a fost fericit cu adevarat stie ce inseamna….si asta e valabil si pentru iubire…
sa nu o traiesti. asta e mai trist.
Nu este fragment din nici o carte. :))))
ehh loco man no es para tantooo aget.naaaa.atungo 31 y por no ponrle los puntos ala pendeja se cago todo..pero soldado que huye sirve para otra guerra
Da, este un fragment din cartea lui Eckhart Tolle- Un Pamant nou..o carte pe care o recomand cu drag. Ma bucur sa revad cuvintele din carte pe blogul tau. Nu stiu ce inseamna fericirea pentru mine, nu pot da o definitie momentan, insa stiu ca sunt recunoscatoare pentru tot ce am in viata si nu am motive sa nu fiu fericita. Avem tot ce ne trebuie ca sa fim fericiti! Totul depinde de noi!
nu stiam de carte. iti multumesc.
Imi pare rau sa te contrazic, citatul nu este din carti. 🙂
http://sharemobile.ro/data/share/164183/Tolle_-_Pamant_nou.pdf
asa 🙂
Uite, cand ajung acasa, fac o poza (cartii cu citatul) :)). Chiar si eu am recitit fragmentul de 2-3 ori pentru ca mi-a placut exact fraza de la finalul postarii. Mi-ai dat de lucru. Undeva am citit, nu-mi ramane ceva in minte fara sa fi citit undeva, asta e clar. Revin. 🙂
Am cunoscut fericirea adevarata si stiu ce gol imens iti ramane atunci cand o pierzi.
Dar ceea ce nu am reusit pana acum sa fac a fost sa raspund la intrebarea: Dar ce te facea atat de fericita? Evident ca intrebarea a fost pusa de o persoana care nu a trait niciodata sentimentul.
Dar mi-am dat seama cat de greu e sa explici sentimentul acesta, pentru ca nu consta neaparat in a iubi si a fi iubit, sau in liniste sufleteasca sau in momentele frumoase traite…fericirea se compune din toate acestea laolalta.
Si niciodata o persoana care nu a trait-o nu poate sa isi imagineze, ci doar sa aspire la ea.
Fericirea trebuie traita ca sa fie inteleasa. La fel ca si iubirea.
nu se poate explica. se vede pe fata.
eu nu cred ca fericirea exista…..si nu inteleg de ce o cauta toata lumea….
oare nu putem fi multumiti, impliniti, veseli, optimisti si….atat?…..nuuuuu…..oamenii trebuie sa fie fericiti….
daca nu am mai cauta-o cu atata inversunare, am putea vedea ca fericirea poate fi intruchipata de fiecare rasarit de soare, de fiecare adiere de vant, de fiecare zambet al unui necunoscut pe langa care trecem pe strada….
de asta eu nu vreau sa fiu fericita….eu vreau sa vad florile din noroi, vreau sa vad gratia paienjenilor, vreau sa ascult muzica furtunilor…..
pentru ca am obosit sa caut fericirea….(postare Facebook 16.08.2013)
sunt complet neinteresanta 🙂
si eu
Eu nu stiu de ce vorbiti de fericire si spuneti ca unii nu o intalnesc niciodata…exista mai multe feluri de fericire?Eu am ceva ani si sunt fericita!Nu permanent(atunci nu ai mai simtii ca esti ,ar deveni banalitate):sunt fericita cand,dupa o zi de munca imi pun capul pe umarul sotului meu(de 33 de ani al meu 🙂 )cand vad un copil care gangureste,cand am vizitat Louvre si m-am asezat pe o banca in fata unui tablou de Monet,contempland-ul ! Asi putea continua la nesfarsit cu starile mele de fericire(pe care sunt sigura ca le-ati trait si voi!!!) dar ma opresc si va intreb iar:ce intelegeti voi prin fericire?Priviti prea sus(nu o sa cada niciodata de acolo!)si treceti orbi pe langa portia zilnica de fericire pe care ti-o da un suras,o floare,o privire;dar pic cu pic,adunata,da un rezultat fantastic;acela de a fii fericit cu ce ai, de a tinde spre mai mult si mai bine fara ca aceasta sa-ti aduca nefericire ci numai dorinta de a o obtine in picuri mai mari !Iubiti,admirati,priviti in jurul vostru si veti vedea ca fericirea e peste tot asteptand sa fie culeasa!…si nu o mai confundati cu extazul,iubirea,orgasmul,castigul la loto sau orice altceva!
Ce frumos ai descris acest sentiment! L-am trait si eu intr-o seara de septembrie, intr-un sac mic din Belgia. Ne cunosteam de putin timp si cu greu si-a luat inima in dinti sa ma invite la nunta unui amic de-al lui. Ne-am cazat la un hotel mic, si seara el s-a dus la receptie sa cheme taxiul. N-o sa uit niciodata priverea lui rusinata, si rasuflarea taiata, cand a revenit sus in camera si … cand m-am intors sa-i spun ca sunt gata, am vazut cum i s-a luminat fata, si mi-am dat seama ca suntem facuti unul pentru celalat. Nu-mi vine sa cred ca dupa un an si jumatate inca imi mai trimite mesaje in care imi spune: I love u! You are the perfect woman for me! Il iubesc enorm si e un sentiment incredibil de frumos sa stii ca doar pentru acel cineva esti perfecta. Sunt constienta ca e cel mai fain barbat pe care l-am intalnit vreodata si il iubesc cu toata fiinta mea, si totusi am momente in care nu-mi gasesc locul; in care mi se pare ca fericirea deplina si absoluta nu exista! Sau poate ca anii si experientele de viata m-au facut sa gandesc si sa filtrez prea mult… Oricum, iti multumesc pentru postare! Mi-a facut seara mai frumoasa si mi-am dat seama ca in lume, inca sunt oameni minunati, care stiu sa iubeasca. Sa fii iubit si fericit!
Sau poate ca sunt ! pentru cine are ochi sa ii vada 🙂 Fiecare vedem in celalat ceea ce suntem de fapt !
Dar fericirea “episodica”? de exemplu cand citesti postul asta si te face fericit prin ce spune, este o fericire de scurta durata, dar e fericire totusi, te simti fericit facand asta.
m-as adauga pe lista neinteresantilor, cu mare drag, numai ca sunt cei mai interesanti. ei fac lumea sa se invarta: povestesc, impartasesc, construiesc. pe mine nefericitii ma plictisesc, nu doar ca nu-mi plac, ma enerveaza si-mi strica starea, dar nu sunt creativi. fara exemple de scriitori sau cantaciosi.
oamenii fericiti nu au istorie – james orwell
Ar fi mai bine spus oamenii fericiti nu fac istorie
acum ceva vreme credeam ca am nevoie de un motiv pentru a putea fi fericit, asteptam ceva bun de la viata. problema a fost ca imi concentram fericirea pe un lucru ce putea fi dobandit. asta s-a intamplat pana am realizat ca daca voi obtine acel lucru, fericirea mea va fi de moment dupa care voi pica din nou in aceeasi stare in care eram inainte de a obtine ceea ce imi doream. tot atunci mi-am dat seama ca nu aveam nici un motiv pentru a nu fi fericit, nu aveam nici o apasare sufleteasca si nici o problema imediata care ma tineau in stare de depresie sau tristete. de atunci ma consider un om fericit cu tot ceea ce am si ce nu am, si mai pot sa zic ca ma doare in cot de ceea ce cred altii despre fericirea mea.
Toti ne dorim sa fim fericiti,dar atunci cand apare cineva care poate sa ne faca fericiti refuzam sa credem.E mai usor sa ne mintim ca e ceva trecator si ca o sa ramanem singuri la final,poate trebuie doar sa traim in prezent si sa acceptam fericirea,sa acceptam ca exista si ca unele persoane chiar o gasesc.
Trăiește în prezent și atunci vei găsi și fericirea!
Fericirea?E unica si individuala.Depinde numai de tine ,de cate multumiri sufletesti ai.
Thanks for the great info dog I owe you biggtiy.
Am putea sa schimbam urarea ” sa fii fericit” cu ” iti doresc multe fericiri mici” ! La finalul zilei iti aduci aminte de multe fericiri mici, asa cum era scris mai sus, te fac fericit lucrurile mici si noi asteptam fericirea aia mare, continua! There’s no such thing! Un sugar “proaspat” care zambeste din carucior, un catel care se uita la tine ca un ” milog” , o melodie in cashti care te conduce la servici! That’s life! 🙂
Speedie2 reasons why Renville gets so dirty is one the Tide brings a lot of what floats around the bay in , it has improved with the charge on plastic bagssecond if because of a lack of dustbins in the area particularly for visitors to the quay side and returning or visiting sailors wishing to dump general rubbishtake Ballyvaugh, there is not a single public waste bin in the whole viglnleJohany Shorten
Bun articol 🙂 Fericirea e intr-adevar un lucru greu de procesat, mai ales cand e a altora!
eu cred cu tarie ca fericirea tine de noi e in noi …eu sunt fericita de ce?e simplu pt ca iubesc ce fec ce scriu ce gandesc iubesc tot ce ma incojoara ….si chiar daca exista dezamagiri sau oboseala viata e scurta nu trebuie sa cautam fericirea trebuie doar se ne bucuram de ce avem intrun mod simplu …asa cum ne bucuram cand eram la gadinita de jucari ….e simplu sa fii fericit insa e greu sa reusesti sa descifrezi ce te face cu adevrat fericit
Buna, am venit si eu in mijlocul discutiei (sau la sfarsitul ei).
E tare bine sa fii un neinteresant si sa te lase lumea in fericirea ta 🙂 sa nu se bage nimeni in seama… Dar nu e chiar asa, dupa mine oamenii care arata bucuria (cei fericiti sunt insemnati cu zambet sincer, nefortat si spontan) sunt magneti pentru alti oameni ce nu isi gasesc locul, care vor sa fure o bucatica din fericirea ta pentu a se vindeca de nefericirea lor. Uneori a vedea o persoana fericita te rupe de propriile probleme, te tonifica, negrul nu mai este negru daca incet, incet esti dispus sa vezi griul…
Neinteresanti, mai degraba frustranti devin oameni care sunt anormal de mult timp fericiti, blocati intr-un eveniment din viata lor ne putand sa mai vada nimic in jurul lor pentru un timp exagerat de indelungat. Noi oamenii suntem animale care ne plictisescim destul de repede de multe lucrui din jurul nostru, inclusiv de noi insine.
V-ati uitat vreodata in ochii celor ultara religiosi… ei sunt fericiti tot timpul, isi impun sa fie asa ca o masca pe care o au tot timpul … pana ajung sa creada in asta, sunt dependenti de fericire (imi cer scuze daca jignesc pe cineva, nu asta este intentia mea). Nu ii invidiez, nu ii condamn, este alegerea lor dar sincer nu asi putea sa fiu niciodata asa de extrem de neinteresanta 🙂 … eu prefer fericirea in doze limitate asezonata din cand in cand cu putina nefericire pentru cresterea adrenalinei, sa simti ca traiesti ceva…
Fericirea suprema pe mine ma demotiveaza, e un ideal pe care nu vreau sa il ating. Vreau sa sper la ea pentru a ramane in viata, a actiona. Ce este dupa fericirea suprema? Paradisul?…. sincer nu ma grabesc sa ajung acolo(daca el exista)… vreau sa raman aici cat mai mult timp si sa mai gust cate un mic paharel de fericire, tristete, fericire… orice imi va aduce soarta in meniu 🙂
V-ati gandit vreodata ca prea multa fericire (timp indelungat) te poate face sa nu o mai apreciezi, sa nu o mai vezi? Sa devii nefericit in fericirea ta (suna cam aberant… dar dupa cum am spus oamenii se plictisesc repede…). Asa ca va urez la fiecare sa fie fericit atata timp cat o puteti “gusta” ca pe o delicatesa… indiferen din ce cauza… 🙂
Clar devii neinteresant. E in natura umana sa ne placa drama, sa ne incante lucrurile picante gen necazuri and whatnot. A comentat cineva ca e fericirea e individuala si proprie. Cooomplet de acord, trebuie sa ajungi sa stii ce te face fericit pt pana la urma, cea mai importanta persoana din viata ta esti tu. Daca esti in razboi cu tine, cum vrei sa fi calm si sa transmiti sentimente bune altora?
Personal, fericirea nu trebuie sa depinda de nimeni decat de tine. De ce? Pt ca oamenii sunt nestatornici si schimbatori. E foarte bine daca gasesti pe acel cineva care te completeaza, dar e bine sa iti creezi o proprie sfera de fericire care sa fie stabila no matter what. Iti place sa dansezi? Go wild on the streets listening to your favourite tunes. Iti place sa citesti? Urmareste povestea vibranta a unei calugarite din Franta anilor 1800….nu conteaza ce e, dar incearca sa te faci pe tine fericit mai intai 🙂
Oricum, super blog si pagina de fb ^_^
E unul din cele mai inalte scopuri ale mele: sa fiu fericita, si sunt, si imi place, si imi apare un zambet mereu cand ma gandesc la asta.
Sunt fericita cu tot ce am, cu viata, parintii, prietenii, chiar daca sunt momente cand zic zic ca nu e asa, sunt momentele de nervi, poate.
Dar vreau sa fiu fericita, si sunt acu, si stiu ca o sa fiu mereu, pentru ca fericirea depinde in mare parte doar de noi.
Be happy;)
Salve! Respect pentru blog. Ideea este interesanta. Dar: ”Oamenii fericiti nu sunt interesanti” ?? E un subiect ofertant, probabil il voi aborda si eu pe blogul meu in curand. Acum, Fericirea e o stare subiectiva si fiecare o percepe/traieste dupa specificul cultural al zonei in care s-a nascut, dupa educatia primita in familie si in functie de experientele personale pe care le parcurge. DAR – disocierea intre notiunile fericit/interesant este artificiala. INTELEG ca un om nefericit e mai inclinat catre meditatie, devine un spirit dubitativ, pe cand fericitul isi atrofiaza anumite instincte, mai ales daca e drogat de atata fericire. INSA, am intalnit oameni nefericiti si, simultan, complet platzi spiritual, carora nefericirea nu le adaugase pic de sare si piper spiritual, mai degraba ii infundase in resemnare. In schimb, cunosc persoane care se simt perfect in pielea lor, mai mereu cu zambetul pe buze, care traiesc o aproape permanenta stare de multumire interioara si care se imbogatesc inclusiv spiritual. In contrapartida, oamenii nefericiti tind sa devina poveri psihice pentru cei din jur si contamineaza atmosfera cu subiecte de discutie pline de otrava, de frustrare… Subiectul e vast…Personal, caut compania persoanelor capabile sa iasa din capcana nefericirii. Nefericit = Inadaptat. Si sa nu uitam un atribut esential al lui homo sapiens – puterea de adaptare…Asta face diferenta – si gasesc ca este mult mai interesant un adaptat decat un desocializat…Cam asa gandesc, din citite, simtite si traite…
Fericire? Fericirea e un ideal, o noemă, poate chiar o dilemă pentru unii. Ăsta e şi motivul pentru care oamenii apelează la droguri ori alte mijloace mai puţin agreeate de societatea privită ca un tot unitar. Sunt de acord cu tine, există acea persoană alături de care trăieşti momente inimaginabile, perfecte pentru tine, cu accent pe “pentru tine”. Fericirea e în primul rând subiectivă şi des confundată cu bucuria. Fericirea e un fel de perfecţiune ascunsă sub altă denumire. E acel ceva care stârneşte invidii, bârfe, ea scoate ce e mai rău din oamenii care te înconjoară şi ce e mai bun din tine. Tocmai de asta nu durează mai mult de o secundă. Apoi se transformă in satisfacţie personală ori stare de bine. Totul constă în a trăi momentul, a-l aprecia, valorifica şi exploata la maxim. Fericirea e o extrema, până la urmă. Nu ştii cand o atingi, îţi dai seama abia după ce a trecut, ca mai apoi să cauţi a o retrăi, dar desigur nu va fi la fel căci fiecare factor care o provoacă e unic. E la fel de intensă, dar nu la fel. E un paradox, zic eu! Felicitări pentru blog :-)!
Eu acum un an am fost luata prin surprindere de sentimente pe care nu le traisem si nu le credeam posibile, relatia noastra pare ca dureaza de o viata, atat de intens este tot ce traim incat mi-e greu sa o situez in spatiu si timp. Intr-adevar daca inainte eram tot timpul cu prietenele in oras si distractia era tot ce conta, dintr-o data mi-am schimbat toata viata. Cert e ca dupa doar 3 luni si ceva, cand m-a cerut in casatorie, eram atat de fericita incat am vrut sa impart bucuria pe care o simteam cu cele mai bune prietene, vrei sa stii ce mi-au raspuns? din trei doar una s-a bucurat, una mi-a raspuns sec de parca o deranja ce mi se intampla, iar alta la fel, dar parca s-a chinuit mai mult sa scrie un mesaj frumos. .Iar aici vorbesc de trei prietene cu care am impartit tot, ne stim secretele, viata, ce ne place, ce nu, ne ajutam si ne sustinem…iti dai seama cum e sa primesti un mesaj in care sa iti scrie scurt “daca tu esti fericita…ok’. Oricum tipa care mi-a raspuns sec nu s-a bucurat nicio secunda pentru mine, in plus mereu ma judeca ca nu mai ies in cluburi si ca o sa ma plictisesc de noua viata
N-ai cum sa ii explici unui om ce simti, dar totusi speri ca cei apropiati sa iti fie alaturi.. Eu m-as bucura si ma bucur din suflet cand vad oameni fericiti, cand vad ca mai exista iubire si mai ales ma bucur nespus pentru prietenii mei.
inteleg ca tema acestui post este fericirea legata de o relatie…. dar de ce fericirea tine doar de a fi intr-o relatie?
been in love and out of love (scuze, parca suna mai bine in engleza) si iubesc iara si chiar de n-as iubi… si chiar de am lectii, si greutati si lucruri care ma apasa cateodata…. cand raspund la vesnica intrebare a amicilor “ce mai faci?” cu eternul meu raspuns “minunat de bine” cu totii sunt in soc, ei as… da cum asa? cine te crezi? de ce? exista? ei bine uite ca da, minunat de bine este starea de bliss, recunostinta si bucurie nemarginita pentru cadourile minunate pe care le primesti de la viata cu fiecare noua zi, este starea noastra de fapt, starea noastra naturala si nu pricep de ce atat de neinteleasa si de ce atat de incredibil ca exista???
si nu, usor nu e, imi place teribil metafora pulsului – EKG-ul care vine drept si sus si jos si sus si iara jos si drept iara si tot asa… apai daca ar fi numai minunat de bine fara un pic de agonie cand si cand, doar bliss fara o lacrima cand si cand…. daca ar fi mereu la fel, drept… am fi morti… si atunci cand momentele de bliss sunt mult mai multe decat cele de agonie cum sa nu fii minunat de bine si recunoscator cu toate ca mai ai si agonie, rau si greu? cum sa nu vezi cat de minunata e viata asta fie ca iubesti sau nu?
clar iubirea face ca minunat de bine sa fie si mai constant si mai palpabil si continuu…. bliss continuu… ce minunatie, ufff da ii fain sa iubesti…. traim ca sa iubim si iubim ca sa traim … oricum ar fi… e minunat de bine! = )
si asta face parte din fericire. corect…cum spui tu. este o bucata. fericirea nu este legata de relatie. in postul de mai sus este asa…insa ea are mai multe forme.
auzi domnule, daca fericirea e ceea ce ai descris tu acolo, iubirea ce e? si de unde pana unde confuzia?
eu cred ca secretul fericirii: nu este sa faci intotdeauna ce iubesti daca nu iubesti intotdeauna ceea ce faci 🙂 !
Cred ca intrebarea care se pune aici e felul de fericire. Si cu atat mai mult ce fel de oameni se pot declara fericiti. E o chestie tare complicata, dar sa fii fericit in final inseamna sa fii implinit ori asta presupune mult mai multe lucruri decat sa fii intr-o relatie. Vorba aia, ca sa te simti bine intr-o relatie, trebuie sa te poti simti bine singur, ca sa n-o faci din nevoie. Pana la urma totusi, cine se declara fericit din chestii superficiale e de-a dreptul plictisitor, asa-i!
Mie mi se pare cea mai frumoasa fericirea aceea marturisita. Pentru ca mai mult decat cuvintele tale o spun ochii sclipind. Si pentru ca nu iti pasa cine e invidios pe tine. Pentru ca inima ta o rosteste ca pe o declaratie sincera, fara sa mai tina cont de trup.
In ultimul timp imi dau seama ca fericirea este aceea pe care nu o analizezi foarte mult.Cea pe care nu o intorci pe toate partile cautandu-i motive ,ca intr-un final sa observi cate imperfectiuni are si sa nu o mai doresti. Probabil asta e motivul pentru care oamenii simplii sunt de multe ori mai fericiti decat cei complicati. Se bucura din lucruri marunte ,pe care le gasesc usor , iar perfetionistii cauta toata viata fericirea , ca intr-un final sa descopere ca fericirea trecea neobservata pe langa ei. Asta nu inseamna ca trebuie sa ramai la stadiul de om simplu , inseamna doar ca e bine sa simti bucuria insuflata de lucrurile simple, indiferent in ce stadiu te aflii.Pastreaza-ti umanitatea si nu uita ca nu exista o cale catre fericire, fericirea este calea. ^ . ^
Sa ne intrebam “ce e fericirea?” sau “de ce ?” sau sa o definim prin comparatie, e clar pierdere de timp. E la fel ca situatia in care ne-am intreba “de ce e lumina?” sau “ce e sanatatea?”. Fericirea e starea naturala; nefericirea este vicierea fericirii cu ganduri, idei preconcepute, nemultumire, cai gresite si in general, orbecaire prin intuneric spre nicaieri. Cand vom reusi sa NU mai gasim raspuns intrebarii “cum ma simt?”, atunci ne vom fi ‘simtit’ fericiti. Copacii si animaelele sunt fericite pentru ca urmeaza calea naturala, a normalitatii, fara complicatii. Simplitate si atat.
Adevarat este ca fericirea o gasim sub foarte multe forme ,dar in ceea ce e scris asa e ai mare dreptate toti te vor fericit si atunci cand esti si se vede asta parca aceeasi oameni care te vroiau zambind si fericit incep prin a te atentiona si a-ti zice ce si cum . Cred ca e o forma de gelozie inocenta in care ei chiar de iti dau sfaturi o fac pt c-ati vor binele , dar ” gata frate sunt fericit deci lasa-ma sa fiu de aici merg singur va multumesc ca mi-ati fost alaturi pana acum dar deodata devin egoist pt ca e momentul meu deci vreau sa ma satur de el dar singur nu vreau sa.mi impartasesc becuria cu toti ” asa o vad eu apoi normal aceeasi oameni vor fi acolo sa.ti zica “nu mai ascultat” dar asta e =D
Adevarat! Oamenii feiciti sunt neinteresanti! De ce? Pentru ca sentimentul este cunoscut. Nimeni nu doreste sa stie de ce este Cutare fericit. Egoismul inconstient te face total necurios. Dar daca cineva spune despre altcineva ca este suparat sau sufera, prima intrebare este “De ce? Ce a patit?”
Din pacate, asta este natura umana!
Adevarat! Oamenii feiciti sunt neinteresanti! De ce? Pentru ca sentimentul este cunoscut. Nimeni nu doreste sa stie de ce este Cutare fericit. Egoismul inconstient te face total necurios. Dar daca cineva spune despre altcineva ca este suparat sau sufera, prima intrebare este “De ce? Ce a patit?”
Din pacate, asta este natura umana!
Dar hai sa fim fericiti! de nu ai idei, poti vizita http://www.surprizewow.com
am cunoscut oameni interesanti ..si oameni fericiti ..dar oameni fericiti perpetuu nu numai ca nu ar fi interesanti ci deabinelea nesimtiti ..la toata nefericirea din jur.. 🙂 just an opinion
Consider ca un om cu adevarat fericit nu are nevoie de cuvinte pentru a fi interesant. In preajma unui om care a atins starea de fericire autentica simti lucrul acesta. Daca ai inima deschisa rezonezi cu starea de fericire pe care o emană.
Bineînțeles fericirea autentică se împletește cu iubirea autentică, cea despre care vorbesc sfinții și înțelepții lumii.
Fericirea si iubirea sunt stării ale sufletului. A fi sau nu interesant ține de minte. Fericirea este o stare care transcede mintea, e “dincolo de minte”.
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages