Suntem muncitori mici intr-o mare fabrica de vise
Written by Otrava, Posted in Teatru
“Luptăm pentru fericire sau pentru ceea ce credem noi că înseamnă fericire. Uneori suntem sportivi pe un teren alunecos. Avem numere pe spate și pe față și în cap și în suflet.
Dansăm cu corpul tensionat, cercetăm forma sa alterată, radiografiem până la organe şi dincolo de organe, căutăm în memoria afectivă, colectivă şi individuală, pentru ca în final să găsim o cale cât mai sinceră de a ne exprima.
În Camera 0001 ne permitem să fim imprevizibili. Tot ceea ce se întamplă între noi e un conflict imens pentru că ne iubim imens. Nu vrem să impresionăm. Cea mai mare dorință a noastră este să reușim să fim sinceri. Și nu acceptăm compromisul, ne dezgolim complet.
Suntem muncitori mici într-o mare fabrică de vise dar trișăm din când în când și introducem în lotul zilnic visul nostru cel mai intim.”
Sunt cuvintele coregrafei Simona Deaconescu despre ultimul sau spectacol de dans, “CAMERA 0001 | FABRICA DE VISE”, prezentat duminica, 8 decembrie, ora 19:30, la Centrul National al Dansului Bucuresti. Spectacolul va fi urmat de proiectia filmului de dans “Silent Places” (regia si coregrafia: Simona Deaconescu, Director de imagine: Oleg Mutu).
Puteti castiga 2 invitatii duble la acest eveniment daca raspundeti, pana pe 7 decembrie, ora 23:00, la intrebarea: Ce inseamna fericirea pentru tine?
Cele mai interesante doua raspunsuri castiga :).
Fericirea este sa o vad pe mama mea zambind!
…cand nu ne mai furam priviri languroase, cand nu mai avem timp pentru imbratisari calde, cand suntem prea obositi ca sa ne mai rasfatam, cand joaca “nu mai e de noi”, cand saruturile luuuuungi raman doar amintirea iubirilor din liceu,cand singurul plan al serii este “cina”, ne oprim din trairi, devenim corpuri fara suflete.
…pentru ca fericirea nu sta in obisnuinta confortului si nici in rutina timpului, fericirea e in mesaje scurte, funny si sexi, in telefoane la orele cele mai nepotrivite, in intalniri spontane in cele mai ciudate locuri, in zambete calde care spun “mi-ai lipsit” sau in amintiri care te fac sa zambesti singur la metrou…
Fericirea e in ritualul pe care ni-l facem din simpla cafea de dimineata sau din “tigara de dupa”, e in felul in care ii porti hainele si ii simti parfumul..fericirea este in oamenii de langa noi !
Fericirea pentru mine inseamna – fericirea celor dragi
– primii fulgi de zapada
– zambetul inocent al unui copil
– datul din coada al unui caine cand isi exprima bucuria
– mirosul de scortisoara
– EL
Fericirea pentru mine era sa vad persoana mult iubita trezindu-se dimineata, zambind. Simtea iubirea, si un simplu pupat si invelit era indeajuns sa genereze un zambet in somn. Asta e fericirea, era.
Fericirea pentru mine, consta in linistea, multumirea si acceptarea drumului meu in viata. Am doar 16 ani si o viata nu tocmai usoara, iar ca sa vad fericirea si partea buna a lucruriilor, am invatat ca trebuie sa accept ceea ce am si sa iubesc lucruriile marunte…un sarut pe frunte, o imbratisare puternica pentru mai mult curaj, un mesaj cu “noapte buna !” pentru o seara linistita, o nota buna la scoala pentru un viitor stralucit, o mica apreciere, un mic compliment, o vorba buna din partea persoanelor care chiar gandesc sincer ceea ce spun..Sunt fericita atunci cand am liniste in suflet, atunci cand imi vad parinti fericiti si nu certandu-se, sunt fericita atunci cand, simt caldura soarelui in sufletul meu, sunt fericita atunci cand pot sa ajut pe cineva, sunt fericita atunci cand gatesc, cand ascult muzica, cand fac curat, cand citesc, atunci sunt fericita, pentru ca atunci sunt linistita. Linistea, echilibru, dragostea sunt punctele mele de echilibru in viata si ele imi transmit zambetul pe fata. Faptul ca imi pot accepta viata asa cum este ea si ca pot visa ca lucrurile se vor schimba, ma face mai puternica si mai zambitoare si pur si simplu, ma simt plina de viata. Fericirea mea, reiese din faptele mele. Va pup !
Fericirea este dragostea și să-i văd pe cei dragi mie, fericiți.
Fericirea pentru mine…. Fericirea mea va fi atunci cand mama nu va mai veni de la munca obosita, tata sa nu fi avut cele cateva operatii la piciorul drept, fratiorii mei mai mici sa isi aiba copilaria . Ei sa se bucurie de acesti frumosi anii, de acele jocuri minunate cand ne adunam un banc de copii si timpul zbura. Acestii copii sa nu mai fie ametiti de aburii tehnologie si sa se bucure cat mai au posibilitatea de oamenii din jur.
Fericirea pentru mine este starea în care nu mai e nevoie să lupt. E starea în care rațiunea și acțiunea corpului meu se împletesc până îmi dau senzația că nu mai e nevoie să fac nimic, ci doar să exist.
În celelalte cazuri, de exemplu când sunt dezamăgită, mă lupt atât de tare să schimb câte ceva, încât obosesc: mental, fizic, spiritual.
Noi suntem tare ciudați, știi? Facem o grămadă de lucruri doar pentru a ne simți în mișcare, când toate lucrurile care ne fac fericiți se obțin stând pe loc. Să spui te iubesc, mulțumesc, mi-e dor de tine, îmi pare rău… sunt doar câteva din lucrurile care te ajută să fii fericit. E atât de ușor să fii fericit, dar noi facem să fie atât de greu.
Meschinăriile, ura, disprețul, invidia sunt doar piedicile fericirii!
Fericirea de sub nasul nostru se numeste zambet, este puterea de a merge mai departe si sunt cei din jurul nostru. Fericirea este atunci cand dansez, cand transmit emotii pozitive, cand lucrez cu copii la scoala de dans si cand invat de la ei lucruri demult uitate. Fericirea este cand invat de la cei mici sa nu uit sa zambesc, sa ma bucur de lucrurile marunte, pentru ca asa cum zicea Charlie Chaplin “o zi in care nu zambim, este o zi pierduta”. Multumesc 🙂
Pentru mine, fericirea suprema este atunci cand descoperi motivul pentru care te-ai nascut, mai exact, cand afli c-ai realizat ceva ce va dainui in eternitate.
Fericirea pentru mine poartă culoarea senzațiilor pe care le trăiesc atunci când mă trezesc dimineața și realizez că am mai primit o zi în care mă pot bucura de viață, atunci când merg cu ochii doar pe jumătate deschiși spre bucătărie și miros cafeaua iar mama mă întreabă dacă vreau și eu o cană și îi spun “te rog”, atunci când tata vine de afară pe jumătate înghețat și scoate din punga de cumpărături ceva dulce, atunci când fratele meu de 5 ani se trezește și vine frecându-se la ochi în bucătărie și întreabă “E dimineață? Mergem la grădiniță?”, atunci când prietenele mele se trezesc iar mesajele cu “bună dimineața!” încep să-mi facă telefonul să-mi vibreze. Sunt lucruri mici și aparent nesemnificative dar ele mă fac să simt gustul fericirii.
fericire e cand ploua si stai in mijlocul ei privind cerul, fericire e cand mama te strange in brate,fericire e cand cainele tau e in stare sa te imbratiseze de bucurie ca te vede,fericire e atunci cand un fluture se aseaza pe mana ta, fericire e atunci cand ii vezi pe altii fericiti.
Diminetile de duminica in care lenevesti langa el, zambindu-i suav in timp ce va beti cafeaua, imbratisarile calde ale mamei din dupa-amiezile de sambata, cand ajungi istovit acasa, paharele de vin savurate in noptile de vineri, incarcate cu amintirile, noutatile si sfaturile prietenilor de suflet, pagini de blog sau pagini de carte rasfoite in noptile de joi, care iti acapareaza imaginatia, meciurile de miercurea care te aduc invingator acasa, chat-ul interminabil de martea cu prietenii aflati la sute de kilometri distanta si plasati intre bataile inimii tale, examenele absolvite de lunea, care iti definesc mandria si iti definesc saptamana… Ochii lui caprui, absolvirea, primul fulg de nea care iti atinge spatiul dintre doua riduri marcate de griji si nefericire, cina fiecarei seri, simplul “multumesc!” venit din suflet, prima prajitura reusita preparata de tine, emotiile primei zi ale job-ului dorit, lumina beculetelor din brad, frunzele ingalbenite de vreme si de toamna, soaptele adancite in apa marii, parfumul primului copac inflorit…
Fericirea consta in detaliile fiecarei zi. Fericirea consta in puterea de a te privi in oglinda si a admite ca dincolo de ea se regaseste mai mult decat un chip. Fericirea consta in lucruri marunte… Dar poti sa le vezi?!… In fiecare anotimp, in fiecare zi, in oglinda, in tine.
Fericirea este tot ce traiesc, tot ce urmeaza sa am, tot ce vreau, tot ce merit..
Fercirea pt mine inseamna tot ce traiesc. Tot ce vreau, tot ce am, tot ce merit.
Simt fericirea atunci cand regasesc in mine copilul de alta data, atunci cand ma bucur de lucrurile marunte.
Simt fericirea atunci cand o vad pe fetele oamenilor dragi si o aud in vocile lor.
Simt fericirea atunci cand am curajul sa fiu eu insami in fata mea si a oamenilor si jurul meu.
Sunt fericita cand iert si cand sunt iertata.
Dragostea e fericirea mea pentru ca ma tine mereu cu vie si aproape de adevar.
Fericirea este atunci cand te trezesti in mirosul de cafea, cand in somn te ia iubirea in brate, cand vezi fata surorii ca radiaza in fata unei surprize pe care i-ai facut-o, cand mananci o prajitura de mama, cand citesti o carte, cand citesti o poveste in care te regasesti, cand faci o fapta buna, cand simti razele soarelui ca te mangaie, cand simti nsipul sub talpi si auzi valurile marii, cand vezi rasaritul in sunet de bolero, cand esti inconjurat de prieteni, de oameni buni, cand te simti iubit ….Fericirea e cand traiesti si te opresti sa aperciezi momentele traite
Pentru mine fericirea este reprezentata de biletul pe care scrie ca mamei mele ( care s-a luptat cu cancerul timp de ani intregi) i-au iesit analizele bine.
Acum, fericire e cand adorm si ma trezesc in brate (le lui dupa zile intregi in care nu ne-am vazut). Atat de simplu, dar atat de complet.
FERICIREA…? Nu stiu ce este…definizia se gasesti in DEX, fiecare o percepe in felul sau…Cu ceva timp in urma am urmarit o conferinta a “celui mai fericit” om din lume…m-a frapat pozele facut de el…erau asemanator cu ale mele…de atunci ma definisc “fericita in abstinenta” , da cred ca toti sintem fericiti dar nu sintem constienti de aceasta stare…chiar daca nu am facut cariera, chiar daca modul in care ne asigurarea existenta nu are nimic in comun cu pregatirea….totul dipende de cum reuseste sa atunci ochelari de cal. …
*spargi ochelari de calcio
Pana sa ajung aici am crezut ca fericirea e sa imi vad familia zambind; acum cred cu tarie ca fericirea, sau ceea ce ma face pe mine fericita e sa daruiesc ceva, sau ajut o persoana care nu imi va putea intoarce favorul niciodata… am inteles valoarea unei imbratisari atunci cand i-am cunoscut pe ei, copiii nimaniui; abandonati pe strazi de la o varsta frageda, fara sa cunoasca caldura unui camin si dragostea parinteasca, orice act de bunavointa este binevenit. Dincolo de detaliile unei vieti in confort, dincolo de acel minunat sentiment de a ma simti iubita de o singura persoana, fericirea e sa ii vad zambind pentru ca au primit o bomboana, o prajitura, o imbratisare; pentru mine fericire e sa iubesc fara sa astept sa fiu iubita, sa ajut fara sa astept sa fiu ajutata, sa ofer fara sa astept ceva in schimb.
Am descoperit blogul tau de vreo cateva saptamani si, ca multi altii il citesc ori de cate ori am ocazia. Raspunsul meu e cam intarziat, dar nu l-am scris pentru premiu, pur si simplu a fost un motiv sa spun ceea ce am pe suflet si, sa iti multumesc pentru ca iti faci timp sa scrii pentru persoane ca mine.
Dar cine poate defini fericirea? Cine poate spune: “Asta e fericirea si vreau sa o obtin (cu orice pret chiar).”?
Doar Sufletul (probabil). Si cum poti ajunge la suflet cand ce e in jurul tau te atrage spre rau, spre decaderea, spre pierderea de sine si pentru sine?
Haideti sa facem bine. Sa imbracam fericirea in zambete, in imbratisari, in daruri simple, in ganduri frumoase, in vorbe calde, in priviri pline de dragoste, in ganduri pozitive, in sensatii infinite, in gesturi simple, in contact direct, in amintiri dragi, in oameni dragi noua. Haideti sa plantam fericirea peste tot, in oamenii care ne sunt alaturi , in oamenii pe care poate ca nu ii indragim, in oamenii de la coltul strazii, in oamenii care care ne ajuta peste tot, in fiecare zi, fie la piata, fie in fata blocului cand ne deschis usa pentru ca avem bagaje, fie la scoala sau seriviciu, fie la metrou, la magazin, in trafic, oriunde, in oamenii care pur si simplu ne privesc pe strada, in oamenii preocupati de grijile zilnice, in oamenii care au uitat sa priveasca cerul, in oamenii care nu stiu sa ajute, in oamenii care nu o merita (poate), in oamenii care ne-au gresit, in oamenii pe care i-am ranit, dar mai ales in Suflete (si minte).
Haideti sa aruncam cu fericire in stanga si in dreapta. Haideti sa o impartim tuturor. Haideti sa facem oamenii de pretutindeni fericiti.
Fericirea, pana la urma, chiar daca a devenit un cliseu, porneste din noi. Chiar o face. Nu ma credeti ? Incercati pentru o zi lucrurile de mai sus si spuneti-mi daca voi ati gasit-o.
Fericirea pentru mine e tot ce ma inconjoara, chiar si “raul” care sta mereu la panda, dar mai ales tot ce fac si trec prin “filtrul” sinceritatii. Intr-un final toate sunt lectii si daca le inveti cum trebuie te duc spre fericire.
Fiti fericiti oameni buni! Fiti darnici! Fiti voi insiva!
P. S. : Cred ca toti primim inapoi ceea ce am oferit candva. (Karma)
Otraviti
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages