Pentru cine ne aranjam?
Written by Otrava, Posted in Diverse
Azi am onoarea si placerea sa am o invitata pe blog. Este vorba despre prietena si fosta mea colega Daiana Anghel. Cine putea sa vorbeasca mai bine despre acest subiect daca nu o femeie 🙂
Eu zic ca ne aranjam pentru barbati. Si acum sa argumentez…
Da, stiu, am auzit ca nu ne imbracam pentru barbati, ca ei oricum nu acorda atentie, bla bla. Gresit! Barbatii acorda atentie, poate chiar mai multa decat femeile si ne imbracam pentru ei in aceeasi masura in care ne imbracam pentru femeile din jurul nostru. Mai mult decat atat, nu ne imbracam pentru noi ca sa ne simtim mai bine, ci ne imbracam si aranjam pentru a starni reactii pozitive care ne fac sa ne simtim bine. Ca altfel…daca tot ne simtim asa bine cand suntem aranjate si incotopenite, de ce nu stam asa si prin casa?!
Si inainte sa ma contraziceti, va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie: Zi mohorata, trebuie sa te trezesti cu noaptea in cap ca sa ajungi pana la Cucuietii din deal, sa iei un pachet cu carnati de la matusa Floarea pentru mama ta. Buuuun…cam cum te imbraci? Daca esti sincera cu tine, recunosti ca s-ar putea sa nici nu te dezbraci de pijamale, te speli pe dinti si pe fata, mergi dupa pachet si dup-aia mai vezi tu, ca oricum esti chioara de somn. Dar daca ar trebui sa te scoli cu noaptea in cap ca dimineata ai o intalnire la cafea cu un potential client pentru firma la care lucrezi, pe care il vanezi de ceva timp si abia acum ai reusit sa-ti faci loc in programul lui si mai stii ca pe acolo isi bea cafeaua si actuala fostului? Eeeeee, se schimba datele problemei! Te asiguri de cu seara ca oja e la locul ei, eventual dormi cu bigudiuri mari pentru volum natural ca sa nu pierzi dimineata prea mult timp, pui tocurile si verifici de 30 de ori daca nu cumva superbul ruj care iti face buzele sa arate pline si carnoase, a ajuns si pe dinti.
Acestea fiind spuse, v-ati dat seama deja ca eu nu cred in sinceritatea textelor turuite pe nerasuflate ca poeziile in clasa a doua, referitoare la cum noi, femeile, nu ne imbracam pentru barbati sau pentru cei din jurul nostru. Pentru ca daca nu ne-am aranja pentru barbati, n-am mai sta cocotate ca niste pupeze pe tocuri de cel putin 12 (de care stim toate ca sunt ale naibii de incomode), nu ne-am pricopsi cu cistite iarna pentru ca “am sfidat frigul sambata seara si am purtat rochia aia care arata mai bine fara ciorapi”(de parca femeile ne admira gambele tonifiate, lungi si subtiri) si cu siguranta n-am purta rochii in care abia respiram dar aratam criminal!
Da sau nu? 🙂
Pe Daiana o gasiti aici
Domnu’ Otrava, jos pălăria pentru botezul pe care mi-l faci in blogosfera! 🙂 Promit sa mai dezvălui si alte adevăruri in curând :))
Cu mare, mare drag. Domnisoara Daiana 🙂 Oricand.
Depinde de p.d.v din care privesti acest “ma imbrac ptr mine sau ptr altii”….
In primul rand daca societatea nu mi-ar impune sa ma imbrac la patru ace intr-o corporatie multinationala avand de-a-face cu alte persoane care tin la imagine,asemenea si firma,atunci crede-ma ca m-as imbraca pe cat se poate de lejer al orice ora din zi si noapte – blugi rupti,cei mai vechi tenesi (la care tin cel mai mult) cu care am strabatut vaile,potecile si plajele in decursul aniilor(sa nu intru in detalii cum arata),un tricou – poate acesta agatat de vreun fermoar neinchis de la blungii din masina de spalat, avand gaurele mici prin el,si poate ceva peste (depinzand de vreme)…si totusi purtand lenjerie intima din matase si dantela; ca pana la urma pe mine ma face sa ma simt bine acest mic/mare detaliu din viata mea (si nu,nu imi place sa imi port lenjeria intima la vedere – ba chiar ma urasc sa dau detalii din intimitatea mea zilnica)
Ma imbrac frumos in ocazii speciale(si nu ma refer neaparat la aniversari) pentru ca in societatea in care traiesc trebuie sa ma integrez,iar aceasta tine la imaginea cu/pe care ma prezint/reprezint.
Recunosc,ma imbarc frumos ptr barbatul de langa mine pentru ca imi place sa-l vad cum ma soarbe din priviri,ma imbrac frumos pentru vizita la bunica,la parinti sau prietenii de familie din copilarie cu caror copii am crescut si haiducit,si nu ptr a impresiona ci pentru respectul fata de ei.
Cum ziceam,depinde din ce punct de vedere privesti – nu ma simt mai apreciata daca arat sau nu arat ce am in dulap (spune o tipa care are un sifonier cat un perete).
Imi plac hainele si tesaturile fine,simple,moi,curate si lejere si asta ptr ca le simt pe pielea mea,in fiecare zi,in orice ora,minut si secunda a zilei.
Atata timp cat ai pretentii de la tine (si subliniez nu iamginea ta),nu te delasi in a fi neingrijit,nespalat,necalcat,ne-,ne-,ne-,…
Punctul meu de vedere este ca daca ai cu ce sa impresionezi (nefiind acestea lucruri tangibile) atunci nu iti zbati creierii cum sa te imbraci ptr a impresiona pe cineva.Imi place sa cred ca oamenii pe care ii atrag in viata mea,ii atrag din cauza mea si nu a unei imagini pe care vreau sa o reprezint.
As putea comenta acest articol pana maine fondat pe idei simple si logice din punct de vedere psihologic,insa deja am scris prea mult.
Defapt…un lucru as vrea sa mai adaug:
Smile,it makes you look perfect!
Nu știu altele cum sunt, dar mie nu-mi place să dau un răspuns de complezență!
Da, draga mea, ai perfectă dreptate în tot ceea ce spui. Și nu numai că spui un adevăr, dar îl spui și-ntr-un mod amuzant, deci, bun venit în blogosferă!