telecomanda propriei vieti este la tine
Written by Otrava, Posted in Diverse
Cum uitam de noi cand suntem singuri si ne aducem aminte cine suntem cand prietenii sunt langa noi. Cum uitam sa iubim si cand ne indragostim descoperim ca iar traim, ca prin vene ne trece sange.
Ne hranim cu amintiri, ne indragostim, ne rupem, ne zbatem, uitam, ne aducem aminte, fugim, revenim, plecam, ne intoarcem. Fugim si ne oprim. Deschidem ochii si ii inchidem cand ne sarutam. Visam, ne facem sperante, credem in lucruri si primim palme. Ne revenim si o luam de la capat. Azi suntem in punctual X, acum un an eram cu cineva, credeam ca ea este dar timpul a contrazis acest lucru.
O luam de la capat. Linia de start este mereu aici. Este langa noi. Ne asezam si pornim. Credem cu tarie ca am gasit drumul, ca am gasit calea, ca stim ce e bine sa facem. Vedem finalul. Apoi apare o strada la dreapta, alta la stanga…ne ratacim pe una dintre ele. Revenim, reconfiguram traseul. Avem momente in care ne roadem unghiile, nu stim ce e cu noi, nu stim unde ne indreptam. Suntem ca o masinunta teleghidata. Simtim uneori ca telecomanda nu este la noi. Si mergem, mergem inainte. Intalnim oameni noi, unora le dam credit si bine facem, altii ne dezamagesc. Nu e capat de drum. Nu ne poate sta in cale un simplu obstacol. Mereu credem ca putem trece peste. Si asa si este.
Timpul rezolva lucrurile, timpul vindeca ranile. Oamenii din jur ne ajuta sa ne schimbam prioritatile, ne ajuta sa ne regasim, sa nu uitam de noi, de inima noastra, de sufletul nostru. Suntem cobai pentru propria noastra viata. Incercam, facem experimente pe noi. Unele reusesc, altele nu. Mereu avem puterea de a incepe un drum nou, de a alege o cale dreapta. Avem amintirile frumoase inmagazinate in sertarele creiereului nostru, avem dorinta de partea noastra, avem speranta la noi in buzunarul de la piept.
Avem tot ce ne trebuie sa revenim atunci cand credeam ca o bariera s-a pus in calea noastra. Avem telecomada de la viata noastra mereu in mana. Important este sa apasam pe butoanele pe care trebuie. Da volumul mai tare cand vrei sa iti auzi iubita in ureche cand iti insira lucruri frumoase, schimba programul cand ceva nu iti convine, schimba oamenii de langa tine cand nu esti pe aceeasi lungime de unda cu ei.
Schimba, fa alegeri, apasa butoanele, totul este in mana ta. Nu derula mereu inapoi. Nu incerca sa iti faci balonul tau de sapun plin cu trecut dar fara sa acorzi o sansa oamenilor care fac parte din prezentul tau si poate din viiotul tau. Schimba ce simti ca trebuie sa schimbi si regleaza ce trebuie sa reglezi. De tine depinde cam totul. Si ce nu depinde de tine nu incerca sa schimbi. Nu o sa reusesti.
Mi-a fost dor de “scriitura” ta.
ce frumos. multumesc
si mie îmi place,cu o notă specială pentru imaginea fotografică.In teorie merge!
cata dreptate ai! insa tu reusesti si sa le asezi si “aranzezi” pe hartie (imi trece prin cap si cred ca poate sa ramana asa)
multumesc
Mi se intampla frecvent sa ma adancesc intr-o stare, o actiune, doar pentru ca ma consolez cu gandul ca asa a fost sa fie. Insa, am la putin timp o revelatie ca totul e in mainile mele si ca nu e nevoie sa astept sau sa visez cai verzi pe pereti, pot sa-i desenez!
Cum ma regasesc uneori in randurile tale :))Era tot ceea ce aveam nevoie pe ziua de azi!Foarte frumos!!
ce frumos ai spus. multumesc
cine esti tu? 🙁
adevarat si optimist!
eu sunt aici pentru persoana din poza…
:))))))
Frumos conturat si cate de bine a venit acest text astazi, cand am cea mai mare nevoie de asa ceva! Teoretic stau foarte bine lucrurile, practic insa este dureros dar cu toate acestea, asa cum am facut si acum un an jumate, nimic nu ma impiedica sa-l invit la o cafea si sa ne spunem la revedere intr-un mod civilizat! Atata vreme cat imi demonstreaza ca nu sunt decat un obiect pe care sa-si imbrace toate frustrarile, nu-l pot condamna dar nici accepta ca partener de viata, cel putin nu in aceasta forma! Asa cum ai spus si tu, nu putem schimba ceea ce nu tine de noi dar putem sa ne schimbam propria atitudine si oamenii care ne devin toxici!
Mi-ai stres lacrimile cu acest text si iti multumesc tie, oricne ai fi! Si totusi, cine esti? 🙂
fara lacrimi. te rog
Nici nu stii cata nevoie aveam sa imi spuna cineva asta!
Aseara am citit un alt articol de al tau, articol care m-a pus pe ganduri (cine, sunt, ce fac, unde ma indrept, e bun drumul asta pe care sunt samd)… acesta parca este o continuare… desi tu le-ai scris in perioade diferite pt mine s-au lipit, daca pot sa spun asa, au format un tot… As vrea sa fiu din nou copil sa nu am toate gandurile astea…
buna observatia cu cele doua posturi care se lipesc. multumesc
Respect
Foarte frumos si poetic si metaforic si motivational. Pacat ca viata nu e plina de americanismele astea. Si o sa iti argumentez folosind aceeasi metafora: ce faci cand, ok, ai telecomanda, o iei, schimbi, cauti si cauti… si nu gasesti nimic? 😛 tu ai telecomanda, dar nu poti influenta ce se difuzeaza. Sigur, cu cat mai multe “posturi”, cu atat mai multe optiuni. Dar tot este posibil sa nu gasesti ceva ce iti place. Sau… iti place la inceput, te prinde, pentru ca pe parcurs sa se demonstreze o mare abureala. Si… timpul trece.
nu sunt americanisme. e fix asa
Mersi frumos, azi am fost într-o dispoziţie proastă, dar ai reuşit să-mi smulgi un zâmbet, două, trei. Şi da, ai mare dreptate, telecomanda vieţii noastre e mereu la noi. Iar eu uitasem asta. 🙂
Uit mereu sa fac chestiuni chestiuni dar Poate ca așa trebuie sa fie. Poate ca trebuie sa nu mai privesc atât de adânc in perspectiva, poate ca trebuie sa iau lucrurile așa cum sunt pentru a putea sa ma bucur de ele. Poate ca timpul va decide ce e mai bine, poate ca ratiunea actioneaza atunci când nu e nevoie si se lipseste de mine atunci când am cea mai mare nevoie de ea. Imi dau sfaturi si trebuie sa înțeleg ca totul se întâmpla cu un scop, nimic nu e la întâmplare. Trebuie sa înțeleg ca toate vin si pleacă, nimic nu e vesnic, si mai trebuie sa înțeleg ca, ideal ar fi, sa trăiesc momentul, fără regrete. PS: Tot ce scrii tu e genial. Reusesti sa îmi pui un zâmbet pe fata ori sa ma gândesc mai mult la mine ori , ori, ori.. Nu multi reușesc sa facă asta. Bravo!
mare nevoie de ea. Imi dau sfaturi si trebuie sa înțeleg ca totul se întâmpla cu un scop, nimic nu e la întâmplare. Trebuie sa înțeleg ca toate vin si pleacă, nimic nu e vesnic, si mai trebuie sa înțeleg ca, ideal ar fi, sa trăiesc momentul, fără regrete. PS: Tot ce scrii tu e genial. Reusesti sa îmi pui un zâmbet pe fata ori sa ma gândesc mai mult la mine ori , ori, ori.. Nu multi reușesc sa facă asta. Bravo!
Propriei vieti*. “Propriei tale vieti” e pleonasm. Sincer si fara suparare, nu e ok ca un blogger, a.k.a. specialist intr-ale scriiturii, sa faca greseli chiar in titlu.
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
nou
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages