BLOGU LU' OTRAVĂ

Monday

3

September 2018

0

COMMENTS

“O jumatate potrivita te intregeste, te face exact omul care poti fi. De unul singur e greu si trist, oricat de multe realizezi pe alte planuri.” Interviu cu Mihaela Radulescu

Written by , Posted in Diverse

Este unul dintre oamenii cu care am vrut sa fac un interviu de cand am inceput seria “Romania mea“. Din diverse motive interviul asta nu a iesit atunci. Nu mai stiu care erau motivele. Cert este ca acum cateva zile – omul asta – a zis ca vrea sa facem interviul. Pentru mine a fost o mare bucurie…si anunt cu surle si trambite ca la “Romania mea” azi stau de vorba cu Mihaela Radulescu Schwartzenberg.

Esti o femeie foarte asumata si natu­rala. Te-au costat astea pana acum? Au fost momente in care iti doreai altceva de la tine?

Asumarea asta vine la pachet si cu tot felul de rafuieli personale, de-alea… cu tine insati. Sigur ca iau decizii bune, dar nu le pot evita la inventar si pe-alea proaste. Tot ale mele sunt. De-aici si aura asumarii. Unele dor, altele costa nervi, timp, bani… Dar cred ca am drive-ul ala bun, de tanc rusesc – merg inainte, orice-ar fi…

Extroversiunea e o “pacaleala” de ima­gine.” Sunt cuvintele tale. Ti se pare ca e prea multa lume care isi pune masca isi joaca un rol? De ce crezi ca s-a ajuns aici?

Nu mai judec lumea demult, chiar cred in libertatea fiecaruia de a fi… ce vrea masca lui:). Sigur ca social media nu e vreo oglinda a realitatii din vietile noastre, dar, acolo unde exista o oaresce sinceritate,  poti lasa o rezonabila impresie despre cine esti, ce-ti place si, cel mai des, despre cum vrei sa te vada lumea. Nevoia asta de a fi iubiti, apreciati, like-uiti, mai buni, mai frumosi … exista in fiecare . Dozajul e diferit. Si cand pierdem controlul, cand nu mai pretuim realitatea si ochii cunoscuti, dar mergem orbeste pe mana necunoscutilor virtuali, incep sa apara glitch-urile in sistemul personal de gandire, de comportament, de abordare….  Ca in orice alta treaba serioasa din viata, masura e cheia, cred…

“E important sa nu faci caritate doar din­tr-un birou sau dintr-un studio de televiziune. Trebuie sa te duci sa vezi cu inima ta ce e de facut, cu ce poti ajuta concret. E atata bucurie in a face niste copii tristi sa zambeasca…” Felicitari pentru implicarea pe care o ai. In ce proiecte caritabile esti implicata in clipa de fata?

I do my part – asta e si titlul proiectelor mele in zona umanitara, dar si ideea care ma anima – sa-mi fac partea mea de treaba pe lumea asta, ca tot omul responsabil. Am o fundatie numita „Ayan“ care, de ani de zile, face lucruri bune pentru copiii romani, fara posibilitati materiale. Am trimis niste sute in tabere, dar am si platit niste tratamente, operatii… In fine, pe langa fundatia mea, ajut pe unde pot, cand pot.  „Wings for life“ e o alta preocupare constanta – cred in demersurile lor clare si transparente, ajut cat imi sta in putere pentru strangerea de fonduri in vederea cercetarii problemelor de coloana vertebrala – mai pe scurt, pentru cei care-si duc viata in scaune cu rotile. Visez la ziua in care macar un prieten de-al meu aflat in aceasta situatie, se va ridica din acel scaun si va merge.

Stefan Iordache spunea ca “Femeia este cea mai mare minune pe care a lasat-o Dumnezeu pe Pamant. Ea alege, ea cheama, cucereste si domina!” Ce este femeia?

Ador barbatii care nu se tem sa spuna ceva frumos, orice, despre femeia lor, despre femeile lumii.. Da, femeia e iubirea vietii si viata iubirii…

Aud tot mai des oameni care se plang ca nu fac ceea ce isi doresc, ceea ce le place, ceea ce vor. Esti unul dintre oamenii care fac ce isi doresc, isi castiga existenta fix din ceea ce le face placere. Cum ajungi sa faci asta? Ce sfat poti da oamenilor care se gandesc cu groaza cand se dau jos din pat si trebuie sa ajunga la job?

Nu dau sfaturi, poate idei, daca se potrivesc si in alte scenarii de viata… Cred ca toti trebuie sa trecem si prin acest purgatoriu, sa facem ce nu ne place, ci doar ce trebuie. Doar asa ne dam seama ce aiurea drum ne-am ales. Iar de la acest punct, ramane doar sa stabilim ce naiba ne-ar face fericiti si ar plati si facturile, taxele… Diferenta dintre cine esti si cine  vrei sa fii, e fix ce faci pentru asta.

Cand si cum ai atins nivelul acela de relaxare in care poti spune: fac ce vreau, nu ma intereseaza ce spun ceilalti?

Asta e un lux, il atingi cand stai bine pe picioarele tale si cand te prinzi ca nimeni nu-ti traieste viata, nimeni nu-ti stie mai bine ca tine gandurile, patimile, poftele…  Cred ca vine si cu varsta- vezi altfel ce conteaza si ce vrei pentru tine, cand ai petrecut aproape 5 decenii pe pamant.  Adaug doar ca libertatea asta devine ridicola atunci cand incalci niste norme morale sau niste conventii sociale – nu-ti stergi nasul in fata de masa de la restaurant, cu scuza ca nu-ti pasa de ce zic altii…

Ce te face sa plangi?

Lacrimile de bucurie, de drag, de iubire, alea sunt favoritele mele. Pe alea de necaz, de durere, de neputinta… le tin in mine cat ma tin puterile si le eliberez mai mult cand sunt singura, daca nu se poate altfel. Emotiile puternice ne fac oameni frumosi, chiar si cand plangem. Ni se vede sufletul. Fara filtre :).

“Nu sunt nici feminista, cred in armonia dintre femei si barbati si cred ca barbatii ne sunt foarte necesari si sunt de neinlocuit. Cred in iubire….., deci si in barbatul ideal.” Sunt o gramada de oameni care si-au pierdut increderea in iubire, in jumatatea perfecta. Ce sfat le dai celor care inca sunt in cautari?

Feminismul e in regula, cata vreme nu anuleaza feminitatea, cel putin in capul meu. Cat despre iubire, Doamne, e tot ce are viata asta mai frumos si mai uman, trebuie sa fii tampit sa crezi ca nu exista o jumatate minunata pentru tine, undeva. Uneori vine, alteori trebuie cautata pana la capatul lumii… N-as sta o zi fara sa caut iubirea, daca n-as avea-o langa mine. Si jur ca nu trebuie sa fie perfecta, ci sa-mi dea motive sa ma simt intreaga si iubita.  O jumatate potrivita te intregeste, te face exact omul care poti fi. De unul singur e greu si trist, oricat de multe realizezi pe alte planuri. Asa suntem inventati – sa fim doi, sa fim pereche cu alt suflet, de ce sex vreti voi. Fara sa cautam o perfectiune iluzorie, ci doar o potriveala fabuloasa.

Nu ti se pare ca ne vaicarim prea mult? Ca toti traim tot felul de “drame”? Ca ne vaitam de diverse lucruri minuscule? Crezi ca unii dintre noi au mai multa nevoie de atentie?

Evit oamenii care se vaita cum spui, au o energie negativa care nu face bine nimanui, nici macar lor. Cei care-s vesnic nemultumiti si traiesc dintr-o drama in alta n-au nevoie de ajutor dinafara, ci doar de la ei insisi. Cand te vaiti, e semn ca nici macar n-ai cautat solutia, ci doar speri sa-ti rezolve altcineva problemele. Si mai toate istoriile astea se termina cu pierderi, mai ales de prieteni, nimeni nu vrea in jurul lui necazul altuia, decat daca e in aceeasi situatie. Plansul pe umarul cuiva pare o solutie de moment, dar nu e o rezolvare. Imi pare rau ca nu-s mai intelegatoare cu astfel de oameni, dar cred ca sunt mai degraba o admiratoare a celor care au toate motivele sa planga , dar iti zambesc si lupta… Pe astfel de oameni prefer sa-i ajut, daca pot si daca ma lasa.

“Am vrut sa-mi cresc copilul intr-o liniste a normalitatii, nu in stridentele presei de scandal. Si, iata, am reusit, chiar daca am renuntat la multe, mi-am schimbat viata, casa, m-am indepartat geografic de familie, de prieteni. Cand ma uit azi la Ayan si vad ce copil echilibrat si bun e, nu-mi pare rau deloc.” Care este relatia ta cu fiul tau?

Mi-am luat foarte in serios job-ul de mama, de la prima noastra intalnire in viata . Am fost si sunt mama care-i da iubire, incredere, siguranta, educatie, idei de viata…si tot ce cred ca i-ar folosi in drumul lui. Cred ca cei 14 ani ai lui au trecut excesiv de repede, mi-e dor mereu de el mic si in brate, dar stiu ca am facut o treaba buna pana aici. Vorbim mult si de toate, simt ce i se intampla, sunt acolo pentru el, sunt atenta la tot ce mi se pare ca trebuie sa inteleg despre el, pentru el… Sunt genul ala de mama de baiat…, care-l iubeste pana la stele, pe viata. Si sunt genul ala de mama de baiat care e iubita si pretuita exact pentru tot ce i-am dat. Ca orice mama buna din lumea asta, ca orice copil bun crescut in iubire.

Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Viata. Iubirea. Familia, chiar daca nu e „traditionala“:). Pasiunile care ne fac fericiti. Restul sunt amanunte…

Ce calitati crezi ca admira cei din jur la tine?

Depinde pe cine intrebi , hahaha… Nu cred ca e ceva anume si nici ceva unanim – sunt de o cuceritoare controversa :)). Ma placi maxim, asa, cu toate ale mele sau ma detesti all the way, numai tu stii de ce.

Am citit o treaba foarte misto intr-un interviu cu tine. “Raman fana iubirii profunde, dar careia nu-i trebuie o camera, un pat comun si-o hartie ca sa existe, ci doar niste emotii si trairi stabile si ametitoare.” Cum vezi iubirea? Crezi ca doar ea ne poate face sa fim mai buni?

Daaa, cred in iubire ca in singura super-putere a oricarui om. Indragosteala deja te face sa fii mai creativ, mai bun, mai tolerant chiar si cu cei care te calcau cel mai tare pe nervi, esti deja intr-o varianta mult mai solara a ta, mai ales daca e si reciproca treaba. Iar cand iubirea adevarata, aia senina si trainica se instaleaza, incepe viata. Aia in doi, de mana …pana la capatul lumii, al iubirii…sau al vietii. Dupa caz.

Care sunt motivele pentru care il iubesti pe omul de langa tine?

Nu generalizam, nu ? 🙂 Ca fiecare iubire e altfel, iar motivele sunt si mai diferite… Pe Felix am inceput sa-l admir intai , eram fascinata de toate recordurile lui mondiale, de toate nebuniile pe care le-a facut, de saltul din stratosfera, pe care l-am urmarit cap-coada….  Mereu m-au inspirat oamenii care-s cei mai buni din lume la ceva sau primii in ceva… Nu planuisem vreun asalt, pur si simplu s-a intamplat sa ne privim ochi in ochi si sa ne indragostim, la un moment dat. Cred ca iubiriie misto sunt astea total neasteptate, ca a noastra. Nu traim in aceeasi tara, avem viata in 2 case, luam avioane, elicoptere sau masini ca sa traim impreuna…din bucati, pretuim fiecare zi si noapte impreuna, ne e dor, ne e bine…, ne e altfel decat intr-o casnicie clasica. Nu-i mai bine sau mai rau, e doar altfel. Si suntem amandoi happy cu aceasta poveste de viata, de iubire …mai ales. In concluzie, il iubesc si pentru ca e Barbat in situatiile adecvate si un copil mare in restul tinpului. E ce ma face pe mine fericita si e genul de barbat pe care stiu sa-l iubesc.

Care este locul preferat din Bucuresti?

Am descoperit acum multi ani gradina Vilei Minovici. Era o casa nelocuita pe-atunci si am intrat ca sa vad de-aproape magnoliile inflorite, erau zeci, le zarisem din strada. Numai ca era  ceva mai halucinant decat magnoliile –  cu ceva timp in urma, fusese o tabara de sculptura acolo si dadeam peste tot de piatra cioplita, de siluete nefinisate… Cineva incercase sa sculpteze si o imbratisare sau un sarut, dar acolo unde trebuiau sa fie fetele, era inca un bloc de piatra. Era ceva magrittian in treaba aia, as fi plecat cu statuia asa, neterminata, in brate, era atat de frumoasa… M-am tot intors in locul acela si m-am tot bucurat, in taina, de coltul meu magic… Nu mai e la fel azi, casa e din nou locuita si gradina a fost ….amenajata. Ce pierdere….

“Viata e prea scurta ca sa nu traiesti clipa.” Cand ti-ai dat seama de treaba asta?

Cand incepi sa pierzi oameni dragi. Singura parte buna despre moartea altora e ca te face sa apreciezi si mai acut propria viata..

“Fericirea mea este talentul de a fi suficient de complicata in interior incat sa simplific lucrurile exterioare.” Sunt cuvintele Amaliei Enache. Pentru tine ce reprezinta fericirea?

Fericirea mea e numai la plural – cand suntem Doi sau Trei sau… toti cei care conteaza pentru mine, Fericirea e starea solida a iubirii, orice alta placere e abur…

Calatoresti foarte mult, ai vazut o gramada de locuri frumoase. Care sunt cele mai frumoase locuri in care ai ajuns pana acum?

Am niste senzatii infipte in inima – apusurile din Africa, un rasarit din Malibu, stradutele din Saint Paul de Vence, paradisul din Hamilton Island, Australia, gradinile din Singapore, statuile, sculpturile de peste tot pe unde-am umblat, oamenii cu alte bucurii, razboiul din Irak si Afghanistan, Saint Tropez – ul toamna, cand nu e zgomotos si strident, Anglia in multe privinte, Elvetia cu esentiala lectie de civilizatie… In fine, ador orice colt de lume care ma inspira cumva… Cred ca asta e cel mai frumos dar pe care ti-l poti face intr-o viata, dupa copii – sa vezi lumea.

Ce status pe Facebook ai pune in clipa asta legat de un mesaj pentru cei ce te urmaresc?

Ar fi musai despre tine. Despre cum m-a luat la intrebari Otrava. Despre cum nu te cunosc personal, dar, mult inainte sa fi intrat in vreo conversatie, te-am admirat. Mai intai, pentru numele ales – Otrava. Esti din generatia asta directa si transanta, care-mi place tare mult. Si chiar daca numele asta de scena anunta un taietor de capete, stiu sigur ca numai un suflet excesiv de sensibil putea sa-l arunce in ochii celorlalti. Te-am urmarit pe Insta si  am stiut ca am definitiv dreptate – pozele tale vorbesc despre mierea unui suflet de poet, chiar daca Otrava continua sa faca proza pe blog. Ba chiar ti-as multumi pentru ca te-ai straduit sa ma cunosti, nu sa ma placi.  Si asta mi-a facut mare placere !


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *