BLOGU LU' OTRAVĂ

Tuesday

8

September 2020

1

COMMENTS

“Abtinerea de la a spune ce simt si ce gandesc mi-a adus multa suferinta fizica si psihica, asa ca de ceva ani practic vorbirea fara filtru, si mi-e mult mai bine.” Interviu cu Adi Hadean

Written by , Posted in Travel

Este unul dintre oamenii pe care ii admir foarte tare…asta pentru ca este om fix asa cum imi place mie…franc, cand are ceva de spus nu tace, este un om care isi iubeste familia pana la cer si inapoi, este un tip dedicat…un om a carui fericire se vede pe fata cand face ceea ce ii place. Stiu ca pare un truism..dar treaba asta cu sa faci ceea ce iti place chiar este unul dintre cele mai tari lucruri de pe lumea asta. Si daca il auzi pe Adi Hadean cum vorbeste despre mancare nu ai cum sa spui…”am mancat”. Pe langa toate astea este un om bun, un om care vorbeste putin si ii place mai mult sa faca. Asa ca am onoarea si bucuria sa stau de vorba la “Romania mea” cu prietenul meu Adrian Hadean. 

Vorbeam cu mai multi oameni la podcastul pe care il am si toata lumea avea prima amintire din copilarie legata de masa cu familia de duminica. La tine cum era masa cu familia?

Era foarte, foarte fain. În primul rând pentru că eram toți împreună. Apoi pentru că duminica veneau mâmcăruri care-mi plăceau mai mult și care-n timpul săptămânii nu se puteau petrece, mai ales din lipsa timpului. Părinții mei munceau mult, așa că de luni până sâmbătă mâncam ce mânca toată lumea pe atunci, de la ouă fripte la cartofi prăjiți, salată de vinete și câte o zamă. Duminica în schimb era festival.

Ce era pe masa? Ce mancaruri iti aduc aminte de copilarie?

Supă de găină cu tăieței făcuți de mama, piureuri din diverse legume (te miri ce, că tata încerca de toate, pe lângă clasicul cartof, făcea din linte, gulie, dovlecel), friptură de porc sau iepure la cuptor cu legume din grădina casei. Un vis, acum.

“Când eram adolescent, ideea de a face o școală profesională nu era foarte bine-primită“ Cand a venit pasiunea pentru gatit?

Pasiunea a fost acolo mereu. De la 19 ani am început să învăț cum se profesează, în Oaza italiană din Baia Mare.

Cum a fost pentru tine perioada petrecuta in radio la Baia Mare?

Parțial fără amintiri:))). A fost ucenicia mea în arta desprinderii de părinți. Am început să lucrez în radio la 17 ani. Eram încă în liceu și era fermecător. Și fermecat am rămas pentru mulți ani. Orice am făcut în următorii 13 ani a devenit second job pe lângă radio. Sau third job, că am avut și perioade din astea.

“Trebuie să știi întâi să te vinzi pe tine dacă vrei să fii în stare să vinzi și produsul altora.” Cum ai ajuns sa te vinzi atat de bine?

Eh, am zis multe prostii în viața asta, nu-i musai să vă luați după mine:)). Am ajuns așa pe de o parte pentru că așa m-a ghidat viața. Am căutat mereu soluții la a nu mai lua țeapă:)). Pe de altă parte, am și sfătuitor bun, în persoana Soniei, care nu e “nevasta patronului” ci partenera lui de business și de creștere, practic de când suntem împreună, adică de aproape zece ani.

Vorbeam cu un prieten – acum 6-7 ani in urma – si imi spunea ca te crede pe cuvant si te urmareste pe oriunde mananci. Imi zicea fix asa “daca a zis Hadean ca e bun burgerul la Vivo inseamna ca trebuie sa merg sa il incerc”. Auzi des treaba asta?

Da:)). Dacă mănânc undeva prost și vreau să vorbesc despre asta, cel mai probabil va fi în privat, pentru că nu vreau să lovesc un business care poate are o periodă proastă. Dacă în schimb mănânc bine, de obicei scriu despre asta, să vadă și alții. Cred că se vorbește prea puțin de bine printre noi, și vreau să schimb asta măcar în pătrățica mea. Și nu mint niciodată despre mâncare.

Toata lumea te stie…cum e cand intri intr-un restaurant? Cum reactioneaza oamenii care lucreaza acolo? Eu as avea mari emotii daca as gati pentru Hadean 🙂

Unii oameni se intimidează, dar cei care sunt în meseria asta de mai mult timp sau cei care sunt stabili emoțional, nu par impresionați sau tulburați în vreun fel, ceea ce e și normal. Până la urmă, doar pentru că am apărut la televizor, nu înseamnă că-s de admirat sau că trebuie să devin obiect de cult. Cred că dăm prea multă importanță expunerii publice în masă.

Imi place de tine ca esti franc si spui ce gandesti. Cum e treaba cu recenziile la restaurante? Ca mi-a placut tare postarea de pe Facebook de acum cateva saptamani.

Nu cred că am de ales. Abținerea de la a spune ce simt și ce gândesc mi-a adus multă suferință fizică și psihică, așa că de ceva ani practic vorbirea fără filtru, și mi-e mult mai bine. Cât despre recenzii, cred că nu mai există rușine pe lume și mulți oameni vorbesc savant despre lucruri pe care nu le înțeleg, de prea multe ori. Rar vezi o recenzie scrisă bine (măcar gramatical corect de la un capăt la altul), și asta pentru că experiența de a mânca e foarte limitată pentru mulți dintre noi. Sincer, motivul pentru care m-am oprit din a scrie recenzii a fost exact ăsta, am realizat că știu și înțeleg atât de puține lucruri despre mâncare încât m-a apucat rușinea citind niște texte mai vechi. Așa că azi mă limitez la a scrie puțin dacă mi-a plăcut o cutare mâncare în cutare loc, și cam atât. Nu elaborez, nu vreau să îngroș rândurile. E posibil să ajungem să avem o critică gastronomică de calitate, că talente avem destule, dar cred că mai avem de mâncat și de băut mult până acolo.

Stiu ca muncesti foarte mult si mai stiu ca in ultima vreme ai inceput sa iti faci mai mult timp pentru ce conteaza cel mai mult pe lumea asta: familia ta. Cum reusesti sa le impaci pe toate: familia si munca?

Nu cred că le împac. Cred că ajung să renunț mereu câte un pic la unele lucruri pe care vreau să le fac, în favoarea unor lucruri pe care vreau să le fac mai mult. E o perioadă în viață în care suntem foarte productivi din toate punctele de vedere. Pentru mine perioada-i acum. Nu cred că o să mă țină veșnic, așa că o folosesc cât pot de bine. Împreună cu soția mea lucrez la toate proiectele #teamhadean așa că nu suntem chiar distanțați. Copilul crește împreună cu noi, dar își exersează de mic independența, nu trebuie să stea agățat de noi în permanență. Suntem bine. Avem orele noastre împreună, în care nu muncim, nu facem lecții. Și mai avem vacanțele:).

Dupa Masterchef-ul cu tine toata lumea s-a apucat de gatit. Cum a fost pentru tine perioada Masterchef si de ce ai spus stop la un moment dat?

Cred că gătitul a devenit la modă înainte ca eu sa ajung la Masterchef. Formatul a avut un impact fantastic încă din prima zi, iar primul juriu l-a dus foarte sus în audiențe. Noi am reușit să-l facem mai “user friendly”, cred. A fost o perioadă de creștere accelerată pentru mine, una care pe lângă bucurii a adus și multe dureri. Am renunțat după două sezoane, într-un complex de împrejurări favorabil acestei renunțări, în primul rând pentru că Vladimir era foarte mic și mi-am dorit mai mult să-l văd în primii lui ani de viață, să fiu lângă el la fiecare pas, ceea ce-i greu de făcut dacă ai 3 luni în care pleci de acasă la 6 dimineața și revii la 1 noaptea. Nu regret deloc că am renunțat, cred că în cele două sezoane am dat maximum posibil pentru show și simt că încă mai primesc lucruri bune de pe urma muncii mele de acolo.

Mi-a placut mult cand ai zis treaba asta: “Nu simt nevoia să câștig mai mult în acest moment.” Ma gandesc de multe ori ca suntem niste oameni fericiti pentru ca ducem o viata frumoasa. Dar putini puncteaza acest lucru. Si ma bucur ca tu o faci de fiecare data. Ce conteaza pentru tine cel mai mult pe lumea asta?

Sunt atât de multe lucruri care contează cel mai mult că nici nu știu cu care să încep:)). Probabil cel mai important dintre ele e să fiu prezent. Prezent în viața familiei, în viața pe care o trăiesc împreună cu soția mea, în viața fiului nostru, și, desigur, în toate acțiunile pe care le fac în timpul meu cu mine. E important să-mi pot lua toate deciziile, fericite sau nu, știind sigur că am fost de față când le-am luat. Nu vreau să am vreodată scuze patetice în fața mea, când mă cercetez în legătură cu acțiunile mele.

“Iubirea adevarata vine chiar in liniste si e ca… o mangaiere de mama.” Sunt cuvintele lui Andi Vasluianu. La tine cum a venit iubirea? Sonia? Apoi Vladimir…

Dorința vine de unde nu te aștepți. Odată ce o urmezi, trebuie să înveți să trăiești cu urmările ei. Iubirea se învață. N-o primește nimeni de-a gata. Și poate avea multe forme, care nu se exclud, dar care trebuie conturate în inimă și minte, apoi umplute cu ce știi despre tine, cu ce înveți despre cei pe care-i iubești. Iubirile se împlinesc doar în ceasul morții noastre, și asta doar dacă am avut grijă să lucrăm la împlinirea lor. Altfel, e ușor să risipești și să spui că ai iubit.

Daca te-as caracteriza intr-un cuvant as spune ca esti un om “linistit”. Cum ai reusit sa ai linistea asta?

Nu am liniște. Sunt liniște, în spatele fiecărei furtuni prin care trec, în spatele fiecărei fericiri pe care o trăiesc. Nu e ceva ce am obținut, e ceva ce am descoperit că sunt.


1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.