“As he read, I fell in love the way you fall asleep: slowly, and then all at once.”
Written by Otrava, Posted in Film
Ne nastem singuri si plecam din lumea asta tot asa. Ideea este ca important este ce facem in misiunea asta in care suntem bagati: misiunea viata noastra. Pentru ca…din cand in cand…avem nevoie de un dus rece pentru a ne da seama ce e cu noi…cartea asta fix asta face. Ne pune pe ganduri, ne face sa simtim unele lucruri pe care in graba noastra de zi cu zi nu le simtim.
In momentul in care te opresti si te pui in locul unui om care traieste o drama…lucrurile se schimba. Pornind de la cateva intrebari simple: “Isi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viata mea? Ce vreau sa las in urma?” cartea lui John Green este plina de emotie. M-am gandit prima data la Love Story…si la frumusetea acelei povesti. Nu stiu daca “frumusete” este cel mai indicat cuvant. Apoi mi-am amintit de zilele de final ale lui Oscar (“Oscar si Tanti Roz” – Eric-Emmanuel Schmitt)
“Desi un medicament miraculos i-a prelungit viata, Hazel Grace Lancaster, in varsta de 16 ani, are impresia ca de cand se stie a fost „in faza terminala“. Insa atunci cand fermecatorul Augustus Waters, suferind si el de aceeasi boala cumplita, apare la intalnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisa. Spirite inrudite, impartind acelasi farmec si acelasi simt al umorului, Hazel si Gus incep o cursa contra cronometru in care invata ce inseamna sa iubesti.”
Am scos cateva citate din carte:
“Mi-am scos telefonul si am apasat o tasta sa vad cat era ceasul: 16:59. Cercul s-a completat cu nenorocosii intre 12 si 18 ani, si Patrick a inceput cu rugaciunea pentru liniste: Doamne, da-mi linistea sa accespt lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a le deosebi.”
“Gandurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna in constelatii.”
“Nu ai posibilitatea sa alegi daca sa fii ranit in aceasta lume, dar ai un cuvant de spus legat de cine te raneste.”
“Prieteni, sunt intr-un montagne russe care doar urca.”
“Viata nu e o fabrica de indeplinit dorinte.”
“Ar fi un privilegiu sa am inima franta de tine.”
“Semnele pe care le lasa oamenii sunt cel mai adesea cicatrici.”
John Green este unul dintre cei mai active scriitori: a creat, impreuna cu fratele sau, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din intreaga lume.
Cartea o gasesti aici. Exista si “Sub aceeasi stea” – Editie film. O gasesti aici.
Iar filmul intra in cinematografele din Romania maine, 13 iunie.
Sursa foto: thefaultinourstarsmovie.com
Am citit cartea in varianta engleza acum o luna. Este una dintre preferatele mele, o poveste atat de frumoasa dar trista in acelasi timp.
“There are infinite numbers between 0 and 1. There’s .1 and .12 and .112 and an infinite collection of others. Of course, there is a bigger infinite set of numbers between 0 and 2, or between 0 and a million. Some infinities are bigger than other infinities. A writer we used to like taught us that. There are days, many of them, when I resent the size of my unbounded set. I want more numbers than I’m likely to get, and God, I want more numbers for Augustus Waters than he got. But, Gus, my love, I cannot tell you how thankful I am for our little infinity. I wouldn’t trade it for the world. YOU GAVE ME A FOREVER WITHIN THE NUMBERED DAYS, AND I’M GRATEFUL”
Sunt sigur ca in lumea asta mare, povestea cartii se poate identifica (mai mult sau mai putin) si cu povestea reala a 2 oameni si stau si ma intreb: de ce e viata uneori atat de nedreapta ?. N-am citit cartea dar am vazut filmul la cinema iar acest film mi-a dat ocazia sa asist la ceva ceea ce n-am mai intalnit pana acuma , si anume, o sala intreaga (sala mare de cinema) care sa planga (recunosc ca mi-au dat si mie lacrimiile de cateva ori). Vazand acest film inca odata pot concluziana ca viata e scurta deci trebuie traita din plin, frumos si responsabil.
P.S. Cititi cartea sau uitati-va la film. MERITA !
Sunt sigur ca in lumea asta mare, povestea cartii se poate identifica (mai mult sau mai putin) si cu povestea reala a 2 oameni si stau si ma intreb: de ce e viata uneori atat de nedreapta ?. N-am citit cartea dar am vazut filmul la cinema iar acest film mi-a dat ocazia sa asist la ceva ceea ce n-am mai intalnit pana acuma , si anume, o sala intreaga (sala mare de cinema) care sa planga (recunosc ca mi-au dat si mie lacrimiile de cateva ori). Vazand acest film inca odata pot concluziana ca viata e scurta deci trebuie traita din plin, frumos si responsabil.
P.S. Cititi cartea sau uitati-va la film. MERITA 100%!