avem o singura viata. hai sa o traim decent
Written by Otrava, Posted in Diverse
de ceva vreme simt in aer o nemultumire generala. din ce in ce mai multi oameni cu probleme, cu griji. suntem luati de val si uitam esenta vietii. suntem mai activi pe retelele de socializare decat in viata.
avem mereu statusurile la noi, adunam like-uri exact cum adunam banuti la super mario, ne photoshopam viata. suntem nemultumiti de job, de cel de langa, de viata. cerem totul de la oamenii de langa noi insa nu ne punem intrebarea “noi ce si cat oferim?“. avem impresia ca ni se cuvine totul, ca din principiu totul este al nostru. credem ca suntem indispensabili, ca fara noi nu mai functioneaza universul. la job suntem cea mai importanta rotita din sistem, in cercul de prieteni suntem miezul, in relatia cu cel de langa suntem ce i se putea intampla mai bine partenerului.
problemele noastre sunt mereu cele mai importante. renuntam imediat, ne punem palma in fund si ne suparam. plecam. evitam tot. rupem relatiile pe sms si ne combinam pe uatap. ne aruncam vorbe grele prin tot felul de mijloace de comunicare insa fata in fata nu ne spunem mai nimic. am uitam sa fim altruisti, am uitat sa gandim de doua ori inainte de a faca un lucru.
avem capacitatea si “calitatea” sa ranim tot ce misca. sa spunem vorbe grele, sa ranim. sa uitam 100 de lucruri bune si sa ne aducem aminte de un lucru rau pe care cel de langa noi l-a facut acum 1000 de ani. ne suparam pe parintii nostri, nu mai vorbim cu fratii, cu prietenii de o viata din motive de rahat. suntem cei mai buni la capitolul egoism si orgoliu. putem sa intram in cartea recordurilor la treaba asta: “cat pot sa stau suparat pe un om”.
suntem specialisti in fard. ne fardam cand iesim in lume, radem, suntem fericiti, impliniti. insa acasa ne traim dramele in liniste. si niciodata nu credem ca avem si noi o parte de vina pentru toata treaba asta. dam vina pe orice. iubita/iubitul, mama, tata, cel mai bun prieten, colegul de la birou, seful nostru. exact ca si atunci cand eram pusti si spuneam ca nu am invatat mai nimic din scoala din cauza profesorilor. “sistem e de vina.” asa si acum. cel de langa. “nu, nu eu am facut asta. ala din fata”. avem o singura viata, niste oameni langa noi, niste principii, o educatie, niste bun simt..hai sa facem ceva cu lucrurile astea.
hai sa invatam sa spunem si lucruri bune, sa facem complimente fara interes, sa incercam sa il intelegem si pe cel de langa noi, hai sa ne dam mai multe like-uri si in viata reala, hai sa spunem lucruri bune, hai sa fim mai intelegatori, hai sa ne uitam si la cuvantul altruism..sa vedem ce inseamna si sa incercam sa punem in practica mai mult ce scrie la dictionar.
Eu le zambesc oamenilor pe strada si vanzatorilor le pun “intrebari incomode” de tipul “ati avut o zi buna azi, v-a mers bine?”. E incredibil cat de shocati sunt multi de gesturile astea care mie acum mi se par perfect normale. Si zic mie acum pt ca mult timp nu m-am bucurat de viata asa cum ar fi trebuit. 🙂
suta la suta real. ne socam de normalitate.
Ceea ce face Maria este o practica obisnuita, la ordinea zilei in multe tari de pe aceasta planeta. Tine de educatie, de respectul pe care il arati celor din jur vorbindu cu ei asa, indiferent de functie, rasa etc. Din pacate, la noi mai usor cu educatia … cine are nevoie de asa ceva! :(( :(( :(( Trist, dar adevarat. O societate nu se schimba peste noapte si din pacate, cei ce se comporta ca si Maria, daca exista, nu stiu pentru cat timp vor “supravietui”!
Si la mine se uita lumea ciudat pentru ca zambesc mereu si dansez pe strada dar….macar ii vad zambind inapoi 🙂
eu i-am zâmbit unei bătrânici în troleu , octagenară, și s-a luat de mine că de ce râd de ea; tristul adevăr este ca lumea nu se mai așteaptă la altruism, dacă faci un bine toți se întreabă ție ce îți iese, WTF ?!
Sau ce motiv ai sa te simti asa de bine. Asa… de unul singur in autobuz.
din orgoliu si egoism pierdem persoane dragi, timp frumos petrecut alaturi de prieteni, familie, etc avem atatea mijloace de comunicare online in cat uitam sa mai comunicam fata in fata…
si daca un prieten ma jigneste si aleg sa-l dau la o parte din viata mea, tine de orgoliu si egoism sau este o decizie sanatoasa?
Pentru ca viata insasi nu ne mai ajunge. Pentru ca intr-o lume atat de scumpa, sentimentele au devenit atat de ieftine incat si-au pierdut valoarea. Un buchet de flori se transforma intr-o floare, apoi in nimic. Pentru ca “buna dimineata iubito” devine “buna” si apoi se transforma in tacere. Pentru ca in loc de scrisori de dragoste primim facturi. Pentru ca in loc de mesaje de amor, primim notificari de plata. Pentru ca suntem atat de iresponsabili si murdari incat, in loc sa ne spalam viata ca pe niste sosete murdare si sa incercam sa reparam ceva, preferam sa o aruncam sau sa o inlocuim cu alta. Pentru ca barbatul ala invarte pe degete cheile unei masini luxoase luata in leasing ( in timp ce tu te plimbi cu autobuzul fara aer conditionat) sau pentru ca blonda aia cu extensii si silicoane arata ca in visul adolescentei tale din revista pentru adulti. Si pentru ca acum iti poti permite. Iti poti permite sa fii superficial. Iti poti permite sa fii egoist. Pentru ca traim intr-o societate de consum. Consumam sentimente si le aruncam pe fereastra inainte ca ele sa expire, pentru ca altceva straluceste pe raft si e la… oferta!!
consumam sentimente, consumam tot. asa eeste.
super ai punctat…
Ai pus punctul pe i. Trista realitate e ca 90% din oameni nu gandesc la fel. Eu incerc, tu incerci, but we are being outfucked….totul in lume se invarte in jurul banilor, vrem nu vrem sa acceptam. De la nivel mare pana la ultimul om.
Dar da, e placut sa stii ca nu esti singur 🙂
Si tu esti nemultumit pentru ca exista o nemultumire generala 🙂 Lucrurile sunt exact asa cum sunt. Nici mai bune, nici mai rele. Daca am face un mic exercitiu de imaginatie, in lipsa tuturor lucrurilor de care spui viata noastra ar fi total diferita. Nu stiu daca mai buna sau mai rea, dar diferita cu siguranta. Binele nu reprezinta nimic fara rau, la fel cum lumina nu poate sa existe fara intuneric sau iertarea fara ura. In lipsa comportamentelor de care vorbesti nu ar mai exista oameni ca tine sau ca maria, antique, s.a.m.d. Hai sa incercam sa nu mai fim nimic altceva decat ceea ne dorim sa fim!
hai
E atat de simpu sa vedem ce nu fac altii sau ce fac ei gresit..dar al naibii de greu sa recunoastem ca uneori facem si noi la fel. E greu sa te uiti in oglinda si sa-ti spui ca nu esti tocmai cum ai vrea sa fii…ca esti dezamagit de tine, ca ai devenit o persoana distanta tocmai din cauza experietelor avute si ca azi nu ai facut nimic pentru visul tau..
Toti vrem sa se schimbe brusc ceva, sa ne schimbam..dar oare cati dintre noi facem eforturi cu adevarat?
Parca este ciudat. Din ce in ce mai mult vorbim de viata “reala” ca si cum ar fi o exclusivitate, o surpriza, un fenomen izolat. Si e de cacat pentru ca multi dintre noi suntem slabi si “halim” ce ni se serveste, fara niciun filtru.
ajunge sa ne socheze vioata reala. ce e asta? ce facem cu ea?
randurile tale reflecta realitatea curenta si recomadarile sunt pe masura si de luat in seama 😉
Sunt in aceasta situatia poate ca ar trebui sa ne mai gandim si la acel ying sau yang…..cand in tot raul mai e o farama de bine,iti vine greu sa zambesti cand te coplesesc toate, totusi ar trebui sa incercam sa facem ceva nu ne putem plange o viata intreaga dupa care sa avem regrete…macar incercam
https://www.facebook.com/photo.php?v=4655473341506
Pe mine inca ma uimeste faptul ca atunci cand sun pe cineva doar ca sa vad ce mai face, omul ramane mirat ca nu vreau nimic de la el. Faptul ca te intereseaza viata lui nu e suficient.
exact asa. foarte corect. asta pentru ca multi te suna dupa 1000 de ani sa te roage sa ii ajuti cu ceva.
Normal ca e mai usor sa fii trist decat sa fii fericit. Pentru ca in primul rand ne facem singuri nefericiti, ne place sa traim in drama. “Vai de ce mi se intampla asta?” “Ce am meritat sa patesc asa ceva?” “De ce eu si nu altii?” “De ce altii si nu eu?” Drame si iar drame. Pe langa asta, ne impovaram si cu dramele celor apropiati, si atunci ne alimentam un sistem reciproc de plangere de mila. “Vai ce rau imi este mie”, “Nu, stai sa vezi ce rau imi este mie.” Pentru ca fericirea poate este un lux si atunci daca vorbesti despre un lux, despre ceva ce ai tu si ceilalti nu, atunci cum esti vazut? Ca un laudaros. “Ia uite ce se lauda cu ce bine ii este.” Dar poate ca omul respectiv doar vrea sa impartasasca sau poate chiar sa molipseasca pe altii cu fericirea lui. Dar chiar si asa ar fi prea simplu. Trebuie mereu sa cautam explicatii, subintelesuri, sa vedem dincolo de simplu si de banal. Pentru ca e plictisitor si nimanui nu ii place ce este plictisitor. Cu toate acestea, daca se discuta despre drame si tragedii, deceptii in dragoste si necazuri la locul de munca, probleme cu prietenii sau cu familia, ni se activeaza sistemul “ochi si urechi”. Pentru ca prin comparatie, problemele tale vor capata o incarcatura emotionala mai mica, pentru ca, intr-un mod egoist si inexplicabil oamenii se bucura ca nu sunt ei cei care se confrunta cu problemele respective si isi alimenteaza doza de nefericire si negativism din sursele celorlalti.
Iti recomand filmul “The shadow effect”, cu siguranta vei intelege mai bine ce si cum, si chiar daca cei din jur nu se schimba, macar te ajuta sa vezi totul altfel :).
Si daca toate astea le fac le simt daruiesc de ceva vreme buna ….. cu ce ma ajuta daca exist doar eu ? Totul este discutabil ….
Hai ca nu.i dracul atat de negru…..si daca e…..atunci imi pare rau pentru voi
antique, cat de adevarat ai grait…
Am dat articolul asta unor persoane care aveau nevoie de el. multumesc
frumos gest.
Vorbeati mai sus de altruism si de ideea de a fi bun si a face bine, chiar zilele trecute am discutat cu niste amicii despre aceste subiecte si imi spuneau ca nu exista altruism si ideea de a face bine nu izvoraste din tine asa pur si simplu, ci ca oamenii fac bine din egosim pentru ca se gandesc ca daca or sa faca bine or sa se simta si ei bine si cumva la un momentn dat acel bine poate se intoarce. Pe mine una ma cam socat ce am auzit si cred ca sunt foarte multi care gandesc asa.
Si cum spunea cineva mai sus din pacate traim intr-o epoca a consumului de orice natura.
Eu sunt de parere ca nu conteaza din ce motiv faci un bine. Ca vrei, ca nu vrei, ca esti obligat de interiorul tau, ca te obliga constiinta pentru bunastarea ta si asa crezi ca tie ti se va intampla un bine, ca vrei sa ti se intoarca la un moment dat dar fara sa obigi la randul tau pe cineva sa faca un bine sau sa iti fie dator, atunci bunatatea pentru cel care beneficiaza dupa ea, tot bunatate e, doar daca aceea bunatate nu e greceasca (trojan horse).
Scuze pentru greselile de ortografie, am dat “post comment” inainte sa verific m-am lasat dusa de valul discutiei.
Multumesc
Uneori nu mai vedem padurea de copaci. Dar daca ne revenim si nu dureaza mult starea asta atunci e ok..uneori avem nevoie de introspectie sau de un articol ca asta ca sa ne dam seama unde gresim.
Uite eu de curand mi-am gasit un job prost platit, dar de care sunt foarte multumita deocamdata. Eu mereu zambitoare, incantata ca imi castig banutii putin cati sunt, dar sunt relaxata, lucrez cu sute de clienti zilnic pe care ii informez despre tot felul de chestii din companie si chiar imi place. Clientii in mare parte ma plac si ma inteaba mereu daca sunt indragostita de zambesc mereu. Pana acum totul ok, dar cand lumea ma intreaba “ei doar atat te plateste? naspa” si simt asa ca ma compatimesc ca dupa atatea studii ma multumesc cu atat? si le e greu sa inteleaga ca deocamdata, pana voi gasi altceva imi place aici. Lucrul asta ma frustreaza pe mine si imi da nemultumire. Pentru ca dintre colegele mele si-au gastit in domeniu doar in alte orase, iar cu cheltuiel s chirie, raman cu jumatate din banii mei. Asa ca? De ce nu putem fi si relaxati si multumti cateodata, fara sa mai alergam mereu atat? Suntem tineri si nu asteptam sa vina grjile la noi, fugim noi spre ele.
In societatea in care traim azi, in tara in care traim, cred ca ceri prea multe. Oamenii sunt rai, fiecare lupta pentru el fara sa-i pese ce sau pe cine calca in picioare, am uitat demult sa mai fim oameni…
Eu nu cred ca oamenii sunt din ce in ce mai nemultumiti. Cred ca noi avem access la problemele lor prin platforma asta tehnologica care provoaca dependenta. Avem statusuri unde sa ne plangem, bloguri unde sa ne exprimam si oameni care ne urmaresc si shareuiesc problemele. Cred ca probleme sunt acelasi, insa noi ne inconjuram cu probleme care nu sunt ale noastre. Be happy with yourself and then you can be happy with somebody else. Daca am fi mai concentrati la problemele noastre si sa le gasim o rezo;vare fara prea multa drama si spectacol public, cred ca atunci am putea sa i ajutam pe cei aproape noua. Acum serios… Ar trebui pana acum sa ne dam seama ca toata tehnologia asta nu este decat o amageri cu care ne imbatam in fiecare zi ca alcoolicii. Iar comentariul asta subliniaza faptul ca nici eu n am intrat la “alcoolici anonimi”
nimic nu e intamplator ! la fel cum e si textul asta! 😀
Adevarul este doar unul si nu poate fi trunchiat sau schimbat de nimeni,indiferent de structura sa interioara.
Daca traim in sistemul actual nu inseamna ca si l acceptam chiar toti in unanimitate si mai ales de bunavoie. Il acceptam cu pumnul in gura. Si spun asta pentru ca vesnic pestele se impute de la cap si miroase mai nociv la coada. Iar raul pleaca de aici de la cap…de la stratificarea sociala impusa cu forta mascata de finante si motive imbecile credibile doar de cei cu creierul deja spalat. Deci consider ca in adevar schimbarea unei societati pleaca de la schimbarea individului in sine, dar asta neinsemnand a deveni un membru yoga ,ci un intelept ce are intuitia si creierul inimii, arme supreme.
Acum, majoritatea oamenilor au aprobat toate cuvintele reala, ce i drept, dar multi pur si simplu s au laudat cu ”faptele lor bune” , dar nu i de ajuns, nu i de ajuns sa vorbesti si sa spui ca faci bine. E foarte bine, dar nu i de ajuns. Multi poate au mintit doar sa para ”oameni” pe un site, restu’ nu mai sunt oameni. Ne tragem din animale si se vede asta, pe zi ce trece de se vede asta mai bine. Suntem rai, suntem monstrii, suntem barfitori, tehnologia i parte din noi, suntem animale emancipate si dezvoltate prost. Nu i vina nimanui, pentru ca noi alegem cum sa fim si cum sa ne comportam, iar multi ca sa nu para ”ciudati” se dau dupa cei care fac rau, adica dupa ”normalitatea” zilei de astazi. E trist, da i adevarat si nu se poate schimba nimic, nu poti schimba un om, apai un popor. Puteam incepe doar prin a ne schimba pe noi ! (stiu ca gramatica mea nu i perfecta)
Sa spui ca “uitam” implica sa fii stiut vreodata si pe undeva e flatant….e mai usor sa iti amintesti decat sa inveti. Eu cred ca generatiile de dininate si a noastra acum au fost compuse din multi oameni care nu stiau sa faca toate lucrurile alea bune si simteau exact asa cum spui tu aici…..Nu cred ca a uitat nimeni nimic.Astia sunt oamenii
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages