Cea mai frumoasa poveste de dragoste
Written by Otrava, Posted in Diverse
Una dintre cele mai remarcabile replici din istoria cinematografiei este cea data de Jennifer Cavalieri iubitului ei, Oliver Barrett in Love Story: “Dragostea inseamna sa nu fie niciodata nevoie să spui “Imi pare rau”. Astazi vorbim despre ce are nevoie intreaga lume: dragoste.
“Se spune ca in vis si in iubire nu exista imposibil.” Asa au spus si ei. De la intensa poveste de dragoste dintre Carol al II-lea si Zizi Lambrino pana la iubirea mistuitoare dintre Nichita Stanescu si Dora, trecand prin frumoasa relatie dintre George Enescu si Maria Cantacuzino – toate au un numitor comun – cel mai profund si cel mai frumos sentiment intre doi oameni.
Unii se indragostesc din liceu, unii au fost colegi de facultate si se revad cu 10 ani, unii se intalnesc intamplator la un semafor, altii au parte de “nasi” – prieteni comuni care le fac lipeala. Fiecare are o poveste cand vine vorba despre omul iubit. Pentru unii primul iubit este ultimul, pentru altii..vorba Andreei Esca “Nu primul iubit conteaza, ci ultimul.”
Ce e dragostea? Un cutremur de multe grade pe scara Richter. Iar omul ala de langa tine este cel caruia ii spui ce simti, ce vrei, ce traiesti, ii spui “Aduna-ma in bratele tale”. E omul ala care te face sa traiesti intens, omul la a carui voce vrei sa o auzi si simti ca nu mai ai aer cand nu se intampla asta, omul ala pe care il iubesti azi mai mult decat ieri, omul ala langa care nu concepi sa nu traiesti, omul ala a carui glas te linisteste, omul ala care stie ce ai doar daca te priveste. Omul caruia ii spui din tot sufletul si toata inima: “Te iubesc de imi crapa pielea pe mine.”
Va invit sa scrieti povestea voastra de iubire si impreuna cu Magazinul online www.diva-charms.com premiem cele mai frumoase 3 povesti de dragoste cu o sedinta foto profesionala si cu 2 tricouri LO VE. Concursul se incheie pe 30 noiembrie la ora 12:00 PM.
Pana atunci, va puteti comanda tricourile aici: www.diva-charms.com/tricouri
Si pana la urma pana si femeia care detine tot controlul din lume are nevoie de cineva care sa o faca sa il piarda cat ai zice LO VE.
45 de oameni s-au inscris la concurs..le multumim tuturor. Avem si 3 castigatori: Chitac Raluca, Iordache Mihaela si Ana Green. O sa fie contactati zilele acestea si o sa isi primeasca premiul. Va multumesc.
Avea 18 ani, probleme cu tenul si multe carti pe masa. In cateva zile o astepta BAC-ul, invata tot timpul, mereu o facuse, nu trebuia sa o impinga nimeni de la spate pentru ca stia ce viitor isi doreste – ASE_ul, Bucurestiul. Dar un minut, atat a fost suficient cat sa ii marcheze viata, sa-i umple inima de iubire. Iubirea aia nebuna, “nu pot trai fara tine” gen de iubire. Fratele ei venise acasa cu el, i l-a prezentat cand ea se simtea cea mai urata. Era in trening. Si ea niciodata nu sta in trening, era obosita si…tot ce a stiut sa faca a fost sa-i intinda o bucata de ciocolata.
“-vrei?” Era cel mai frumos baiat pe care il vazuse. Totul s-a schimbat. Si pentru el. A urmat primul sarut, el era “baiatul rau” al orasului, ea fata cuminte, erau cei mai frumosi. Se sarutau pe toate trotuarele, el ii facea declaratii pe peretii caminului de sportivi in care locuia, ea se fastacea si radia. A luat la facultate si a trebuit sa plece din oras, s-a mutat la Bucuresti, isi urma visul. El a mai ramas un an, e mai mic cu un an…Cata durere, cate lacrimi, fusesera 3 luni in care se vedeau zi de zi, fiecare ora, mancau impreuna, se jucau, ieseau…devenisera dependenti. S-au mutat impreuna, se joaca si se iubesc la fel ca atunci. El ii spune in fiecare dimibeata “Iubita mea, tu esti cea mai frumoasa! Nimeni nu e ca tine” iar ea il lauda peste tot pentru ca este al ei, este multiplu campion european si balcanic si…sunt norocosi ca s-au gasit, sunt suflete pereche. Au trecut zece ani, o viata de om ar spune unii…10 ani de iubire impinsa pana la pragul nebuniei. Aproape respiram prin plamanii celuilalt. Sa spun ca te iubesc e prea putin. A&A
Povestea noastra de dragoste a inceput ca o poveste….pe care inca o traim si asteptam cu zambetul pe bune finalul cu “s-au trait fericiti pana la adanci batraneti”
In prezent dupa 11 ani de relatie, dupa 3 ani de casnicie, si dupa doar 2 ani de cand suntem 3…..si daca nu la fel de indragostiti, ci mai mult. E o poveste de iubire cu incredere, idealuri, vise si iubire pasionala care se consuma treptat dar la cote maxime….cum e si in cantec, iubeste in doze mici….dar pt totdeauna!
A inceput totul din liceui…si tind sa cred ca suntem unul dintre acele cupluri care au reusit sa se maturizeze ca si personalitati dar si ca si cuplu in acelasi timp. AM crescut imprena..dar am avut grija sa nu ne lasam relatia in urma. Suntem printre putinii norocosi ( dar constienti) de faptul ca am reusit in lumea de azi…care e mereu in regasirea sinelui/ dezvoltare personala sau profesionala…sa ne dezvoltam impreuna idealuri, joburi si o familie frumoasa!
Sa speram ca o sa avem parte si de un final pe masura!
Totul a incepul intr o friguroasa noiembrie. Eram niste adolescenti care se aflau in grupuri diferite cu principii si nivele sociale diferite care nu s ar fi gandit niciodata ca s ar putea iubi atat de mult unul pe altul . Ne am cunoscut la balul bobocilor,prietena mea cea mai buna era din intamplare impreuna cu unul din prietenii lui,asa ca avand in vedere ca stateam la aceeasi masa ,am fost politicoasa si am facut cunostiinta cu toate persoanele pe care nu le cunosteam,printre care si EL,o minunatie masculina cu ochi ageri ,albastrii ,care parca ma hipnotizau. Avea un zambet superb ce imi inspira sinceritate. Eu,fiind genul de fata timida,nu am avut curajul sa vorbesc sau sa ma bag in seama,dar din fericire a facut el primul pas,invitandu ma sa dansez cu el .Nu m as fi gandit niciodata ca ar fi venit la mine,dintre toate acele fete .. Au urmat cateva convorbiri nesemnificative .. Singurele lucruri care le stiam de el erau din auzite,stiam ca e un “fustangiu” petrecaret iar aceasta idee nu prea ma incanta intrucat nu aveam o parere foarte buna despre el . Dupa acea seara nu mai vorbisem mult timp,el incerca sa se intereseze de mine de la diferite persoane si pana intr un final reusise sa faca rost de numarul meu si BAM ,un sms ! Nu eram prea incantata astfel ii refuzasem invitatia la film intr un mod destul de politicos ,inventand o scuza. Dupa un timp incerca din nou sa mi ofere o invitatie in oras pe care in cele din urma o refuzasem din nou. Ei bine, a treia oara cu noroc ,am acceptat sa iesim,am fost la un ceai,a fost o seara minunata . Ma simteam atat de bine in prezenta lui incat imi parea extrem de rau ca il judecasem dupa cele auzite. Era pentru mine omul perfect,parca am stiut din acea clipa ca noi ne vom forma viitorul impreuna. Acum,el e lumina ochilor mei,il iubesc nespus si de atunci am invatat ca nu e bine sa judeci dupa ce spune ,vede sau aude lumea si ca oamenii se pot schimba in bine. In final ,suntem fericiti,urmeaza sa ne casatorim ,sa ne terminam facultatile si sa ne traim propria poveste fericita . Sper ca va placut povestea mea,a noastra si doresc ca toata lumea sa fie asa de fericita cum sunt eu acum !
El este iubirea mea din liceu.Prima mea iubire si ultima. Treceam clasa a XII-a si ma mutasem din liceul meu pentru a scapa de materia pe care o “iubim” majoritatea, matematica. Asteptam cu nerabdare prima zi, intr-un fel, colegii noi, alt mediu, dar oarecum nu asteptam pentru ca ma despartisem de colegii mei cu care petrecusem 3 ani impreuna. Vine prima zi, 16 septembrie 2013, imi luasem o prietena cu mine, sa fie acolo langa mine. Ajung in clasa si deja imi fac colega de banca, ce a fost bine, ca ne mutaseram mai multi si deja acolo mai cunosteam, eram oarecum o clasa noua. Imi arunc privirea sa imi privesc noii colegi si intre timp ajung la prima banca de la perete, il vad pe El… statea atat de degajat si relaxat, era genul de om nepasator. In mintea mea, deja ma indragostisem de ochii lui, dar parea atat de nepasator la suprafata incat am zis ca niciodata nu o sa iubesc un om asa. Trece si acea zi, ajung acasa si ma uitam pe facebook, dau de El, iar cand vad cine este colegul meu nepasator, nu imi venea sa cred, era baiatul pe care il placusem in clasa a IX-a, era atat de schimbat acum, dadusem intamplator de el pe clasa a IX-a, iesise mister in liceul in care invata el, si eram curioasa, nu il aveam la prieteni, dar nu i-am trimis cerere atunci pentru ca parea genul de om fitos, l-am judecat prea aspru. Apoi in a doua zi de scoala, m-am dus la el si l-am intrebat daca el era misterul din acel liceu, fie vorba intre noi, alta scuza nu aveam sa ma bag cu el in seama. Am iesit apoi cu colegii, il placeam atat de mult, dar el nu era genul cu relatii sau sa iubeasca. A trebuit sa imi iau gandul. Insa, dupa un timp, am inceput sa il cunosc din ce in ce mai bine, statea in fata mea, ne intelegeam atat de bine, mereu eram amandoi. Timpul trecea, imi dadusem seama ca si el ma place, dar imi era atat de frica sa sufar din dragoste incat nu il vroiam langa mine, pentru ca stiam ca el o sa ma faca sa iubesc atat de nebuneste incat fara el nu o sa pot sa mai respir. Intr-o zi pe 24 ianuarie, mi-am dat seama ca orice gand de al meu se ducea la el, ma gandeam ce face, daca e bine, daca a mancat, L-am sunat si ne-am intalnit. I-am spus ca il vreau langa mine, ca vreau sa avem o relatie. Atunci a inceput totul. Inceputul este si frumos, dar este si greu, am trecut prin multe amandoi, am ajuns sa il iubesc enorm, am ajuns sa simt acel dor atat de adanc incat nu ma lasa sa dorm noptile, atunci cand dorm in bratele lui si ii simt inima batand e ca o melodie ce ma linisteste. Ma simt protejata si in siguranta langa el, iar cand vine timpul sa plece, dupa atatea nopti dormite impreuna, dorul este cel mai cumplit sentiment, nu il pot controla. Liceu se termina, iar noi nu mai suntem colegi. Si a fost greu sa ma obisnuiesc fara el in fata mea, dar acum este el langa mine mereu.
Ii simt mirosul si il caut, ma imbat cu el si astept… astept sa il vad din nou
Se spune ca atunci cand inchizi ochii iti este mult mai dor, eu ii inchid si imi imaginez cum el e dorul meu cel mare.
Pentru ca el, este totul pentru mine, este familia mea, fratele meu, tatal meu, amantul meu, este totul. Pentru ca atunci cand il vad fericit, ma face fericita, pentru ca fericirea mea depinde de a lui si pentru ca asta e tot ce conteaza. Este un om minunat, nu era deloc omul acel nepasator, i-am cunoscut sufletul, este cel mai frumos suflet intalnit de mine in aceasta viata. M-a facut sa devin mai buna, mi-a daruit tot ce poate fi mai frumos in aceasta viata, mi-a daruit sansa sa iubesc si sa ma simt iubita. Luna asta facem 10 luni, stiu ca suna atat de putin pentru asa cuvinte mari, dar eu nu cred ca iubirea consta in mai multi ani sau mai putin, cred ca consta in ceea ce simti si traiesti cu acel om. Langa el pot spune ca am crescut si inca cresc, langa el vreau o familie si un viitor, nu spun povesti din filme, este povestea mea, cu un barbat minunat, un barbat care ma iubeste si imi ofera tot ce e mai frumos, un zambet pe fata in fiecare zi. Fara el nu vreau sa traiesc si nu vreau sa invat.
Vreau sa am grija de el precum o mama are grija de copilul ei, uneori exagerate, dar mamele iubesc sincer si fac orice sa isi protejeze copilul. Vreau sa il am langa mine in permanenta, sa stiu ca oricum ar fi eu sunt acolo, sa il apar.Iubesc si sunt fericita.Pot spune ca am trait!
Este jumatatea mea din mine, iar cand e el aici sunt al naibii de fericita!
Hei, e impresionantă povestea ta! Mă bucur pentru voi doi! Aş vrea şi eu să scriu o poveste de dragoste care, la fel ca şi în cazul tău, s-a concretizat tot pe 24 ianuarie. Eu eram pe clasa a 9-a, el pe-a 12-a. Dar, din păcate, miracolul nostru nu a ţinut mai mult de 6 luni, pentru că el a plecat… Au trecut 2 ani de atunci, dar aceea rămâne cea mai frumoasă poveste de dragoste pentru mine. Nu l-am uitat şi nici nu cred că-l voi uita vreodată… Peste câteva zile vine este ziua lui, l-am sunat în fiecare an să-i urez La mulţi ani!, apoi mă năpădeşte plânsul. Anul acesta, va fi la fel, mai ales că acum are ;i prietenă… Shit happens!
Hei. Iti multumesc! Nimic nu-i usor, nu pot spune prea multe lucruri despre o relatie, pentru ca inca nu am invatat sa dau o definitie exacta… e complicata si grea, dar la ce sentiment frumos iti da, ca nu mai esti singur si ca cineva e acolo mereu pentru tine, bate greul si complicatul. Mereu am vrut sa cred ca… daca s-a terminat ceva, a fost pentru ca nu a fost sa fie, asta pentru a imi ridica eu moralul dar sincera sa fiu mereu ma intreb “de ce iti e dat sa simti ceva minunat?” iar apoi sa ramai fara? sunt multe pe care nu le inteleg, dar am incetat sa o mai fac…. asa trebuie sa fie, timpul e singurul care iti ofera raspunsuri la niste intrebari pe care efectiv nu le stii raspunsul. Poate dura mult timp sa afli aceste raspunsuri, dar asteptarea lor merita. Intamplator, la 6 luni eu cu sufletul meu pereche, ne-am despartit pentru 2 luni, amandoi fiind copii, imaturi, si faptul ca pentru amandoi era ceva nou. Nu am stiut cum sa procedam, un lucru era clar, ne iubeam. Atunci ma intrebam”daca ne iubeam asa de mult, ne mai desparteam?” dar iti spun sincer, sunt puse atat de bine lucrurile incat apoi e mai bine chiar daca crezi pentru o vreme ca nu e deloc bine si ca totul e in dezavantajul tau. Apoi am realizat ca…. trebuie sa apreciezi mai mult persoana de langa si sa nu te bazezi doar pe “ma iubeste” sacrificii si sa oferi ceea ce ti-ai dori tu sa primesti. In multe cazuri nu e asa, dar eu chiar am parte de un barbat care rar se mai gasesc, am parte de iubirea adevarata. Mi-a spus bunica o vorba, am intrebat-o daca mai exista iubirea adevarata, la care mi-a raspuns”Trebuie sa si crezi ca exista, iar cum multi nu mai cred…” Imi pare foarte rau pentru povestea ta, dar s-a intamplat cu un motiv, sunt sigura si peste un timp o sa dai de o persoana care o sa te faca sa realizezi “de ce?” (intelegi ce vreau sa zic, sunt sigura) si da…. exista si partea in care, nu o sa il uiti niciodata, o sa mai iubesti si o sa mai simti fericire, dar nu ca atunci, nu acelasi sentiment, pentru ca e unic….si el o sa fie prima iubire, are acest titlu la tine in suflet, iar restul…. o sa mai iubesti, dar nu o sa obtina acest titlu, pentru ca eu cred in “prima iubire”. Iti doresc tot ce e mai bun si nu renunta la ideea ca iubirea adevarata exista…
Cea mai frumoasa poveste de dragoste si ultima pe care vreau sa o traiesc.
S-a intamplat acum 15 ani,eu aveam 12 ani si el 11 ani.
Ne-am intalnit pentru prima data intr-un parc din cartierul nostru.
De cand l-am vazut am stiut ca pe acest baiat o sa il iubesc pentru toata viata mea.
Dragostea nu cunoaste varsta,dragostea nu te intreaba cati ani ai inainte sa te atinga.
Am fost impreuna pana la sfarsitul clasei a 8-a..o iubire de copii,primul tinut de mana,primil sarut,prima imbratisare.
In fiecare zi ma trezeam si ma culcam cu el in gand.D-abia asteptam sa il reintalnesc si sa petrec cateva clipe cu el.Nu ma interesa ca afara era frig,ploua,ningea..nimic din toate astea nu contau atat timp cat eu eram cu el.
Bineinteles ca au existat certuri din diferite motive,motive suficient de importante pentru varsta aceea ca sa provoace o adevarata tragedie.Ambitii,orgolii,lacrimi..
Si tot dintr-o ambitie de-a mea aproape de sfarsitul clasei a 8-a am decis sa pun capat relatiei.Am considerat ca asa era mai bine,simteam ca ma face sa sufar si am spus ca pana aici a fost.
El a incercat in momentul acela sa ma impace,sa ramanem impreuna.
Nu mai tin minte daca mi-a spus in acea perioada daca ma iubeste..tin minte doar ca in noiembrie de ziua mea mi-a adus afara un trandafir pe care ii era rusine sa mi-l ofere.
Mi-am dat seama ca dupa 3 luni ranile au inceput sa se vindece,incepusem sa trec peste durere si sa il uit.
A urmat o perioada de rebeliune de-a mea,inceputul clasei a 9-a,adolescenta,oameni noi,prima tigara.etc..
Toti baietii pe care ii cunosteam incepeam sa ii compar indirect cu el,sa le gasesc defecte.
Nu ma interesa sa iubesc din nou,nu asta imi doream,chiar imi propusesem ca niciun baiat sa nu ma mai faca sa sufar.
Pana intr-o zi cand am cunoscut un baiat,aveam deja 17 ani,un pic mai multa minte dar nimic de oferit in schimb.
Aici o sa scurtez un pic povestea:8 ani si jumatate de relatie,presarata cu multe regrete.
Nici nu iti dai seama cand trece timpul pe langa tine si nu ajungi nicaieri.
Aveam deja 6 ani de relatie cand l-am reintalnit.Eu pe o parte a trotuarului,el pe cealalta.A venit spre mine si mi-a spus ca miros la fel cum isi aducea aminte.
Din momentul acela am stiut ca de fapt eu nu am putut sa il uit niciodata,doar l-am ascuns bine in inima mea.
Erau momente cand ma intrebam cum ar fii relatia mea cu el acum..maturi,dar nu l-am cautat niciodata.
Pana atunci nu se intampla sa ne vedem nici printr-o coincidenta.
Si am stiut din momentul in care l-am reintalnit ca nu am sa il mai pot ascunde in inima mea.
A urmat o vara plina de pasiune,eu aveam prieten,el avea prietena.Ne intalneam pe ascuns,si ma simteam puternica ca ceea ce facem este doar o joaca,fara implicatii sentimentale.
La un moment dat el mi-a spus ca nu e bine ceea ce facem,ca poate duce la altceva.I-am spus sa stea linistit,ca stim ceea ce facem si nu este niciun fel de problema.
Bineinteles ca m-am mintit singura,si cand mi-am dat seama de gravitatea situatiei,am intrat in panica.
M-am gandit ca daca raman cu el,o sa sufar la fel ca atunci cand eram doar niste copii si nu imi doream asta.
Mi-am continuat relatia pe care o aveam,o relatie in care stateam..nu stiu de ce mai stateam.Poate la un moment dat l-am iubit,dar nu mai stiu momentul in care am incetat sa il iubesc.
Timp de 2 ani de zile nu ne-am vazut,ultima oara a fost intr-o dimineata,pe 21 noiembrie.
Da..dimineata,6-7 dimineata..ne vedeam inainte sa plec eu la munca.Nu il interesa ca ii stricam somnul,si niciodata nu m-a refuzat.
Au urmat 2 ani crunti in viata mea,tristetea si nefericirea ma urmeau la tot pasul.Eram atat de obisnuita sa fiu nefericita incat nu mai stiam cum e sa te bucuri de ceva,orice..
Pana intr-o zi cand m-a cautat,nu pe mine ci pe o prietena de-a mea,sa nu imi cauzeze vreo problema cu prietenul meu.
In acea seara ne-am si intalnit.Aveam in fata doua etape din viata mea.O iubire pura de copil,si o aventura cu aceeasi persoana dupa multi ani.
Trecusem amandoi de ambele etape si nu stiam de ce acceptasem sa ne intalnim dar am facut-o.
In putin timp am reusit sa ies din relatia care ma facea nefericita si sa incep una noua.Una noua cu baiatul pe care l-am iubit si il iubesc de cand ma stiu.
Cel mai trist e sa iti dai seama ca iubirea vietii tale nu te iubeste.
Dar pentru mine este povestea de dragoste a vietii mele,una pe care nu am sa o mai traiesc niciodata.
Povestea mea, fără persoane, dar la persoana a treia uneori, doar cu senzații, sentimente și remușcări:
Foarte probabil că nu ești primul din viața ei. Posibil să nu fii nici ultimul. 97% șanse să nu fii nici măcar iubirea vieții ei. 99% șanse să nu fii a nici uneia, dar asta e altă discuție.
Ea a iubit în trecut și cu siguranță iubește acum și va fi iubită și în viitor. Nici un dubiu.
Tu ai o mare oportunitate astăzi: te iubește pe tine. Azi, acum. Ce mai contează orice altceva? Nu fi bou. Eu am pierdut oameni senzaționali, femei extraordinare ce au mers o perioadă lângă mine, pentru că aveam ochii larg închiși și atenția vraiște.
Sunteţi împreună de 3-5-10 sau 15 ani. Sau de o lună. Ce contează? Apreciază asta şi bucură-te. Azi. Acum. E mare lucru în zilele noastre când interşanjabilitatea partenerilor a devenit sport planetar. Curând poate şi olimpic. Atunci poate vom avea şi noi campioni mondiali. Pe bandă rulantă.
Este evident că nu-i perfectă. Ce? Tu ești?
Este evident că poate nu vă potriviți uneori. Dar ceea ce ar trebui să conteze acum este faptul că sunteți împreună. Azi. Că vă tachinați, că râdeți, că vă iubiți zilnic, că vă treceți cu vederea micile greșeli și vă iertați reciproc ca să puteți să vă iubiți iarăși ”de împăcare”.
Aahhhh ce bună e iubirea de împăcare… o ador.
Reține: chiar dacă poate că ea nu te sună din oră în oră să-ți spună cât demult te iubește, să știi, deșteptule, că ea (poate) chiar o face. Adică te iubește. Simplul fapt că este într-o relație cu tine înseamnă că vrea să se expună față de tine, că riscă și că are încredere în tine, totuși. Că n-ai s-o rănești. Prea tare. Cam cum am făcut eu de atâtea ori în nemernicia mea.
Bucură-te și iubește-o când sunteți împreună, zâmbește când sunteți apropiați și du-i dorul când sunteți departe unul de celălalt. Și spune-i toate astea fără reținere. Reținere din aia prostească și inoportună. Spune-i acum!
Sau las-o. Tu. Căci ea va găsi pe cineva care să facă toate astea care-ți știrbesc ție din bărbăție.
Povestea mea de dragoste incepe in iulie 2013 cand la cel mai trist eveniment din viata unui om o vecina apropiata familiei mele mi-a facut cunostinta cu o doamna. Am luat in gluma tot ce s-a intamplat la inmormantare, mai putin momentul cand aceasta doamna mi.a dat telefonul sa vorbesc cu fiul ei pentru ca soarta a facut ca in acele zile sa am probleme cu laptopul, baiatul fiind programator in Bucuresti. Nu am reusit sa fac ce mi s-a indicat prin telefon prin urmare am ajuns cu laptopul la Bucuresti la service deoarece era inca in garantie. La pomenile care au urmat m-am tot vazut cu aceasta doamna care, placandu-ma din prima zi in care ne-am intalnit mi-a tot batut apropo-uri daca nu vreau sa vorbesc cu baiatul ei, daca nu doresc sa ma vad cu el. I-am dat facebookul meu dar mi-a spus si ea cum sa-l caut pe baiat daca vreau…. Ajungand acasa l-am cautat si i-am lasat un comentariu la o poza care m-a amuzat……El mi-a dat accept la cerere si mi-a raspuns si la comentariu…….Ziua urmatoare a intrat in vorba cu mine pe facebook si a aflat ca in urma cu aprox 2 saptamani eu fusesem cea consiliata prin telefon la problema cu laptopul……Au urmat 2 saptamani in care vorbeam zilnic ore intregi, iar pe data de 17 august a venit special pentru mine la Braila sa ma vada…..Amuzant a fost faptul ca inainte cu 45 de minute de a ajunge la mine (adus de parinti, pentru ca doar ei stiau unde stau) mi-a trimis mesaj dar eu nu l-am vazut fiind la cumparaturi deoarece in seara respectiva aveam si nunta……..Cu 5 minute inainte de a ajunge la mine, in timp ce eu imi faceam manichiura m-a sunat sa-mi spuna ca ajunge in 5 minute…….am luat-o ca pe o gluma pana m-am uitat si l-am vazut pe ca se uita dezorientat pe aleea din fata scarii……am iesit in cea mai mare viteza din casa si in pas de alergare i-am sarit in brate, fiind aproape sa-l dau jos din picioare :)))))…In ziua respectiva am stat ff putin timp impreuna dar in timpul saptamanii urmatoare m-a invitat la ai lui la Focsani si pot spune ca a fost cel mai frumos weekend din vara lui 2013……..Chiar daca acum 2 zile am implinit 1 an si 3 luni de relatie, si avem o relatie la distanta datorita faptului ca eu fac facultatea in Galati iar el munceste in Bucuresti, noi vazandu-ne o data la 2-3 saptamani, pot spune ca il iubesc pe zi ce trece mai mult…….Poate ca putini stiu ce inseamna sa adormi plangand de dorul omului iubit, dar sentimentul pe care il am atunci cand il vad e de nedescris…….pot spune ca nici la prima intalnire nu am avut emotiile pe care le am atunci cand ne regasim…….Stiu ca unii vor spune ca asta nu va dura mult, dar eu stiu ca asta e omul alaturi de care vreau sa-mi petrec restul vietii, asta e omul pe care copiii mei sa-l strige tati, el e tot ce am mai frumos…..doar el imi aduce linistea de care am atata nevoie si pe care o gasesc doar atunci cand stau cu capul pe pieptul lui……pentru el sunt in stare sa merg pe jos de la Galati la Bucuresti doar pentru a-l strange in brate, a-i simti respiratia si bataile inimii………el e lumea mea!!!
Ea avea 18 ani el avea 25.Totul sa intamplat cand prieteni ia prezentat.Au inceput sa vorbeasca la telefon ,prin mesaje ,sa se intalneasca pana cand el a decis sa-i apuna ca o vrea ,ca o iubeste.Din acea zi au inceput greutatile pentru ei.El a ramas fara bani a trebuit sa plece din tara dar ea a promis cal va asteptat cat timp este nevoie.Dupa cateva luni de suferinta el a reusit sa se intoarca inapoi la ea.Acuma puteau sa fie fericiti,dar parinti ei nul accepta.Au incercat sai desparta.Dar iubirea lor era mai presus de orice.Visau ca intro zi vor fi impreuna.Greutatile veneau din ce in ce mai multe dar ei sperau ca toate o sa treaca era unu langa altu si asta conta cel mai mult…To be continued.
Ce s-ar întâmplat cu cei doi,au rămas împreună?
s-a*
Asa cum spunea cineva , iubirea nu are varsta si nici nu te atentioneaza cand urmeaza sa te loveasca. Povestea mea de dragoste a inceput dintr-o joaca. Desi ne cunosteam de ceva timp treceam unul pe langa celalalt fara a schita macar un simplu buna. In primavara anului 2013 am inceput sa vorbim ca doi amici, el avand deja o prietena si o relatie stabila. Vara aceea mi.am petrecut-o la bunicii mei la tara. Acolo am inceput sa ne cunoastem mai bine, sa glumim, sa ne petrecem cat mai mult timp impreuna. Chiar daca stiam ca el este implicat intr.o alta relatie am acceptat sa iesim pe ascuns impreuna. A urmat o perioada de mesaje si priviri aruncate pe ascuns. In momentul acela pentru mine totul era o simpla joaca, conviinsa fiind ca ma voi intoarce acasa si il voi da uitarii , iar totul va ramane o simpla “iubire” de-o vara. Insa cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, in scurt timp am realizat ca el este genul de persoana pe care mi.o doresc alaturi, care ma completeaza si care imi ofera linistea de care aveam nevoie. I-am spus atunci ca este necesar sa faca o alegere pentru ca pe mine inima nu ma lasa sa renunt la el si nici nu.l puteam face sa sufere. A ales-o pe iubita lui de atunci , dar nu a incetat sa vorbeasca cu mine nici o clipa. Ulterior orice faceam ne intorceam mereu unul la celalalt , astfel ca toamna ne.a prins impreuna, un cuplu. A renuntat la ea pt a fi cu mine. desi la inceput au existat suparari si neintelegeri pe parcurs am descoperit ca orice as face ma atrage ceva la el si intotdeauna ma voi intoarce in bratele lui. Am ramas impreuna si acum, il iubesc mai mult ca oricand, este exact ce am nevoie si chiar daca ne despart 250km si neplacerea parintilor mei de a ne vedea impreuna din motive absurde , noi inca ne intalnim ori de cate ori avem posibilitatea si toate aceste lucruri ne apropie si mai mult. Am incercat pe cat posibil sa.l feresc de neplacerile create de parinti, ei nestiind oficial ca noi suntem impreuna pentru ca nu accepta. Nu stiu cat de bine sau rau am procedat, poate ca avand antecedente ar fi trebuit sa prevad ca se va repeta acest lucru , dar am refuzat cu orice pret. Vreau doar sa ma pot bucura de aceasta poveste de dragoste, cea mai frumoasa poveste din putinii ani ai mei. 🙂
Heckuva good job. I sure apeatcirpe it.
18.06.2012…Ne-am intalnit in parcul Crangasi, dupa ce , timp de o saptamana vorbisem ore in sir la telefon, pentru ca ne-am cunoscut pe internet.Da…eu aveam cont pe un site de socializare, el nu,intrase de la un prieten.Era putin afectat de fosta relatie , recent terminata..Iubirea noastra a inceput de la o pura prietenie , eu l-am consolat, el la randul lui…A fost dragoste la prima vedere, ne iubeam chiar dinainte sa ne vedem.Se crease a legatura foarte puternica din conversatiile noastre lungi.Parea asa timid la inceput, dar se simtea ca ma placea…Imi aducea si imi aduce si in ziua de azi flori mereu, fara nicio ocazie speciala…La a doua intalnire, a venit cu un urs urias, eu fiind o “copila” de 25 de anisori.Si uite asa, usor, usor…timpul a trecut..Ne intelegeam perfect, am facut pasul de care ma ferisem atata timp, sa ne mutam impreuna si nu mi-a parut rau.Am petrecut clipe minunate,facem totul impreuna, impartim totul, ne iubim:)Avem si un “copilas” de curand, o catelusa adorabila, pe care o consideram parte din familie:).Nu spun ca nu ne certam niciodata, poate tocmai din acest motiv inca suntem impreuna, deoarece ne completam reciproc.Eu sunt o fire mai incapatanata, mai rebela, mai rea, uneori, el este un baiat linistit, cuminte si asa am invatat sa ne acceptam unul pe celalalt si sa invatam ce e bine si ce este rau.Si asa..au trecut 2 ani si jumatate si este totul ca la inceput…Asta inseamna iubire:)
Ea îi învățase atingerea, era singurul din clasă care-și permitea asta, și se revolta din ce în ce mai greu și mai rar. Se arăta mereu ușor indignată de gesturile lui, doar când erau și colegi prin preajmă sau cineva se uita. În rest, zâmbea și, deși ridica mereu mâna ei fină și albă ca să-l pleznească pe brunetul pretendent insolent, erau deseori când o cobora rușinată imediat și doar pufnea nemulțumită. Ca și cum și-ar fi cerut scuze că-l ceartă c-o mângâie – așa cum se pricepea și el cu mintea unui băiețel din clasa a 8-a.
Se cunoscuseră în școala generală, fuseseră colegi de clasă în sfârșitul anilor ”80. Angela era înaltă, slabă, cu tenul alb și ochii migdalați. Atrăgătoare, chiar frumușică. Corneliu era … doar leșinat după Angela. Și slab, dar vânjos – făcea sport, brunet – în contrast cu albul marmorat al ei. Obișnuia s-o tachineze ciupind-o ușor de fund. Infantil, știu, dar atunci aveau 14-15 ani. E adevărat că de multe ori o mai și pălmuia. Tot peste fund, tot finuț. Aproape o mângâia. Se bucurau amândoi de natura care transforma corpurile și simțurile lor din copii în tineri adolescenți.
În oracolele omniprezente în acea vreme cei doi nu-și scriseseră reciproc afinitatea. Avusese loc o mică neînțelegere. A. declarase că-l place pe un tip mai mare decât ei, tip ce terminase cu un an înaintea lor școala – Andy parcă îl chema, pe care-l cunoscuse într-o excursie la Sinaia, dar făcuse asta în lipsă de altceva. Nu simțea nimic deosebit față de acela. El, C., rănit la citirea confesiunii ei oracolești, își declară iubirea pentru una dintre colegele de clasă cu care A. rivaliza neoficial la titlul de cea mai populară.
În clasa a 8-a se înfiripase ceva între ei, între Corneliu și Angela, dar grijile examenelor de admitere la liceu și preocupările sportive ale lui C. nu le permiteau să dezvolte. Probabil că și vârsta prea mică îi dezavantaja biologic.
Drumurile lor se despart după petrecerea de sfârșitul gimnaziului și timp de 4 ani de liceu cei doi nu-și mai vorbesc deloc. Pe vremea aceea existau doar telefoane fixe, amândoi aveau numărul celuilalt de acasă, dar mândria, colegii noi de liceu și grijile admiterii la facultate i-au împiedicat pe amândoi să sune deși intenții și dorințe au existat mereu.
(…)
http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/11/revelionul-fierbinte-al-primei-iubiri.html
Toti avem o poveste de dragoste. .a mea a inceput o data cu tine. Cine ar fi crezut?
Chiar daca ne stiam de foarte mult timp, nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa te iubesc atat de mult.
Ai fost langa mine ca prieten, cand aveam cea mai mare nevoie, m-ai facut sa zambesc si sa am incredere din nou. Mi-ai aratat ca daca totul merge prost, trebuie sa stiu sa merg mai departe.
Am acceptat sa fim mai mult decat prieteni, pentru ca am vrut sa-ti dau o sansa..o sansa sa ma faci sa-l uit pe el. Stiu ca suna prostesc, stiu ca dupa prima luna ti-am spus sa ne despartim pentru ca nu pot sa simt nimic pentru tine. Stiai si tu, si cu toate astea ai incercat sa faci relatia asta sa mearga. Cum? Ai fost tu insuti si m-ai lasat si pe mine sa descopar acel suflet cald.
Mesaje de “buna dimineata iubito, o zi usoara iti doresc si lipsita de nervi”,”stai linistita, o sa vezi ca totul o sa se rezolve”, complimente pe care nu le mai auzisem de ceva vreme, planuri facute pentru doi.. Ce-s cu toate astea? M-au facut sa te iubesc..pe tine.
Nu trebuie sa ne spunem mereu ca ne iubim, si cu toate astea o facem. Ai grija ca in fiecare dimineata sa ma faci sa zambesc cu unul din mesajele tale nebune, ai grija sa nu plec niciodata cu masina fara sa imi pun centura, ma certi cand ma imbrac prea subtire pentru vremea de afara, dar nu ma certi niciodata cand stii ca nu prea avem bani, si totusi mi-am luat o bluza, fusta sau orice altceva ce nu imi era necesar.
Au trecut 4 ani si tot impreuna suntem. N-ar fi crezut nimeni ca putem ajunge pana aici..nici macar noi.
Esti motivul pentru care ma grabesc sa ajung acasa, motivul pentru care imi pun alarma de dimineata, doar ca sa pot petrece o zi intreaga cu tine. Oricat de mult timp as petrece cu tine, nu e suficient ..nu incetez sa ma satur de tine.
Imi fac griji ca nu prea ne certam. Ne enervam cateva minute, cand avem pareri diferite, ne contrazicem, dar niciodata nu ajungem la cearta. Sa fie asta din cauza ca ai reusit sa ma scapi de orgoliu? Doar stii ca la inceput niciodata nu lasam de la mine.. pana cand m-ai invatat ca viata e prea scurta ca sa nu ne bucuram de ea impreuna.
Te iubesc mult si vreau sa ramanem la fel de uniti si de acum incolo. Si stiu ca asa va fi, atata timp cat ma consideri frumoasa dimineata, cu cearcane imense si fata umflata; atata timp cat ma asculti vorbind despre toate prostiile si totusi te chinui sa fii atent; atata timp cat continui sa faci paste, cartofi, oua, stiind ca eu nu te ajut decat la spalatul vaselor.
Stiu ca nu suntem perfecti, dar cine a spus ca trebuie sa fim? Important este ca noi ne-am creeat propria noastra poveste de dragoste si ne bucuram de ea asa cum e, cu bune si cu rele..
Povestea mea de dragoste a început odată cu liceul. Am mers la un liceu din Pitești și eram nevoită să fac zilnic naveta de la Mioveni (aprox. 18 km), deci 2 ore le petreceam pe drum. Din fericire, nu eram unică și eram destul de apropiați pentru că ne așteptam unii pe alții ca să ne povestim întâmplările de la fiecare profil. Spre surprinderea mea, nu am avut parte de aceeași legătură și cu colegii de clasă, am fost marginalizată pentru că eram de la “țară”. Evident, Mioveni este oraș, toți am auzit de el, dar nu mă puteam lupta cu morile de vânt. Din cauza feedbackului pe care l-am primit de la colegi, am devenit introvertită și niciodată nu credeam că îmi voi găsi norocul în dragoste. Dar, spre uimirea mea, am întâlnit acea persoană care efectiv, mi-a căzut cu tronc.
Era și el din Mioveni și îl știam de la o vârstă fragedă pentru că urmasem aceeași grădiniță și aceeași școală gimnazială, dar nu ne acordaserăm niciodată atenție, până într-o seară când am intrat în vorbă. Atunci am simțit pentru prima dată ce înseamnă să nu fii atras doar de înfățișare, ci să cauți compania acelei persoane de parcă ar fi un drog și 15 minute fără el, simți că intri în sevraj. Am găsit la el ceea ce apreciam la un băiat: simțul umorului, o cultura generală de admirat și mai ales, bunătate. Eram la același liceu, așa că încercam mereu să îi fiu prin preajma, doar mă va observa și el. Dar nu a făcut-o, asa că m-am hotărât să îmi iau inima-n dinți și să îi mărturisesc tot. Am ezitat mult timp pentru că nu aveam deloc încredere ca dragostea reciprocă există, ci este ceva desprins din basme ca fetițele să viseze frumos. Dar la intervenția unui prieten care mi-a dat termen 3 zile să îi spun odată băiatului ce simt pentru el. Speriată ca de bombe, am reușit să îi dau o frumoasă pledoarie despre sentimentele pe care le nutream pentru el de câteva săptămâni. Răspunsul lui a fost o lovitură sub centură. Nu mi-a spus că este ceva reciproc,dar nici nu a zis că nu este atras de mine, a fost de 10 ori mai cumplit, crushul meu a început să îmi spună cat de nefericit a fost în relația cu fosta. Am fost dezamăgită pentru că să fim sinceri, chiar dacă nu credem în ceva, există în noi speranța că ne înșelăm. Nu pot spune că sufeream, dar nu puteam nega că eram afectată. Au trecut 5 luni, timp în care am continuat să mergem acasă împreună și vacanța de vară avea să! ma vindece de pasiunea mea care părea imposibilă. “Ochii care nu se văd, se uită”. Nu a fost așa, nu puteam să îmi scot din cap ideea că între noi chiar e chimie. Am început să ies cu vechi prieteni care erau cunoștințe comune și serile de vară începeau să treacă. In iulie, părinții unui amic,au plecat în Turcia, prilej de party. Dar noi eram copii cuminți și am fost toți de acord să jucăm” adevăr sau provocare”. Cea mai bună prietena l-a întrebat dacă mă place. A fost momentul în care am trecut de la agonie, la extaz. A spus da, clar și răspicat. Au trecut 3 ani și câteva luni de atunci, dar știu totul cu exactitate și încă am emoții când trebuie să ne întâlnim. El mi-a demontat mitul și mi-a oferit protecție, înțelegere, zâmbetul din nou pe buze și încrederea în mine pentru că mereu a fost acolo să îmi spună că e mândru de mine și eu am fost mereu de el. Acum suntem în primul an de facultate,el medicină și eu limbi străine, dar avem ceva ce mulți de vârstă noastră nu au reușit să obțină și anume, un bagaj format din amintiri atât de frumoase încât mereu vorbim despre ele și e imposibil să nu zâmbim și chiar să râdem în hohote de se uită la noi toți oamenii din metrou, o conexiune atât de solidă, încât dintr-un banal sms ne dăm seama de starea celuilalt, dar mai ales, am întâlnit persoana care ne iubește și la care ne refugiem când lumea încearcă să ne doboare, persoană care mereu m-a învățat să țin capul sus chiar dacă voi fi împroșcată cu noroi. Îi datorez multe realizări și îi sunt veșnic datoare pentru că m-a învățat să nu mai caut aprobarea celorlalți pentru că pasiunea de care pot da docadsa nu merită stinsă de gurile rele. Omul acesta mi-a deschis mintea și sunt mândră că suntem de atât de mult timp pe același drum, ținandu-ne de mâna și cu privirea mereu înainte. Avem cântecul nostru, pe care mulți nu îl înțeleg și nu vor avea cum.
Ps: suntem 2 berbeci, deci avem o relație plină de foc și sunt doar 10 zile diferență între noi, ceea ce mă face să cred că poate suntem predestinați.
Povestea noastra de dragoste a inceput ca o “bataie de joc”. Ciudat nu? Ei bine, nu chiar. Eram prin centru, hoinaream de nebun, fredonam si gesticulam in acelasi timp, ce sa-i faci rap-ului asta daca imi pune sangele in miscare? Fiind cam inalt, obisnuiesc sa ma uit pe unde merg, nu de alta dar am ceva cu bordurile. Nu stiu cum se face ca in momentul in care ridic privirea din bocanci, ma izbesc cu privirea de o anume ea. Toc, fusta creion, camasa, make-up natural. Eu? Nike, blugi, hanorac. Cam paralele treburile la prima vedere doar ca pe mine ma conduce un principiu: “60 de secunde de nebunie te pot duce departe.” Mi-am scos castile din urechi, l-am amutit pe Lamar si am prins-o din urma. Stau cam prost cu replicile de agatat asa ca de cele mai multe ori ma bazez pe simtul tau al umorului, daca nu il ai atunci eu nu am nicio sansa. Am ajuns-o si dupa ce am ancorat un zambet mare pe fata am intrebat-o cu mana intinsa daca nu are ceva maruntis?! Ea se intoarce oripilata aproape sa ma pocneasca: Iti bati joc de mine? In niciun caz zic, as pune restul de bani si te-as invita la o cafea, altfel nu-mi permit. Zambind imi spune ca a trait sa o auda si pe asta, eu continui sa zambesc si ridic din umeri. Iubesc sa mi se zambeasca, iar ea avea un zambet magnetic, parca avea mai multi dinti domnule si nu alta, eram un pic invidios deja. Urma sa aiba un interviu, de aceea si tinuta cu pricina asa ca am mai schimbat cateva replici si la final 0747… Ne-am intalnit chiar in seara respectiva, desi nu am stiut daca a reusit sau nu la interviu am presupus ca da, prin urmare, flori,ciocolata si multe felicitari. Am nimerit-o!! Foarte surprinsa se uita la mine intr-un ochi si ma intreaba daca am pile la firma respectiva, incepem sa radem amandoi. Seara a decurs minunat, zambete calde, priviri sfioase, atingeri fugare si multa voie buna. Se fac cativa ani de atunci, si noi tot bine voitori, in stare sa facem haz de necaz in orice situatie si sa lasam unul de la celalalt atunci cand este nevoie. Suflet pereche, jumatatea mea, n-am idee…Stiu doar ca voi fi acolo pentru ea oricand are nevoie, inarmat cu rabdare, optimism si un suflet cald la care sa-si incalzeasca mainile care apropo sunt intotdeauna bocna. Ea? e chiar acum langa mine, citeste Lord of Flies si ma pune sa ii incalzesc picioarele care fie vorba intre noi, tot bocna.
Cu drag,
Noi care ne iubim.
Cat de frumos totul si ce povestesti !:) sunteti norocosi. Iubiti-va mult mult!
Cat de frumos totul si ce frumos povestesti !:) sunteti norocosi. Iubiti-va mult mult!
De vis lumea voastra! Ma duce cu gandul la “printre nori alergam impreuna”. La cat mai multe zambete si haz de necaz! 🙂
Arogant, pompos, incapatanat, cate defecte are! Dar cate calitati are! Cand ma atinge, se opreste totul. Cand imi zambeste totul e luminat, cand imi vorbeste, doar ce zice el aud. Nu cred in iubiri vesnice si nemuritoare! Nu cred in fluturasi si balonase roz, nu cred ca oamenii se iubesc pe viata! Dar cred in lucruri reale, si el era iubirea mea reala. Ma tinea cu picioarele pe pamant si ma urca sus. Au fost 7 luni ireale, au fost momente cand existam doar noi doi. Au fost momentecand eram ne-am certat, ne-am amenintat sine-am chinuit! Dar ce era intre noi, era o poveste! Acum.ce este?? Sunt 2 orgolii, tu fugi ca iti este frica sa fii vulnerabil in fata mea si eu in incapatanarea mea nu te las sa renunti la ceva ce stii ca merita. Zici ca renunti la mn, ca ma lasi! Dar dc esti inca aici?? De ce nu pleci?De ce inca esti langa mine? De ce spui ceva acuma si apoi altceva? Iubirea adevarata nu e usoara, e mai grea decat multe chestii din viata. Iubirea adevarata te consuma, te macina si nu te lasa sa renunti. Din ea iti gasesti energia sa lupti mai departe si sa nu lasi ce iti doresti. Fiecare poveste de dragoste are farmecul ei, ficare poveste este importanta in esenta ei. Este vorba de doi oameni care sunt unul langa altul si care isi reflecta fericirea unul in celalalt. Fiecare poveste are un inceput frumos, un moment greu unde se ia decizia daca iubesti sau nu. Povestea mea de dragoste nu s-a finalizat, eu cred ca abia suntem.la inceput. E lupta unde se va decide daca voi fi doar eu, sau vom fi noi! La final, indiferent de rezultat, nu voi regreta povestea. O voi retrai mereu, tu si eu!
Povestea mea de >>dragoste nebuna<< a inceput acum 7 luni si-o saptamana plus o ½ viata trista lasata-n spate..
– – –
#el muncea ..impartind scrisori.. #ea invatand.. pe branci fiori ..ziua .. #el la usi batea .. #ea la scoala pleca
Asa ca viata se mira.. norocu tot scuipa..iar destinu ii cauta !! Intr-o zi …la usa dinngg..clanta se lasa …iar din
spate’un da .. #ea pe buze a zambit #el din soapte a amutit- el de ea s-a indragostit !Asa trecu vreo 3 luni si 13 zile .. isi facu omu curaj .. si printr-un mesaj o intalni . Fata n fata , el incepu..
“ Ziua ma prefac si mint.. pe-toti din juru ca sunt
fericit, iar noaptea ma trec fiori ’’ea intelese…iar din
spate – alta poveste ..avea iubit. El demostra prin vorbe- fapte ’’grele’’ .. ea era de alta parere ..totu incerca.. ea tot
mai la fund il baga. Ii trecu un sentiment ..pe ea intreband discret ..cei important pentru tine bani sau iubire ..”totul
se rezuma la bani” ..treceam printr-un haos de moment..
ea ..ai tupeu !? el ..iubesc tot ce e al tau. ..adica !!..
…… el .. ochi privire sincer zambet
ea…zambind si tremurand ..’’esti dus’’…spunand in gluma .. putem fi doar prieteni el muscandu-se de buzaa ea …sigur .. Gandul meu nu putea accepta asta..!!
.. si mi-am luat la revedere ..a doua zi ma gandeam “Cica lacrimile sunt sarate. ..Dar cand plangem nu ne ustura ochii.. ci inima ♥” ..am scris si sper ca acest mesaj va ajunge la toti si intr-un final la ea.. Maria .C.P ♥
♥ frumossssssssssssss…
oare cum poti sa iubesti banii cand asa om te iubeste din tot sufletu ..maria??
la povestea cu FOKK..tare nebun :* asa barbat ..
FOKK ESTI TARE :****
esti un barbat dulce :*
Să iubești și să fii iubit – asta e cea mai frumoasă poveste de dragoste, nu conteaza circumstanțele în care v-ați cunoscut, motivele, durata relației. Asta face o poveste de dragoste frumoasă: iubirea reciprocă. Și tot ceea ce mai implică iubirea, adică: respect, fidelitate, încredere etc. Deci povestea tuturor celor care se iubesc este, cu certitudine, cea mai frumoasă!
Dar pentru că trebuie să spun câte ceva și despre relația mea o să trec la subiect.
Ne-am cunoscut datorită unor prieteni comuni, într-o seara de octombrie, la o cabană. Nu mi-a atras atenția, însă după o conversație de câteva ore până la răsărit eram sigură că voi încerca să-l mai văd. Prietena lui cu care fusese 5 ani de zile murise de 1 an într-un accident de mașină, el era distrus psihic și sufletește și încerca să-mi mascheze durerea prin plăceri carnale cu alte femei. Eu eram într-o relație toxică de 4 ani . Relația asta ajunsese să mă consume de tot. Mă simțeam îngrozitor, însă nu concepeam ideea de a-l părăsi. Dar să nu vorbim despre lucruri triste.
În noaptea de la cabană ne-am promis că ne vom mai vedea. După câteva zile eu m-am despărțit de prietenul meu și mă simțeam mai liberă ca niciodată. Am vorbit cu R.(cel pe care îl cunoscusem la cabană) și am acceptat să ieșim. Cred până la momentul de față că am luat cea mai bună decizie din viața mea.
Afară era răcoare, ne-am întâlnit și am mers cu mașina într-un loc de unde se vede tot orașul. Am vorbit despre noi, ne-am luat în brațe și simțeam că TREBUIE să fie ceva mai mult de atât. Îl simțeam tare apropiat, mi-aș fi dorit să-l iau în brațe și să-i spun că l-am căutat atâta timp… Ne-am plimbat apoi prin oraș, de mână… mereu am avut certitudinea că instinctul nu mă înșeală niciodată și când m-a ridicat în brațe… L-AM SĂRUTAT. Da, mi-am urmat instinctul și nu am fost mai fericită în viața mea. Timpul a ținut cu noi și când eram departe de mașină a început o ploaie torențială. Dar nu ne-am clintit din loc. Stăteam în ploaie și ne sărutam, mulțumind lui Dumnezeu că ne-am cunoscut. Mă simțeam împlinită, fericită, îndrăgostită, optimistă. Am ajuns la mașină uzi până la soșete dar nu conta. Nu mai trăisem asemenea senzații niciodată. Prima întâlnire fusese de fapt ceva mai mult ca perfect. Evident, am omis detalii precum priviri, strângeri de mâini, cuvinte frumoase sau faptul că am mâncat ciocolata( :)) ). A trecut o lună fără nicio ceartă, fără nicio zi în care nu ne-am văzut, fără reproșuri. Cea mai perfectă lună din cei optsprezece ani ai mei. Încet, ne vindecăm rănile unul altuia lăsate de fostele iubiri și ne îndreptăm cu pași repezi spre căutarea iubirii absolute.
Nu țin să câștig, mă simt mult mai bine doar știind că pot să împart cu oameni faini această poveste 🙂 Îți mulțumesc pentru ceea ce faci, deoarece prin acest comentariu mi-am dat seama și de faptul că sunt un caz fericit între mii de drame.
… Eu o frumoasa eleva de liceu care isi câștiga banii de buzunar din animatie, el un tânăr fotbalist, s-a îndrăgostit de mine din prima clipa in care m-a vazut, eu putin peste șapte luni am simțit ca el este omul meu, aerul meu, nimeni nu mai era asa cum era el!
Motivul pentru care m-am îndrăgostit nebunește de el a fost… Sufletul sau mare si faptul ca ma privea si i se lumina fata.
Trei ani mai tarziu i-am devenit soție omului pe care il iubeam atat de mult, a fost o zi pe care am visat-o mult, a fost ziua in care dragostea mea a plâns de fericire atunci cand m-a vazut in rochia de mireasa… A urmat luna de miere, a urmat o perioada in care de acomodare cu noile statuturi de (sot si de soție)
In momentul in care ne-am mutat in casa nostra, totul s-a schimbat, el nu imi mai acorda atenție, nu mai dormea acasa cu mine, stătea tot timpul cu prietenii, dar lumea mea s-a dărâmat in momentul in care al aflat ca iubitul meu sot ma înșela! Din acel moment am luptat sa il aduc inapoi langa mine, in zadar insa, amanta ma suna si imi spunea ca a avut o noapte plină de pasiune langa soțul meu… De cand am aflat ca el ma insala am mai stat impreuna inca un an si o luna dorindu-mi sa imi salvez căsnicia… Eram distrusă, slaba, tot timpul suparata, am luptat sa il aduc inapoi pana cand nu am mai putut, pana cand lacrimile imi secasera, picioarele nu ma mai tineau de la atâta suferinta ce purtau! Iar intr-o seara de Decembrie m-am hotărât, fiind fortata de împrejurări sa-l părăsesc… Au trecut aproape doi ani, si aproape 6 luni de cand s-a pronunțat divortul, inca il mai iubesc, sunt convinsa ca si el inca ma iubeste, deși o alta femeie o sa-i dăruiască un copil!la 20 de ani m-am căsătorit din dragoste adevarata, iar la 23 de ani am divortat din orgoliu!
Daca cineva mi-ar fi spus cineva acum 6 ani ca unul dintre noi doi s-ar imbolnavi de nu stiu de boala si ca ar muri, iar eu sa fiu cea care alege care din noi doi este cel care moare, ca spun cu mana pe inima ca eu as fi preferat sa ma îmbolnăvesc si sa mor, iar acum as alege acelas lucru…
Iubirea adevarata trăiește chiar si dupa despărțire, poate si dupa moarte. Dragii mei, luptați, pentru persoana iubita, nu lăsați orgoliul sa distrugă cel mai frumos sentiment, Iubiți-vă mereu ca si cand in următoarea dimineata nu o sa va mai treziți!
Mie nu imi pare ca ai divortat din orgoliu. Orice da depinde de un context, de trairi, de sentimente … si cel al casatoriei si cel al divortului … totul are sens si capata sens cu timpul. Povestea voastra de dragoste ramane, dar un lucru e cert … El e undeva acolo si te asteapta, inca nu l-ai gasit desi ai crezut asta. Zambete si senin!
Povestea noastra a inceput in urma cu 3 ani, octombrie 5. Desi eram prieteni pe facebook cu mult inainte, niciodata nu a avut tupeul sa imi zica: iesi la un cico? Eram in facultate. Pusesem niste poze cu o colega si atunci s-a bagat mai mult decat trebuia in seama. Am crezut ca ii place de colega, astfel incat i-am propus sa iesim in oras la o ciocolata calda. Cred ca daca nu ii propuneam eu… nu s-ar fi intamplat vreodata. Si am iesit. L-am asteptat 40 de minute ( am fi plecat dar trimitea mesaje ca mai intarzie, ca nu stie exact unde sa vina, etc). De cand ne-am intalnit si pana la plecare eu o tot ridicam in slavi pe colega. A trebuit sa plecam. Pe ea a condus-o pana la gara, pe mine pana acasa. Pe drum tot despre ea vorbeam. Cand sa cobor ma intreaba: “maine seara ce faci?” Iar raspunsul meu…”Vorbim!”. Apoi ma trezesc cu un mesaj:”tu nu vezi ca e topit dupa tine? Nu ii mai vorbi despre mine!”. Am continuat sa ne intalnim dar pe ascuns. Ieseam in alt oras sa nu fim vazuti de nu stiu cine. Nici acum nu stiu de ce, dar a fost placut. Am avut multe probleme iar el mi-a fost alaturi. Un an de cand ma incurajeaza ca voi trece cu bine peste toate, un an de cand dragostea noastra a capatat un alt contur. Un an de cand vedem dragostea pura. Asta este “diferenta dintre un umar si un numar!”. Te iubesc, pisi! Si iti multumesc ca imi esti alaturi… fara dragostea si sprijinul tau… probabil as fi fost moarta. La propriu, vorbind.
Nu am mentionat ca a facut progrese uluitoare la intarzieri: 10 minute in minus pe an! 🙂
Am ieșit cu prietena mea cea mai bună și prietenul ei, și câțiva prieteni. La un moment dat, eram singură, pe o bancă, iar în fața mea, pe cealaltă bancă era prietena mea și 2 băieți, unul dintre ei mă privea ciudat, mai ciudat era că-mi plăceau privirile alea! La un moment dat, când să plecăm de pe acele bănci și să mergem într-un alt loc, cu grupul, eu mergeam singură, eram roșcata cu părul prins în coc, prietena mea mergea cu acel băiat care se uita ciudat la mine, eu nu știam, deoarece eram în față. În tot acel timp el i-a spus că mă crede drăguță și i-ar plăcea să mă cunoască.. Apoi prietena mea a venit la mine și mi-a zis tot ce au vorbit. Nu-mi imaginam vreodată că unui băiat ca el o să-i placă de mine! Pe parcurs, eu și acel băiat ne uitam unul la altul, era aceea privire la care visasem. Mi-a desenat o sirenă pe mână, a fost prima dată când m-a atins, și a fost de neuitat. Am început să ne întâlnim întâmplător, venea la mine la liceu, ieșeam cu grupul acela de prieteni etc. Într-o zi, când am ieșit pe afară, am dat peste el și cel mai bun prieten al lui. Lanțul meu era la el, iar eu îl voiam înapoi, ne-am jucat amândoi, ne-am ciupit, ne-am gâdilat, am râs, ne-am atins mâinile, iar la un moment dat mâinile noastre au rămas prinse una de alta, iar ochii noștri, ochii noștri sau întâlnit, s-au privit mai mult ca niciodată. Țin minte că-mi fusese dor de acele priviri. Eram timizi amândoi, întotdeauna ești timid cu cel pe care îl placi. A,da, ne-am mușcat de mâini, de umăr pentru acel lănțișor și tot la el a rămas. Mi-a cerut numărul de telefon în aceea zi. Seara, eu eram afară, cu prietenii, iar el era acasă, n-a ieșit în seara aia. M-a sunat pentru prima dată, m-a sunat pentru că voia să vadă ce fac. Iubitul prietenei mele era lângă mine, știa că se petrece ceva între mine și acel băiat, s-a uitat la mine și m-a întrebat “El este?” iar eu i-am răspuns zâmbind. Nu mai zâmbisem de mult timp ca atunci. Am ajuns acasă, mai fericită ca niciodată. La ora 1 noaptea m-a sunat, am vorbit până la 5 jumate la telefon. Am fost atât de fericită în aceea seară, în aceea seară (pe 26 iunie 2013) m-a întrebat dacă vreau să fim împreună, am acceptat. Plănuisem să ieșim la 11, am ieșit. Nu ne-am sărutat din prima. Am fost cu el și cu niște prieteni la cumpărături, iar după am fost în acel loc în care el mi-a desenat sirena, acolo a stat lângă mine și a fumat. Mi-aduc aminte că iubesc felul în care fuma. M-a sărutat într-un final, a fost cel mai dulce sărut pe care l-am simțit vreodată. Ieșeam cu el și cu prietenii lui, 3 zile am fost împreună, deoarece nu știam să ținem de o relație. Eram la început, amândoi am greșit, amândoi am făcut lucruri de care nu suntem mândri. C
Am ieșit cu prietena mea cea mai bună și prietenul ei, și câțiva prieteni. La un moment dat, eram singură, pe o bancă, iar în fața mea, pe cealaltă bancă era prietena mea și 2 băieți, unul dintre ei mă privea ciudat, mai ciudat era că-mi plăceau privirile alea! La un moment dat, când să plecăm de pe acele bănci și să mergem într-un alt loc, cu grupul, eu mergeam singură, eram roșcata cu părul prins în coc, prietena mea mergea cu acel băiat care se uita ciudat la mine, eu nu știam, deoarece eram în față. În tot acel timp el i-a spus că mă crede drăguță și i-ar plăcea să mă cunoască.. Apoi prietena mea a venit la mine și mi-a zis tot ce au vorbit. Nu-mi imaginam vreodată că unui băiat ca el o să-i placă de mine! Pe parcurs, eu și acel băiat ne uitam unul la altul, era aceea privire la care visasem. Mi-a desenat o sirenă pe mână, a fost prima dată când m-a atins, și a fost de neuitat. Am început să ne întâlnim întâmplător, venea la mine la liceu, ieșeam cu grupul acela de prieteni etc. Într-o zi, când am ieșit pe afară, am dat peste el și cel mai bun prieten al lui. Lanțul meu era la el, iar eu îl voiam înapoi, ne-am jucat amândoi, ne-am ciupit, ne-am gâdilat, am râs, ne-am atins mâinile, iar la un moment dat mâinile noastre au rămas prinse una de alta, iar ochii noștri, ochii noștri sau întâlnit, s-au privit mai mult ca niciodată. Țin minte că-mi fusese dor de acele priviri. Eram timizi amândoi, întotdeauna ești timid cu cel pe care îl placi. A,da, ne-am mușcat de mâini, de umăr pentru acel lănțișor și tot la el a rămas. Mi-a cerut numărul de telefon în aceea zi. Seara, eu eram afară, cu prietenii, iar el era acasă, n-a ieșit în seara aia. M-a sunat pentru prima dată, m-a sunat pentru că voia să vadă ce fac. Iubitul prietenei mele era lângă mine, știa că se petrece ceva între mine și acel băiat, s-a uitat la mine și m-a întrebat “El este?” iar eu i-am răspuns zâmbind. Nu mai zâmbisem de mult timp ca atunci. Am ajuns acasă, mai fericită ca niciodată. La ora 1 noaptea m-a sunat, am vorbit până la 5 jumate la telefon. Am fost atât de fericită în aceea seară, în aceea seară (pe 26 iunie 2013) m-a întrebat dacă vreau să fim împreună, am acceptat. Plănuisem să ieșim la 11, am ieșit. Nu ne-am sărutat din prima. Am fost cu el și cu niște prieteni la cumpărături, iar după am fost în acel loc în care el mi-a desenat sirena, acolo a stat lângă mine și a fumat. Mi-aduc aminte că iubesc felul în care fuma. M-a sărutat într-un final, a fost cel mai dulce sărut pe care l-am simțit vreodată. Ieșeam cu el și cu prietenii lui, 3 zile am fost împreună, deoarece nu știam să ținem de o relație. Eram la început, amândoi am greșit, amândoi am făcut lucruri de care nu suntem mândri. Când i-am zis că nu pot să am o relație de genul ăsta și că vreau să ne despărțim mi-a zis “Cum vrei tu”. Și a fost cum am vrut eu. Dimineața m-am despărțit de el, iar seara aceea l-am văzut și ne-am comportat ca niște prieteni buni. Începusem să ne jucăm ca la început. De atunci, din seara aia nu-l mai văzusem o perioadă. La terminarea verii, am primit mesaj de la el cu “ce faci?”, i-am zis că sunt bine. Nu m-a interesat mesajul lui. Apoi am primit altul în care mi-a zis în felul următor “O să fie cel mai ciudat lucru pe care ți-l zis, dar am stat la 3 noaptea și fumam, și m-am gândit că ai fost singura fată normală cu care am fost, iar eu am fost un nesimțit cu ea, vrei sa ne împăcăm?”, mie nu-mi venea să cred.. I-am zis nu. A trecut câteva săptămâni, și mi-a zis din nou dacă vreau să împăcăm, eram nehotărâtă și am vrut să-i zic da, dar i-am zis nu. La începutul liceului, în prima zi l-am văzut la noi în liceu, nu ne-am salutat, doar ne-am zâmbit. Atunci am realizat că eu iubesc omul ăla, iubeam indiferența lui, iubeam acei ochi, acel zâmbet, iubeam totul la el. (păcat că el nu știa asta) Au trecut câteva zile,am ieșit cu prietena mea afară, ea era pe facebook pe telefon, când o bagă în seamă el și o întreabă dacă sunt singură, nu, nu eram singură, aveam prieten. Eu eram indecisă ce să-i răspundă, ea s-a uitat la fața mea, și i-a zis că da, sunt singură, pentru că știa că asta voiam să-i zic. M-am despărțit de prietenul meu în seara aceea, dar am zis să-i mai dau o șansă lui. A 2a zi am ieșit în oraș cu prietenele, înainte de școală. Când îl văd pe el, el nu ne văzuse, așa că prietena mea l-a sunat și s-a întors înapoi la noi. Eram timizi, stăteam unul lângă altul și ne priveam ca niște străini, nu știu dacă el avea sentimente pentru mine, tot ce am știut a fost că eu eram terminată, eram fericită, eram cu el acolo, puteam să-l privesc ore în șir. Prietenele mele au plecat, iar noi am rămas singuri, am vorbit, am râs, ne-am atins iar mâinile, iar la un moment dat mi-a zis dacă vreau să ne împăcăm, iar eu i-am răspuns “De ce să ne împăcăm? să fim ca înainte?”, el a zis că nu o să fie ca atunci, așa că i-am dat a 2a șansă,am stat și m-am gândit și am acceptat. Am stat ce-am mai stat amândoi, apoi au venit prietenii lui, a trebuit să plecăm. Pe la spatele meu se apropia o mână care mă apuca și mă strângea tare, era el.. L-am simțit aproape de mine, am fost așa fericită atunci. M-a pupat când ne-am despărțit, eu mă duceam la liceu, el în altă parte. Seara ne-am văzut, eu, el și încă 2 prieteni. A fost cea mai frumoasă seară din viața mea. Când să ne despărțim, m-a luat în brațe, m-a sărutat, mi-a zâmbit, s-a uitat la mine cu ochii ăia pe care știam că n-am să-i uit în viața mea,mi-a strâns mâinile, m-a ținut la pieptul lui, simțeam cum mâinile lui îmi mângâie corpul în cea mai frumoasă manieră. A 2 a zi nu ne-am văzut, trebuia să plec acasă, l-am sunat și am vorbit, iar la sfârșitul conversației am auzit acel “Ai grijă de tine!” pe care nu l-am auzit de la nimeni. L-am iubit mai mult. Mereu iubesc mai mult într-o relație. După aceea zi, nu am mai vorbit timp de 5 zile la rând, eu aveam hanoracul lui la mine din seara aceea mi-l dăduse, l-am purtat în fiecare zi. A 6 a zi l-am întâlnit din întâmplare, i-am dat hanoracul și m-a pupat. Știam că a fost ultima oară când i-am simțit buzele și gustul lor. După 2 zile i-am zis că vreau să ne despărțim, și am făcut-o. De atunci nu mai știu nimic de el decât din auzite și din văzute. Nu ne salutăm când ne întâlnim din întâmplare unul cu altul, lăsăm capul în jos când ne vedem, ne ignorăm complet. Din acea zi îl compar cu toți băieții pe care-i întâlnesc, compar fiecare gest minuscul, din acea zi îl iubesc mai mult ca niciodată. Bineînțeles, el nu știe asta și nici n-o să știe. Deși am prieten, încă mă gândesc la el și cum ar fi fost viața cu el, cum ar fi fost dacă ar mai fi fost aici, cu mine. Am fost fericită în adevăratul sens al cuvântului când eram cu el deși nu se întâmpla nimic special, pur și simplu mă făcea fericită. Oare am să-l uit vreodată pe băiatul acesta? Oare o să fie zi în care n-am să mai adorm cu gândul la el și să mă trezesc cu gândul la el? Asta se numește prima iubire? Pentru că dacă-i așa, nu mai vreau. Asta-i povestea mea. K-bye.
Intalnire cu EL
Acum 2 ani am ajuns sa cunosc un baiat pe care il stiam „din spusele”altora .Ceva din mine tanjea sa vorbeasca cu el,dar ratiunea punea rezistenta.Treptat,de la un sms banal s-a ajuns la nopti nedormite la telefon, glume,confesiuni,lucruri imposibil de discutat cand ne aflam unul langa altul caci il blocam,in timiditatea lui.
Timp de un an legatura emotionala s-a format si am ajuns sa ma indragostesc nebuneste de el,fara sa stiu ca eram prima lui iubire,si ca s-a indragostit de mine cand m-a vazut prima data cu ani in urma.M-a asteptat plin de speranta si perseverent timp de 4 ani de zile.
L-am invatat sa iubeasca poezia,arta, caci cum altfel pot niste indragostiti sa gaseasca corespondentul dragostei lor pe pamanat daca nu in arta?
Cineva i-a spus candva: Niciodata nu vei stii ce comoara ascunzi in tine decat atunci cand vei gasi persoana care o va descoperi.
Citatul acesta rezuma iubirea noastra :” Iti amintesti de aceea perioada cand ne tineam mainile atat de aproape una de alta. Atunci am realizat cat de aproape vreau sa stam ,dar sa insemne asta ca nu putem fi mai mult decat prieteni? Sunt ceea ce tu numesti umbra,dar ceea ce numesc eu proiectia a ta.Sunt ceea ce tu numesti efemeritate,insa eu ma cred eternitate.Eu,sunt tu si nimic altceva!”
In cazul meu nu primul iubit conteaza, ci ultimul… Are aerul unui barbat versat, genul acela de are orice femeie isi doreste, dar…e romantic, copil, iubitor si atent la ce-mi doresc, alaturi când sunt bolnava, chiar daca el este la kilometri distanta din cauza job-ului. L-am cunoscut intr-o zi sfanta, de Sf. Dimitrie Basarabov, 27 octombrie anul trecut, era doar de o zi venit in tara si in vizita la sora lui, ea a fost cu ideea sa iesim impreuna, l-am placut instant, el era detasat si am crezut ca nu o sa ma mai caute…ha, ce idee in capul meu… A doua zi ma astepta la serviciu, sa ma duca acasa, din acea zi nu ne-a mai despartit decat plecarile la serviciul lui din strainatate. Nu ne dorim decât iubire si respect, totul vine de la sine, ne completam prea bine si totul, dar absolut totul e sublim…nu am crezut ca asa ceva poate exista in realitate, dar exista… Multumesc destinului ca am sperat mereu si am crezut in iubire, nu in lucruri materiale si in concepțiile altora despre viața. Te iubesc dragul meu Gigi!
Povestea noastră e o nebunie pentru mulți și putini reusesc sa ne înțeleaga, dat noi am mers mai departe în ciuda marilor obstacole pe care le am avut de depășit. Ar trebui sa încep cu începutul. . Amindoui lucram pe vas de croaziera în royal caribeean eu la shop in parfumerie și cosmetice el bucatar , l am cunoscut cind a venit în shop sa cumpere un parfum ..a fost de ajuns o conversație de 5 minute și o privire sa înțeleg ca nu va fi un oarecare pt mine , am continuat sa fim prieteni și atractia era tot mai evidenta între noi . Îmi amintesc ca glumem și ii spuneam ca e bine ca mai am doar 2 luni de contract și nu am Cum sa mă îndrăgostesc în o luna de el ca nu avem timpul de partea noastră și e mai bine sa fim doar prieteni sa nu suferim … La care el mă întreba chiar crezi ca nu poti sa te indragostesti intr o luna? Poate nu ai intilnit persoana potrivita…. Am ras și am rămas puțin pe ganduri…
Timpul trecea și noi vorbeam zilnic la telefon și ieseam tot mai des imi aducea sushi in fiecare seara si uite asa cum nici nu ne imaginam în ultima luna deja începea iubirea sa navalesca peste noi cum nici nu mai speram sa pot simti asa setimente pt cineva, atunci cind renunti sa mai crezi în iubire și suflet pereche viata Îți ofera cele mai mari surprize..
Si dupa o luna de iubire cu lacrimi în ochi și primisiuni ca vom face tot ce putem și tine de noi sa fim impreuna și în contractul urmator pe același vas, eu vin acasă în 26 sept , în vacanta , rugandu ma sa primesc vasul lui ca iubirea noastră sa nu moara.
Și cum nu se poate mai rău ,nu am primit vasul nostru și nici măcar sanse sa l mai vad macar în porturi comune nu mai existau, nu știam cum sa I dau vestea proasta …Am amânat o săptămână ..vorbeam zilnic la telefon și mereu mă intereba dacă am vesti.. și când în sfârșit a trebuit sa I spun ca probabil o sa ramanem prieteni pe fb si poate cine stie dacă drumurile noastre se vor mai intilnii… eu aproape plangind … El mă calmeaza cu cea mai frumoasa declaratie de iubire..
Ma cere de soție. … si de aici am început sa ne schimbam viata la 360de grade datorita iubirii noastre el demisioneaza și ne hotaram sa ne stabilim un romania ,pt ca eu (am lucrat ca și coafeza în tara și pe vas )si aici ma descurc daca deschidem un salon in( Jamaica as fi șomeră ca nu stiu sa fac impletituri..)și pentru el va fi sper ușor sa se angajeze .. Tot ce pot sa va spun ca acum în acest moment el e în Cuba pt a obține viza de romania cu un efort suprraomenesc ne zbatem de o luna sa finalizam hartiile pt casatorie și inotam în birocratie și cheltuim peste 3500 $ cu venirea lui în tara am ajuns sa ne vindem și ultimele bijuterii … Dar a meritat avem viza si in 3 zile 27 nov o sa l astept în bucuresti la otopeni… Iar luna viitoare ne casatorim și dacă dumnezeu ne ajuta sper sa fim la fel de puternici și îndrăgostiți tot restul vieții!
Nu a fost El primul, dar cu siguranta va fi ultimul (sper). Era Martie tarziu si cautam o scapare dintr-o relatie in care nici eu nu mai stiam de ce ma aflam in ea. Simteam cum ma ofilesc, dar gandul ca altcineva atat de grijuliu nu voi mai gasi ma tinea in loc. Eram treaza si totusi intr-un fel adormita. Azi eram furioasa pe “catelusul” de langa mine, maine eram disperata dupa “ratusca cea urata dar dragastoasa” de langa mine. Eram in acea relatie din alegerea mea, dar ma simteam fortata in ea, cautam sa il schimb, dar schimbat ma irita mai mult, ma irita ca nu e barbat sa puna piciorul in prag la ifosele mele. Cautam orice alta distractie, imi aterizasera ochii pe un Coleg de serviciu cu mult inainte de decizia de a taia cordonul relatiei. Imi instalasem Badoo din pura curiozitate si pentru a simti ca totusi acolo, in afara relatiei mele disfunctionale, este cineva, cineva care sa ma faca sa ma indragostesc nebuneste. Ceva care sa imi intareasca ideea ca cea mai buna solutie era sa renunt la relatia care ma irita cu fiecare respiratie, care ma facea sa ma simt ca ultimul om de pe planeta.
Printre yes-uri de Badoo, a aparut si El. Dupa cateva vorbe date la schimb, mi-a cerut pagina de facebook si fara sa ma gandesc prea mult, desi superficialitatea din mine cam stramba din nas, i-am dat-o. Mi se zice ca ma subestimes, dar in acel moment ma supraestimam. 2 saptamani a durat pana sa accept invitatia la cafea, dupa primele 9 zile mi-a cerut numarul de telefon si avea la active 3 invitatii la cafea refuzate si totusi nu se lasa. Eu nici nu vroiam sa ma gandesc la o relatie cu El atata timp cat energia mea era directionata catre Colegul de serviciu. Primisem si eu la randul meu primul refuz cand il invitasem pe Coleg la un spectacol de circ, desi situatia create era destul circ.
Intre timp El, a mai incercat odata, iar eu il refuzasem invocand motive false, ca si celelalte dati, de frica “necunoscutului criminal in serie” si de superficialitatea imensa. Cu 2 zile inainte sa ne cunoastem in persoana, eram iubitul si iubita si asta din cauza Fostului care in nebunia create isi facuse pagina de facebook falsa pentru a confirma ca defapt eu cu El deja formam un cuplu. Amuzamentul era mare, iar apelativele “iubito/iubitule” incepeau sa sune promitator. In seara de dinainte eram tot mai sigura de ce vreau, Duminica aveam sa il mai invit pe Coleg o ultima data la o cafea, iar El incerca sa ma scoata la un party dupa ce iesea de la serviciu. Trimisesem deja invitatia catre Coleg, cand vorbeam cu iubitul despre rutina de Duminica. 2 ore mai tarziu si Colegul abia imi citea mesajul, El ma invita iar la o cafea, avea o pauza de o ora si dorea sa ne intalnim odata. Alte 2 ore trecusera, dar raspunsul se lasa asteptat, atat al meu cat si a Colegului.
M-am oprit din tot pentru 5 minute si apoi am decis! “Eu ies cu El, fie ce o fi, e loc public, lumina cu galeata, dar decat sa il tot astept pe printul nehotarat, mai bine dau o sansa unei persoane care chiar pare ca vrea sa ma cunoasca.” M-am dichisit cat de bine am putut si la 5 mi-am facut curaj sa il intreb daca primeste un vizitator, iar la 5.15 a fost ultimul cuvant pe facebook inainte de primul cuvant rostit in persoana. La 5:30 il vedeam pentru prima data, de la o distanta de 10m: “ Ce mic de inaltime e, Doamne ce caut eu aici acum? Trebuie sa il pup pe obraz? Simt cum ma inrosesc! CE CAUT EU AICI?” O ora, 2, 3… pauza Lui trecuse, eu ma indragosteam “ nu e chiar asa de mic, pot purta orice toc cu el si ce e cu mine? Ultimii au fost inalti si tocmai asta detestam cel mai mult la ei. Ce ochi frumosi are, hmmmm pozele de pe facebook nu ii fac dreptate”. Cu greu ne-am dat plecati, El platea, eu ma ratoiam ca nu accept asa ceva, ca nu e corect. Ramasese sa ne intalnim iar la sfarsitul programului pentru o plimbare prin parc si sa ii iau eu o ciocolata calda la tonomat. 40 de minute l-am asteptat, timp in care speram sa ma sarute. O ora in parcarea din spatele parcului mai tarziu si eu deja intarziasem acasa, ma oferisem sa il conduc acasa. Dupa alte 20 de minute petrecute in parcarea de langa locuinta Lui m-a sarutat. Eram mai bucuroasa ca o liceanca la prima iubire, simteam cum ma topesc de fericire.
Duminica 13, cel ce dimineata imi era “iubit”, acum imi este IUBIT. O saptamana avea sa plece din tara, o saptamana aveam sa imi fac ordine in tot si sa realizez ce vreau, cea mai grea saptamana. De atunci nu au trecut mai mult de 2 zile fara sa ne vedem. De atunci simt cum ne-am gasit geamanul amandoi (amandoi fiind zodia gemeni), de atunci ma indragostesc de el pe zi ce trece tot mai mult, de atunci il vad cel mai frumos, cel mai dragastos, cel mai sexy si il iubesc chiar si cand nu cedeaza la toate ifosele mele. Gropita lui dreapta, alintaturile lui pisicioase, ochii mari, tinutul de mana, toate astea si multe altele ma fac sa ma simt o norocoasa sis a ma bucur ca a perseverat.
“Abia cand te trezesti langa barbatul pe care il visezi, stii ca te-ai culcat in patul care trebuie!”
Duminica 13!
Continuarea pentru ca mi-a dat eroare cand am pus tot :
“Abia cand te trezesti langa barbatul pe care il visezi, stii ca te-ai culcat in patul care trebuie!”
Duminica 13! Duminica in care l-am cunoscut pe El, El cel care imi lasa ultima bucatica de prajitura cand i-am spus ca nu o vreau, imi pupa nasucul cand afara e frig, rade cu mine oricat de penibila as fi, se uita cu mine la desene, e mandru de mine orice as face si oricat as castiga, nu ii este rusine cu mine sau sa ma tina de mana, sta cu mine zile intregi in pat sa ne uitam la tv si sa ne jucam pe PS si nu se plictiseste, ma inveleste cand ma dezvelesc in somn, ma linisteste cand imi este frica, ma strange in brate cand visez urat si vorbesc prin somn, ma face sa simt fluturasi de fiecare data cand il vad, ma iubeste pentru ce sunt nu pentru cum arat si cum ma imbrac, are incredere in mine, ma conduce acasa in fiecare seara, ma linisteste cand sunt nervoasa, ma face sa rad, ma face sa vreau sa fiu mai buna, imi gateste de mai multe ori decat ii gatesc eu lui. El e cel caruia vreau sa ii spun absolut tot imediat ce mi se intampla. El e prietenul meu cel mai bun, El e jumatatea mea.
Am scris si am reinceput povestea care urmeaza de cateva ori, pana cand mi-a iesit ceva cat de cat ordonat. Inceputul nostru o sa vi-l descriu in mod pamantean, ca pe o intamplare, cea mai frumoasa intamplare a vietii mele, pentru ca daca vi l-as descrie asa cum l-am simtit, cel mai probabil nu mi-as gasi cuvintele pentru un fapt atat de ireal de frumos, pentru acea betie de sentimente din acele zile.
Ne-am cunoscut printr-o fosta colega de liceu, iar de cand l-am vazut am inceput sa tremur si sa-mi spun “e ceva cu baiatul asta”. Asa a si fost. Eu mai aveam o luna pana faceam 18 ani, el avea 21. Ulterior am aflat ca statea la o distanta de 1 km de mine si s-a oferit sa ma duca acasa. Am tinut legatura si seara m-a invitat in oras, dar eu aveam un obicei sa alerg, asa ca i-am propus sa alergam impreuna. Fiind foarte comod, a venit pe role, iar la un moment dat, m-a sarutat. M-am smucit din bratele lui, i-am dat o palma si am fugit spre casa. Ca in comediile romantice. Apoi si-a cerut scuze, iar a doua zi m-a invitat la o cafea. A venit sa ma ia si m-am trezit la el acasa, unde i-am cunoscut parintii. De atunci totul s-a derulat cu viteza luminii.
Sa va fac un mini portret al lui: e genul de barbat care stie ce vrea, care ma sfatuieste, ma indruma, ma sprijina moral, imi imbunatateste imediat starea de spirit, e un prieten de nadejde, un iubit extraordinar, un frate bun, dar eu il vad ca pe un viitor sot perfect si ca pe un viitor cel mai bun tatic. Nu am cum sa nu vad viitorul cu el. Mereu imi spune ca ceea ce l-a atras la mine era copilaria mea, faptul ca eram rasfatata. El este o fire serioasa, dar la micile certuri, il vad cat se consuma. Imi da atata siguranta, ma surpinde cu cuvinte frumoase, fiecare loc in care merg cu el prinde culoare. Cand sunt cu el, sunt un alt om, sunt mai buna, si cred ca asta e cel mai important. Ca omul de langa tine sa te faca sa radiezi, sa dai tot ce e mai bun din tine si sa faci asta inconstient. Am gandurile amestecate cand vinde vorba de noi, pentru ca imi dau seama ca mi-am gasit rostul pe pamant. M-am indragostit de un barbat despre care nu stiam nimic. M-am lasat in mainile unui necunoscut care putea sa faca ce vrea cu mine, dar el a avut grija. L-am cunoscut in timp si am descoperit un barbat minunat. Frumos si pe dinauntru si pe dinafara, carismatic si atragator fara sa se straduiasca. Era interesant, aveai ce vorbi cu el si nu simteai cum trece timpul. Faceam aceleasi lucruri in mod repetat si nu ne plictiseam. Desi e prea vorbaret, mereu cand am avut nevoie sa aud ceva din partea lui si-a limitat cuvintele. Ma completeaza perfect, parca e constient ca-s o femeie naiva si emotiva, parca-si da seama cand urmeaza sa plang si ma ia in brate ca sa nu imi fie rau si sa adormim repede. Imi asculta tampeniile, comploteaza la minciunile din care nu mai ies, ma simt protejata. Are incredere in mine, ma motiveaza cand vrea sa para dezamagit de mine, desi nu e. Imi potoleste energia, si asta ma dispera. Nu-mi plac oamenii care ma calmeaza, dar imi place asta la el – maturitatea din comportament doar atunci cand n-are chef de nimic. Ma suporta in zilele mele proaste, ma cearta , ma invata, ba chiar rade de mine. E un om inteligent si ambitios.. are personalitate si un suflet bun pe care il stiu doar eu, e omul caruia simt nevoia sa ii spun orice fac si imi dau seama din atitudinea lui daca am facut bine sau nu. Iar eu… eu reactionez la fiecare gest al lui, parca-s mereu tinuta in priza. Inca e adrenalina zilnic, inca nu stim ce ne asteapta ziua de maine, dar stim sigur ca ne va gasi impreuna. In prezent suntem impreuna de 3 ani si jumatate si simt ca ne cunoastem de-o viata. Ii anticipez fiecare miscare, desi e o fire imprevizibila. Prietenii ne spun ca relatia noastra bate orice serial, pentru ca nu a fost una deloc linistita si iata, am trecut impreuna peste orice. Acesta este motivul pentru care totul este atat de frumos- pentru ca am devenit puternici. El este tot pentru ca langa el m-am maturizat. Langa el mi-am dat seama ca am devenit femeie atunci cand am auzit primul “te iubesc” si l-am simtit deasemenea. Sunt increzatoare in noi, pot spune ca dragostea si sentimentul de a fi cu el mi-a format o noua credinta. Pe baza asta, viitorul nostru se contureaza tot mai frumos. Ma simt implinita si fericita si ma bucur totodata si pentru ca am putut impartasi povestea noastra aici si ca poate se vor regasi si altii in cuvintele de mai sus.
Cred ca fiecare poveste de dragoste este cea mai frumoasa pentru cei ce o traiesc…asa este si a mea.
Ne.am cunoscut intr.o dimineata de noiembrie, in complexul unde lucram amandoi….am inceput printr.o cearta…
El lucra la firma de paza, care se ocupa de securitatea mall.ului, eu la unul dintre magazine.
Era prima lui zi de lucru acolo si atunci cand am intrat mi.a cerut sa ii arat legitimatia.
Fiind obisnuita cu restul agentilor de paza, care ma cunosteau si stiau ca lucrez acolo, si mai ales fiind o dimineata pe care nu o incepusem cu zambetul pe buze, am refuzat sa ma legitimez….
Dupa o mica disputa, i.am dat intr.un final legitimatia si m.am dus sa deschid magazinul….
Apoi, am iesit sa.mi beau cafea cu o colega si unul di tre colegii lui…nu mica mi.a fost uimirea sa imi dau seama ca Dragos, colegul lui, a venit insotit de el.
Era imposibil sa nu ne intalnim, tinand cont ca aveam aceiasi prieteni si colegi in complex.
Adrian (caci asa se numeste iubitul meu) a reusit sa ma faca sa.l iubesc cum nu credeam vreodata.
Am continuat sa vorbim, pe facebook, prin mesaje…pana in seara de ajun.
Pe 24 decembrie am hotarat sa iesim pe centrul vechi, sa sarbatorim Craciunul impreuna, el, Dragos, eu si David.
Cu greu am reusit sa.mi stapanesc toata seara fluturii din stomac care nu.mi dadeau pace.
Spre dimineata, cand asteptam taxiul sa ma indrept spre casa….ne.am sarutat pentru prima oara…a fost un minunat val de sentimente ce ma invadau…a fost cel mai minunat si mai divin sarut pe care il primosem pana atunci…
Pe 25 si 26 decembrie, nu ne.am intalnit…dar am discutat pe seama a ceea ce ne dorim…traiam si simteam ceva atat de profund incat imi era frica sa incep o relatie cu el.. si in nici un caz sa o las sa se termine..
Pe data de 27 decembrie am hotarat amandoi ca ne dorim sa avem o relatie si sa dam frau liber sentimentelor.. .a fost si este cel mai frumos, mai profund si sincer lucru care mi s.a intamplat.
In luna ianuarie, pe data de 6 mai exact m.a prezentat parintilor lui…iar la foarte scurt timp dupa aceea ne.am mutat impreuna.
Oricat de absurda sau simpla ar parea aceasta poveste…este povestea mea de dragoste si mi se pare cea mai frumoasa .
Avem aproape 1 an de cand suntem impreuna si traim iubindu.ne si daruindu.ne tot ce avem noi mai bun.
Spun si voi spune mereu ca iubitul meu este cel mai frumos cadiu de Craciun pe care l.am primit sau l.as fi putut primi…
Dragostea este minunata…dar este mult mai minunat sa iubesti si sa fii iubit la aceiasi intensitate.
Imi doresc sa primesc in fiecare an, de Craciun, cadoul de anul trecut…si o sa daruiesc atata dragoste si bucurie incat acest lucru va fi inevitabil an de an.
EL:
Era 4 septembrie 2013, miercuri dupamasa, iar eu stateam pe bordura impreuna cu Adriana si Dorian, care formeaza un cuplu de cativa ani buni si Seba, un baiat de 20 de ani caruia i-am putut spune tot timpul orice si oricand am avut nevoie de ceva, niciodata nu m-a refuzat. 3 persoane pe care le cosider prietenii mei. Eram intr-o stare de nervi in care le spuneam prietenilor mei ca nu mai imi trebuie nici o fata, nu mai vreau pe nimeni si oricine imi cade pe mana, ma culc cu ea si o las. Nu mai vroiam nici un fel de relatie si implicare emotionala. Motivul: nu neaparat ca am tot fost refuzat, ci ca lasam prea mult de la mine si incercam sa ofer totul inca de la inceput si in cele din urma fata profita de tot ce ofeream si eram luat drept prieten foarte bun. Ma saturasem.
Intunericul incepuse sa-si faca prezenta, iar cel care vorbea si isi varsa nervii eram tot eu. Find pasionat de masini, cum intra o masina in parcare, ma uitam dupa ea si o analizam. Eu stand jos, pe bordura, din partea dreapta venea un Opel Astra G negru, iar eu am inceput sa analizez masina. Cand a ajuns in dreptul meu si am ridicat capul, am vazut un chip luminat si 2 ochii care scanau dupa un loc de parcare, analiza fiecare loc. S-a uitat scurt spre noi, dupa care si-a continuat cautarea. Moment in care mi-au trecut toti nervii, mi-a rasarit un zambet pe fata, m-am ridicat in picioare sa vad unde parcheaza si am asteptat sa iasa din masina. Cand a iesit nu am scapat-o din priviri pana cand nu am mai vazut-o de masinile parcate mai departe.
Era o fata nu foarte inalta, de statura medie, slabuta, care se deplasa usor in treaba ei impreuna cu o prietena de-a ei, iar in mintea mea era acel chip luminat. I-am spus lui Seba ca o vreau si ii voi lasa un bilet la stergator. Am scos repede o foaie si un pix din masina, am scris ca mi s-a parut simpatica si cum ma poate gasi pe Facebook si l-am pus sub stergatorul din partea soferului. Imi ramasese intiparit in minte numarul de inmatriculare ca in cazul in care nu ma cauta pe Facebook, poate o mai vad in trafic.
Intre timp au mai venit cativa prieteni si am continuat sa stam in acea parcare, rezemati de masini si povestind. In jurul orei 22:00, cum ochii mei nu se dezlipeau de masina ei si nu cumva sa ia cineva biletelul de acolo, am vazut-o cum s-a intors la masina. A luat biletelul si a urcat in masina. Pe acesta scria si numarul de inmatriculare, in cazul in care ma vedea ea in trafic sau din nou in aceiasi parcare 🙂
Ne rugase un domn daca putem sa-l ajutam sa impinga masina pentru a o porni. Moment in care Anca plecase din parcare, iar eu nu mai apucasem sa-i vad inca o data chipul, ci doar masina cum iese din parcare. Tot ce vroiam era sa ma adauge pe Facebook la prieteni si sa pot vorbi cu ea.
Stand in continuare rezemati de masini si povestind, eram cu telefonul in mana si verificam Facebook-ul la fiecare 2 minute sa vad daca am primit vreo cerere de prietenie din partea cuiva. Intr-un final, pe la 12 si ceva, am primit o notificare, Anca Roxana imi trimisese cerere de prietenie. Aveam pulsul ridicat si imi venea sa alerg in jurul stadionului. Daaar, nu am acceptat cererea in momentul in care am primit-o. Stiam ca e la computer si se uita peste pozele mele si nu am vrut sa par baiatul care astepta atat de mult cererea ei de prieteni pe Facebook.
A doua zi, la munca, am dat accept in jurul orei 10, dar nu i-am scris nimic. Ma si deconectasem de la wireless, ma camuflam 🙂 Dar in acelasi timp ma gandeam la ea.
Am repornit internetul peste 1 ora si ceva si aveam un mesaj pe Facebook. Un mesaj din partea ei care suna cam asa: “Si zici ca ti-am parut simpatica ? :)”. Pe biletelul lasat de mine scria: “Mi-ai parut simpatica si mi-ar face placere sa vorbim.”. Am schimbat cateva dialoguri, dupa care am plecat la pauza de masa. Am continuat sa vorbim cand am ajuns acasa, a doua zi, a 3-a zi si tot asa, am inceput sa vorbim zilnic.
Dupa cateva zile m-am dus la colegul meu de birou sa bem o bere, timp in care vorbeam cu ea prin sms. I-am spus ca sunt la ea in zona si daca vrea sa ne vedem in fata bisericii din parc. Mi-a raspuns ca da, ar vrea si sa o anunt cand ajung. Am dat berea peste cap ( era fara alcool 😀 ), am fugit la masina si m-am indreptat spre parc. I-am spus ca am ajuns, iar dintre blocuri a iesit acea fata slabuta cu chipul luminat. M-au cuprins emotiile, insa gandul sa nu se intample din nou acelasi lucru si in final sa fiu refuzat, mi-a sters orice urma de emotie si eram pur si simplu eu si cat se poate de natural. Am facut o tura cu masina, am stat putin de vorba dupa care am plecat acasa, cantand cu geamul deschis si cu zambetul pana la urechii.
Am urmat sa ne vedem la o cafea, dupa care ne-am tot vazut ori in oras, ori la ea in parcare. Bine inteles, sms-urile zilnice si mesajele pe Facebook nu lipseau. Am simtit ca ma apropii de ea tot mai mult. Simteam ca ii pot spune absolut orice si oriunde sunt si ce fac. Nu aveam nici o obligatie sa o fac, nu eram impreuna, dar pur si simplu o faceam.
A urmat sa merg la Baile Felix, Oradea, pentru intalnirea pe tara ClubOpel. Am intrebat-o daca doreste sa vina cu mine, in timp ce eram cu ea in masina si mergeam spre bunica ei. M-a refuzat frumos si mi-a spus sa nu ma supar, dar nu poate veni. Am inteles-o foarte bine, eram un baiat nou aparut in viata ei care o invita la cateva sute de km distanta, ba mai mult, sa doarma cu el in acelasi pat.
O data ajuns la Felix, n-am incetat sa ii scriu si sa ii trimit poze cu ce se intampla acolo si camera unde eram cazat. Seara in care am facut o criza de fiere destul de nasoala si nu puteam sa dorm ca mergeam foarte des la baie, dar Anca a stat treaaza si mi-a raspuns la mesaje pana am adormit. Am vorbit tot felul de chestii si m-a facut sa uit de starea de rau pe care o aveam si am adormit cu telefonul pe mine. Dimineata cand m-am trezit gandul ca o vreau si vreau sa fie a mea si-a facut prezenta, m-au luat emotiile si abia asteptam sa ma intorc in Timisoara.
Am ajuns duminica acasa, iar luni i-am spus ca vreau sa ne vedem si ca o sa vin la ea in parcare. Am luat doua doze de Cola, ne-am rezemat de capota masinii mele si am inceput sa vorbim si sa-i povestesc cum a fost la Felix. Am luat-o usor in brate, am pupat-o pe obraz, dupa care am incercat sa o sarut. Nu m-a lasat si s-a tras repede 🙂 Acest lucru nu m-a descurajat, insa n-am mai incercat sa o sarut din nou in acea zi.
A doua zi, bine inteles, din nou la ea in pacare, rezemati de masina, povesteam. Am incercat din nou sa o sarut, insa de data aceasta nu s-a mai tras si a intors doar putin capul, moment in care am reusit sa ii sarut coltul gurii, iar de acolo pana sa o sarut a fost un pas. Mi-am intors si eu putin capul dupa capul ei si am sarutat-o. A FOST MAGIC ! Atat de mult imi doream acest lucru. Am strans-o tare in brate, am sarutat-o din nou sa fiu sigur ca mai pot face si in continuare si am intrebat-o daca tinem minte ziua aceasta. Era 9 octombrie 2013.
Din acel moment, in 9 a fiecarei luni, sarbatorim si adaugam o noua luna relatiei noastre. O relatie care supravietuieste de 1 an si 2 luni si pot sa spun in gura mare ca O IUBESC PE ANCA MEA ! Cu bune cu rele, e a mea si sunt al ei !
EA:
Septembrie…
Miercuri seara…
Parcarea de langa stadion…
Multe masini parcate si o multime de oameni plimbandu-se din colo-n-colo…
Eu mergeam la un curs de dansuri populare…el, era in parcare cu cativa prieteni de-ai lui…cautand un loc de parcare, vazusem in stanga mea mai multe persoane.
Am parcat. Eram impreuna cu o amica, Simina. Am urcat la curs.
Ora 22:00 cursul s-a terminat si urma sa ne indreptam catre masina. Toate bune si frumoase…cand…mergand spre masina, vad o foaie alba la stergator.
Ii spun Siminei: iara nu a avut loc unul de mine, cand sunt atatea locuri in parcarea asta..
I-am biletul, foarte deranjata si recalcitranta. Sii, ca sa vezi, am zambit, pe moment mi-au trecut toti nervii. Scria asa: “Mi-ai parut simpatica, iar daca vrei sa vorbim ma poti gasi pe Facebook”..a lasat numele de pe Facebook si numarul de inmatriculare al masinii lui. Abia asteptam sa ajung acasa sa vad cine e destinatarul biletelului.
Am plecat din parcare, nu m-am gandit sa ma uit dupa masina lui, ca ma gandeam ca sigur a plecat vazand ca eu nu mai vin. Ca sa aflu peste ceva timp, ca inca era acolo si astepta sa ies..il ajuta pe un om sa impinga o masina.
Am ajuns acasa, unde, ma astepta verisoara mea Bianca. Am sarit repede sa ii arat ce am primit. Eram foarte entuziasmata.
Bianca: Ce simpatic! Hai, intra sa vedem cine e!
Eu: Hai!
Sii..am intrat. Si l-am vazut si nu imi venea sa cred ca mi se intamplase mie asa ceva. M-a impresionat foarte mult cu un simplu biletel.
Eu: Nu ii trimit cerere acum ca sa nu creada ca sunt disperata. Ii trimit mai tarziu, nu am nimic de pierdut.
E cu 6ani mai mare decat mine, iar asta ma facea sa ma gandesc de ce mi-a pus mie un bilet? De ce ma vrea pe mine? Ca sa ce?
Eram intr-o perioada foarte proasta si nu imi ardea de joaca..aveam pur si simplu nevoie de un suflet bland langa mine, care sa imi ofere afectiunea si iubirea de care am nevoie.
Se facuse mai tarziu, cand am trimis cererea de prietenie, in speranta ca nu mai e pe facebook si nu vede ca ii trimit :). Dar..si el astepta acelasi lucru :).
A doua zi, vad ca nu imi scrie nimic..ii scriu eu, am zis ca nu am nimic de pierdut.
Eu: Si zici ca ti-am parut simpatica? Eu sau masina?
A doua intrebare era datorita faptului ca ma uitasem la pozele lui si vazusem ca are o gramada de poze de la evenimente cu Opel, iar masina lui, ca sa vezi, era tot Opel :).
El: Tu 🙂
De aici am inceput sa vorbim, si sa vorbim si sa vorbim..
Imi spunea tot ce face fara ca eu sa il intreb ceva in legatura cu asta. Imi placea :), dar tot nu intelegeam de ce se poarta asa cu mine. Cu toate ca imi doream foarte mult sa se intample asa ceva, nu credeam ca exista vreun barbat care sa fie asa cum imi doresc eu. Si..uite ca e, cu bune cu rele, exista :). De atunci mi s-a demonstrat faptul ca trebuie sa ai rabdare daca iti doresti cu adevarat ceva, si spun asta oricarei persoane..aveti rabdare ca va fi asa cum va doriti! 🙂
Intr-o seara era la colegul lui in vizita. M-a intrebat daca vreau sa iesim si i-am spus ca nu vreau sa ies, dar daca vrea, poate sa treaca pe la mine sa ne vedem cateva minute.
Nu ma asteptam sa vina sa ma vada, dar a venit :). Nu stia exact adresa, dar ne-am intalnit ca oricare doua persoane care isi dau intalnire in fata bisericii :)). Mi-a aratat masina, am analizat totul, si pe el si masina :).
Am continuat sa vorbim, zilnic. Pana intr-o zi cand..hop..a incercat sa ma sarute. M-am tras si nu l-am lasat. Nu a mai continuat atunci. Dar a venit alta zi, in care a reincerat, am incercat sa evit si atunci, dar a reusit sa ma sarute in coltul gurii. Si a reusit, m-a luat apoi si m-a sarutat..si m-a intrebat daca vreau sa tinem minte data de 9 octombrie..si am zis DA!
Iar de atunci suntem impreuna, ne iubim si nu trece o clipa fara sa nu fim impreuna. Am facut cea mai buna alegere! Am prins loz-ul cel mare! TE IUBESC! Imi faci viata mai frumoasa si ma faci sa zambesc!
Povestea noastra de dragoste a inceput in vacanta dinspre clasa a IX-a spre a X-a, de fapt,atunci am aflat ca el ma place, dar pentru ca nu eram sigura daca e o gluma sau nu,am ales sa nu il iau in serios si sa incep o relatie cu un alt baiat.Dar simteam ca nu e bine,ca nu am gasit persoana potrivita si am incercat sa ma intorc la el,cel care credeam ca se juca cu sentimentele mele.Desi il ranisem cu neincrederea mea,a reusit sa depaseasca dezamagirea si sa lase sentimentele sa ii inunde sufletul.Astfel ca,de ziua lui,am acceptat sa fim impreuna. De atunci, nu am regretat nicio secunda decizia mea,ba mai mult,ma bucur de ea in fiecare zi. El este perfect! Si perfectionist,ambitios si muncitor, de aceea si-a indeplinit visele legate de facultate,chiar daca nu i-a fost usor. Faptul ca am petrecut numeroase vacante impreuna la mare,munte sau in strainatate,dar si simplul fapt ca ne trimitem mesaje aproape non-stop a facut ca relatia dintre noi sa fie foarte puternica. Sarbatorile impreuna, fiecare aniversare de relatie celebrata cum se cuvine si fiecare vorba frumoasa pretuita, ne face sa multumim zilnic ca ne-am cunoscut si ca relatia noastra este pe drumul cel bun. Chiar daca suntem tineri,stim ca ceea ce este intre noi e pentru totdeauna si nimeni si nimic nu poate schimba asta.
Poate că cea mai frumoasă iubire este cea pentru care trebuie să lupți. Să nu dormi nopțile, să îți treacă zilele de parcă ar trece ani în așteptarea unui semn, a unui “bună” abia rostit. Am avut parte de persoane minunate care mi-au stat alături, dar de care, inevitabil, m-am îndepărtat. Capricioasă, copilăroasă și mult prea pretențioasă, am fost mereu greu de mulțumit și am sfârșit printr-o dezamagire. Acum sunt eu cea care luptă. Mă uit în urmă la cum a început totul și știu că atunci chiar însemna ceva mare, acum par banalități pentru că ceea ce avem a crescut. Nu pot să povestesc despre cât de roz este povestea noastră, dar pot să spun că incipitul basmului abia a fost scris și e înțesat cu magie. Nu pot să spun că mă sufocă oferindu-mi toată dragostea lui, dar știu că îi este infinit de greu să se înhame din nou la ceva de care s-a protejat atâta vreme. Am avut răbdare zi de zi să clădim un sentiment frumos, crud încă și mă lupt, totuși, în fiecare dimineață de la capăt cu demonii lui interiori.
Îi e greu să mai aibă încredere, dar are așteptări de la mine. Nu știe dacă va merge, dar e dispus să încerce. Îmi seamănă enorm, aproape că ființele ni se suprapun și este ca și cum aș vrea să mă iubesc pe mine. Greu nenorocire..
Cât despre datele factuale, le pot rezuma sumar, fără înflorituri și dramatisme: ne-am văzut prima dată pentru un minut, mi s-a părut interesant, m-a plăcut. S-a rupt pentru că, fir-ar, nu i-am găsit contul de Facebook. După câteva săptămâni aud că încă mai întreabă de mine. Fac rost de cont, îmi pun curajul în funcțiune și încerc să mi-l apropii. Al dracului de greu, e înarmat până în dinți. Merg cu îndrăzneala mai departe, trimit sms-uri, mă leg și mai tare de el și.. reușesc. La întâlnire tremură tot, e timid, nu știe ce să facă. Doar e rac ca mine. Vrea să fim, dar nu știe cum.
Suntem mult prea similari ca să ne pierdem. Prea căutăm aceleași lucruri ca să nu le găsim unul la celălalt.
M-a sarutat, iar apoi am simtit cum s-a ridicat din pat si a iesit din camera.Am deschis ochii.Era ora 10:12, iar ea nu era langa mine.Mi-am pus bratele sub ceafa si ma holbam la tavan.”366 de zile… .”Nu puteam crede ca trecuse un an bisect.Si vor mai trece multi.De fapt n-or sa treaca.Nu stiu ce se intampla cu timpul, dar impreuna cu ea, acesta nu mai “curge” -sau daca o face, o face mult mai lent.Astfel pot s-o ador.Nu, nu pot descrie cum o ador sau cat de mult.Ar fi doar un cliseu.Dar trecusera 366 de zile.Ce ma bucur ca nu-mi cumparasem masina atat de repede pe cat sperasem, fiindca acum 366 de zile viata mea a intrat pe cursul pe care trebui sa-l aiba inca de la “inceput”(poate stiti voi care e “inceputul”).
Ma jucam cu biletul de autobuz, mototolindu-l in mana stanga in timp ce rasfoiam romanul.Atunci, am auzit:
-Scuza-ma, tu ma iubesti?Am ridicat capul din paginile cartii.Obisnuiam sa citesc pe autobuz, nu suportam sa simt cum timpul trece fara sa fac ceva.In fata mea se afla cea care urma sa devina “Ea”, pt. mine.Micuta, parul lung, buze rosii, o privire serioasa.Imbracata in blugi albastri si un tricou alb, feminin.Si o poseta destul de mare. Am auzit ce m-a intrebat, dar nu eram sigur ca si ea auzise.
-Sigur! i-am raspuns. Te iubesc, spune-mi doar cum s-o fac. A zambit si a privit locul de langa mine, unde se afla ghiozdanul meu. L-am luat si l-am lasat pe genunchi, iar cartea peste acesta.Am strecurat biletul in buzunar. S-a asezat langa mine. A deschis poseta si a scos o carte, era “Scrisoarea de dragoste”, de Mihail Drumes. Acelasi roman pe care eu il inchisesem cu cateva secunde in urma.
-Vrei sa facem schimb? m-a intrebat. Cu mana stanga si-a trecut parul pe dupa ureche. I-am intins exemplarul meu, care, ce-i drept, era putin mai batran decat al ei. Mi l-a intins pe-al ei.
-Pot sa pastrez si semnul de carte? “Scrisorile de dragoste”, de regula, se trimit cu un simbol. Mi-a zambit, din nou.
-Nu e un simbol foarte romantic un semn de carte, nu? i-am raspuns.
-Nu fi rau! tot ceea ce e legat de carti e romantic! Avea dreptate.
-Cred ca ai dreptate, i-am raspuns. Care e simbolul pe care tu o sa mi-l dai? A chicotit. A deschis romanul pe care tocmai l-a primit, si a inceput sa-l rasfoiasca. Mi-a raspuns:
-Deschide cartea, daca vrei sa stii. A zambit. Eu, curios, am rasfoit paginile cartii.La mijloc am descoperit un bilet de autobuz.Biletul ei de autobuz.L-am despaturit, iar inauntru -partea din spate- scria “Fluturi in stomac…”. Era semnat “A.”. M-am uitat la intriganta faptura care se afla pe scaun, langa mine, in autobuzul greoi, si am intins mana, asteptand sa o primesc pe a ei.
-Incantata sa va cunosc, domnisoara A.! Am zambit.
-Ohh, placerea e reciproca, domnule…? mi-a intins mana.
-M.! Poti sa-mi spui M.! i-am sarutat mana.
-Deci, domnule M., sa inteleg ca dumneavoastra nu stiti cum sa iubiti o femeie?A inceput sa rada.Am decis sa continui jocul.
– Mi-e teama ca asa este, domnisoara A.Cred ca o sa fie necesar sa discutam despre aceasta problema la un ceai.Imi veti face aceasta placere?Cand am terminat intrebarea, autobuzul se oprise.Era statia in care trebuia sa cobor.Am ramas pe scaun.
– Eu beau cafea, domnule M., si mi-e teama ca noi am trecut deja de etapa cafelei.A zambit cu subinteles iar autobuzul s-a pus in miscare.
– Cu siguranta, imi cer scuze pt. greseala facuta.Atunci cred ca suntem amandoi de acord ca am putea sa trecem la urmatorul pas.Am incercat sa-mi mentin o expresie cat mai serioasa.
– Categoric! a raspuns.Si din moment ce amandoi cunoastem care e urmatorul pas… .M-a imitat abordand aceeasi expresie serioasa.
– Desigur.Sarutul…, i-am raspuns.
Ne-am sarutat.
-Acum, domnisoara A, cred ca putem merge la un ceai si o cafea.A zambit.
Era 10:48.M-am ridicat din pat.In cutiuta neagra se afla biletul de autobuz, biletul meu de autobuz.Pregatisem cutiuta cu mult, mult timp inainte.M-am indreptat catre bucatarie si m-am oprit in pragul usii.Ea era acolo.Probabil ma astepta.Ceaiul era pe masa, iar cafeaua inca clocotea in ibric.Purta un tricou alb -tricoul meu alb- si boxeri negri.Parul ii era prins, lasand doua suvite sa-i curga pe langa tample.S-a intors catre mine, mi-a zambit.Am luat-o in brate, am sarutat-o.
-Scuza-ma, tu ma iubesti? am intrebat-o, zambind.I-am intins cutiuta.Era doar unul dintre darurile pe care imi doream sa i le ofer timp de o viata intreaga.Intrigata, a scuturat pachetelul intre doua degete.A auzit cum micuta bucatica de hartie se misca inauntru.Dupa acea scurta examinare, a ridicat capacul.Am putut sa-i citesc pe buzele rosii si dulci cum desluseste literele scrise urat: “Fluturi in stomac… M”.M-a privit, m-a sarutat.Ne-am sarutat.
Povestea mea de iubire e nelimitata, e o flacara ce odata aprinsa nu se va stinge niciodata. Am experimentat cea mai puternica forta existenta pe acest pamant: iubirea. O iubire ce te hraneste, o iubire ce te consuma, o iubire ce te omoara, de care esti dependent, fara de care simti ca viata ta nu are nici un sens.
Prima mea iubire a fost simpla, timpul fiind esentialul factor ce ne-a facut sa ne apropiem. Era perfecta, dar eu nu vroiam perfectiunea. Vroiam ceva mai puternic, ceva ce sa devina parte din mine, sa-mi taie rasuflarea, sa ma consume.
Dupa un timp relativ scurt am gasit asta. Am ajuns la acel sentiment pe care nu credeam ca e posibil sa il traiesti, nu credeam ca corpul si mintea noastra pot suporta acest sentiment. Eram un copil, m-am aruncat in valurile marii fara sa privesc inapoi, fara sa ma feresc, savuram fiecare atingere a valurlor, tanjind spre un orizont infinit. Chiar si acum, in floarea varstei mele, cand stiu ca am toata viata inainte, imi sustin afirmatia ca el a fost, si este iubirea vietii mele.
Primul impact l-a avut asupra mea cand am dansat de revelion. Mi-am dat seama atunci ca il vreau, il strangeam in brate de parca vroiam ca sufletele noastre sa se contopeasca, sa se nasca un singur suflet: noi. A fost prima data cand dorinta mea de a avea pe cineva a fost atat de puternica. Mainile lui alunecau pe spatele meu si eu simteam ca ma trezesc la viata din ce in ce-n mai mult, ma simteam fericita, implinita si cel mai important in siguranta in bratele unui barbat pe care nici nu il cunosteam. A ajuns dupa aceea sa fie cel mai bun prieten al meu, persoana care ma sustinea tot timpul, care era alaturi de mine si unica persoana ce reusea sa ma faca sa zambesc chiar si atunci cand parca viata mea nu avea nici un sens. Ma indragosteam de el din ce in ce-n mai mult, de ochii lui, de corpul lui, de cuvintele lui, de zambetul lui, de felul in care ma facea sa ma simt. Adoram sa il vad fericit, simteam ca parca acesta e scopul vietii mele: sa il fac pe el fericit. Incet, incet am inceput sa simt chestii ciudate, pe care nu mi le puteam explica, simteam ca parca nu aveam aer cand el nu era in preajma, nu puteam sa respir, ma pierdeam in lumea asta mare si fara sens. Vorbeam tot timpul, ne vedeam zilnic, dar parca nimic nu era suficient, nici un timp din lumea asta nu parea destul ca sa ma pot bucura indeajuns de fiecare clipa petrecuta cu el. Simteam pur si simplu cum iubirea mea pentru el crestea pe zi ce trece. El m-a facut sa traiesc momentul cel mai frumos al vietii mele: clipa in care mi-a spus ca ma iubeste. Eram in extaz, imi simteam sangele cum imi curge prin vene, iubirea cum se cuibareste din ce in ce-n mai adanc in inima mea, dorinta ce devenea din ce in ce-n mai arzatoare. Noptile erau superbe, dormeam in bratele lui si ma simteam acasa, simteam ca trupul meu se contopeste perfect cu el lui de parca au fost create unul pentru celalalt si doar impreuna pot forma un intreg. Ne certam tot timpul, insa lucrul ce ma amuza mereu era ca ne certam cu aceeasi pasiune cu care ne si iubeam.Eram tineri, savuram viata, ne savuram unul pe altul prin toate mijloacele posibile.
Am avut sezatia ca nimic nu ne putea desparti, nici timpul, nici distanta, nici macar moartea. Dar nu a fost asa. Distanta a fost cea care a intrat in vietile noastre, imposibilitatea de a ne vedea tot timpul, de-a ne imbratisa, de-a simti cum mainile noastre se impreuneaza intr-un mod sublim. Acum viata mea e altfel, odata ce am atins apogeul fericirii mele singurul drum pe care pot sa pasesc este un regres de la fericire. Acum fericirea mea consta in acele momente cand ii aud glasul, cand il vad intr-o camera video ce mi se pare unul dintre cele mai dureroase lucrurile deoarece el e chiar acolo, in fata mea, insa nu pot sa-l ating. Dar chiar si acum, dupa 3 ani, il iubesc la fel de mult, este persoana ce apare mereu in visele mele sub forma unui inger si ma protejeaza. Il simt uneori ca este chiar aici, chiar langa mine de parca sufletul sau se detaseaza de corp si vine sa ma viziteze. Ma simt de parca as fi cazut intr-o prapastie din care un singur om poate sa ma salveze: el.
M-a sarutat, iar apoi am simtit cum s-a ridicat din pat si a iesit din camera.Am deschis ochii.Era ora 10:12, iar ea nu era langa mine.Mi-am pus bratele sub ceafa si am inceput sa ma holbez la tavan.”366 de zile… .”Nu puteam crede ca trecuse un an bisect.Si vor mai trece multi.De fapt n-or sa treaca.Nu stiu ce se intampla cu timpul, dar impreuna cu ea, acesta nu mai “curge” -sau daca o face, o face mult mai lent.Astfel pot s-o ador.Nu, nu pot descrie cum o ador sau cat de mult.Ar fi un cliseu.Dar trecusera 366 de zile.Ce ma bucur ca nu-mi cumparasem masina atat de repede pe cat sperasem, fiindca acum 366 de zile viata mea a intrat pe cursul pe care a trebuit sa-l aiba inca de la “inceput”(poate stiti voi care e “inceputul”.
Ma jucam cu biletul de autobuz, mototolindu-l in mana stanga in timp ce rasfoiam romanul.Atunci, am auzit:
-Scuza-ma, tu ma iubesti?Am ridicat capul din paginile cartii.Obisnuiam sa citesc pe
autobuz, nu suportam sa simt cum timpul trece fara sa fac ceva.In fata mea se afla cea care urma sa devina “Ea”, pt. mine.Micuta, parul lung, buze rosii, o privire serioasa.Imbracata in blugi albastri si un tricou alb, feminin.Si o poseta destul de mare. Am auzit ce m-a intrebat, dar nu eram sigur ca si ea auzise.
-Sigur! i-am raspuns. Te iubesc, spune-mi doar cum s-o fac. A zambit si a privit locul de langa mine, unde se afla ghiozdanul meu. L-am luat si l-am lasat pe genunchi, iar cartea peste acesta.Am strecurat biletul in buzunar. S-a asezat langa mine. A deschis poseta si a scos o carte, era “Scrisoarea de dragoste”, de Mihail Drumes. Aceelasi roman pe care eu il inchisesem cu cateva secunde in urma.
-Vrei sa facem schimb? m-a intrebat. Cu mana stanga si-a trecut parul pe dupa ureche. I-am intins exemplarul meu, care, ce-i drept, era putin mai batran decat al ei. Mi l-a intins pe-al ei.
-Pot sa pastrez si semnul de carte? “Scrisorile de dragoste”, de regula, se trimit cu un simbol. Mi-a zambit, din nou.
-Nu e un simbol foarte romantic un semn de carte, nu? i-am raspuns.
-Nu fi rau! tot ceea ce e legat de carti e romantic! Avea dreptate.
-Cred ca ai dreptate, i-am raspuns. Care e simbolul pe care tu o sa mi-l dai? A
chicotit. A deschis romanul pe care tocmai l-a primit, si a inceput sa-l rasfoiasca. Mi-a raspuns:
-Deschide cartea, daca vrei sa stii. A zambit. Eu, curios, am rasfoit paginile cartii.La mijloc am descoperit un bilet de autobuz.Biletul ei de autobuz.L-am
despaturit, iar inauntru -pe partea din spate- scria “Fluturi in stomac…”. Era semnat “A.”. M-am uitat la intriganta faptura care se afla pe scaun, langa mine, in autobuzul greoi, si am intins mana, asteptand sa o primesc pe a ei.
-Incantata sa va cunosc, domnisoara A.! Am zambit.
-Ohh, placerea e reciproca, domnule…? mi-a intins mana.
-M.! Poti sa-mi spui M.! i-am sarutat mana.
-Deci, domnule M., sa inteleg ca dumneavoastra nu stiti cum sa iubiti o femeie?A inceput sa rada.Am decis sa continui jocul.
– Mi-e teama ca asa este, domnisoara A.Cred ca o sa fie necesar sa discutam despre aceasta problema la un ceai.Imi veti face aceasta placere?Cand am terminat intrebarea, autobuzul se oprise.Era statia in care trebuia sa cobor.Am ramas pe scaun.
– Eu beau cafea, domnule M., si mi-e teama ca noi am trecut deja de etapa cafelei.A zambit cu subinteles iar autobuzul s-a pus in miscare.
– Cu siguranta, imi cer scuze pt. greseala facuta.Atunci cred ca suntem amandoi de acord ca am putea sa trecem la urmatorul pas.Am incercat sa-mi mentin o expresie cat mai serioasa.
– Categoric! a raspuns.Si din moment ce amandoi cunoastem care e urmatorul pas… .M-a imitat, abordand aceeasi expresie serioasa.
– Desigur.Sarutul…, i-am raspuns.
Ne-am sarutat.
-Acum, domnisoara A, cred ca putem merge la un ceai si o cafea.A zambit.
Era 10:48.M-am ridicat din pat.In cutiuta neagra se afla biletul de autobuz.Biletul meu de autobuz.Era doar unul dintre darurile pe care imi doream sa i le ofer timp de o viata intreaga.Pregatisem cutiuta cu mult, mult timp inainte.M-am indreptat catre bucatarie si m-am oprit in pragul usii.Ea era acolo, probabil ca ma astepta.Ceaiul era fierbinte, iar cafeaua clocotea in ibric.Purta tricoul meu alb si boxeri negri.Parul ii era prins, lasand doua suvite sa-i curga pe langa tample.S-a intors catre mine,
mi-a zambit.Am luat-o in brate, am sarutat-o.M-a sarutat.
-Scuza-ma, tu ma iubesti? am intrebat-o.I-am intins cutiuta.Surprinsa, a scuturat-o
delicat intre doua degete, incercand sa ghiceasca ce se afla inauntru.Dupa scurta examinare, a ridicat capacul.Am putut sa-i urmaresc buzule dulci si rosii, sa vad cum desluseste cuvintele scrise urat: “Fluturi in stomac… M”.A ridicat ochii, ce fusesera timp de cateva clipe atintiti pe biletul de autobuz.Ne-am sarutat.
Ninge. Ninge peste gândurile mele cu amintiri. Îmi amintesc și azi ziua în care m-am îndrăgostit de ține. Tot o iarnă ne-a adus împreună. Mă plimbam pe străzile orașului să îmi limpezesc gândurile, să mă deconectez de tot ce mă supărase în ultimul timp. Ce fulgi mari, ce sentiment frumos. Mă simțeam îmbrățișată și ocotita. Brusc, am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. Pășisem pe o porțiune de asfalt plină de gheață. În secunda a doua am fost la pământ. Mă dezmeticise din șoc o voce frumoasă, lină, caldă:
– Te-ai lovit? Lasă-mă să te ajut să te ridici! Ia-mă de mână!
Când am ridicat privirea, am simțit o lovitură în inimă, am simțit că inima începe să îmi bată cu putere și nu mai vedeam nimic în jur în afară de acei ochi frumoși verzi. Nu crezusem în dragoste la prima vedere până atunci. Mă lovise cupidon în așa hal încât nici nu știam ce să îi spun, deși eu aveam tot timpul cuvintele la mine.
Te-am găsit printre sute de oameni, printr-o întâmplare banală care avea să ne schimbe viața. Te-am luat de mână atunci și nu te-am mai lăsat, pornind în lume împreună, să ne cunoaștem, să învățam, să ne iubim.
Îmi aduc aminte că în ziua în care ne-am cunoscut ți-am spus să întinzi mâinile să ne ningă în palme; nu știam că pe lângă fulgi, în palmele tale se va așeza și inimă mea, ca să o pui la piept, să o păstrezi, să o iubești, să devină parte din tine. Și nu am crezut că există o persoană care să mă completeze atât de bine. Tu, iubitule, citești gânduri și vindeci inimi; norocoasă fiind că te-am găsit, doar pe a mea! Iubesc faptul că ai ajuns să mă cunoști atât de bine, că dintr-o singură privire știi ce mi se-ntâmpla. Apreciez că îmi accepți toanele, că ești mereu lângă mine, că mă răsfeți, că mă îmbrățișezi atunci când am nevoie. Tu insemni iubire!
-Draga mea, haide să ieșim, să ne plimbăm!
-Unde?
-Oriunde, împreună!
Totul a pornit de la un mesaj cu “La multi ani!”. Era ziua mea si mai mult de un simplu “Salut” nu schimbasem cu el. Si acel mesaj a fost, parca, tot ce asteptasem pana atunci.Nu e o poveste, e tot ce traiesc si e extraordinar. Nu gasesc motivul pentru care il iubesc pe acest barbat si cred ca asta e iubire, atunci cand te intrebi de ce il iubesti dar nu ai un raspuns concret. Traiesc cea mai frumoasa poveste de dragoste pentru ca, in ciuda momentelor care nu ne aduc intotdeauna fericire, e un barbat minunat!
Am citit mare parte din povestirile de dragoste, întâmplări reale, pline de iubire. Fiecare poveste de dragoste e unica si minunata in felul ei, nu cred ca exista una mai frumoasa ca alta. Suntem facuti pentru a avea pe cineva lângă noi, pentru a simti si a te bucura alaturi de cineva, pentru a crește si a creea. Avem nevoie de iubire, fără ea suntem pierduti, chiar daca iubim un câine, o pisica, o ființă, orice. Important este să o facem.
Povestea mea e simpla, e una din acele poveste care continuă la nesfârșit, o iubirea dese ori dureroasă, pt ca orgoliul fiecăruia e imens dar iubirea face ca totul sa decurga exact așa cum trebuie.
Era o zi de august. Undeva la început de august 2010. Încheiasem recent una din relațiile, nu neapărat monotonă cat copilăroasă, nestiind ce înseamnă a fi cu cineva, a iubi pe cineva. Ei bine, după câteva zile, ajunge el, in concediu, acasa. Vorbeam foarte mult pe Messenger, era in ton, ne cunoșteam destul de bine. Aveam aceleași plăceri, aceleași hobbyuri, erau multe ce ne legau. Pe 13 august am hotărât după multe conversații face to face, mess, Facebook, tot tacâmul, sa incercam in a fi împreună. El plecând din nou in tari străine iar eu continuând liceul. A fost un timp greu, departe, trist, Skype prieten bun si concediile erau parcă raiul pe pământ. Avem astăzi 4 ani jumătate de când suntem împreună. Si vom avea multi, cu siguranță. Ani in care nu am dat doar de bine, dar iubirea, respectul, dragostea, au facut sa intelegem ca defapt unul fără celălalt nu suntem întregi. Nu avem rost. Nu suntem noi. Ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest minunat dar, el a făcut totul posibil. Acum iubesc. Simt ca trăiesc, e totul si asa va rămâne. E minunat sa iubesti si sa fii iubit. E poate unul din marile plăceri ale lumii. E apogeul vieții, e l…totul. E minunat sa ai alaturi un om minunat. Care asa te plaga exact asa cum esti. Cu defectele tale. Cu piticii tai. Cu tot ce e al tău si al său. Cu totul. Iubirea înseamnă sa dai totul neținând cont se ceea ce ai sa primeşti uim schimb sau daca vei primi ceva in schimb, iubirea însemna sa fi gata oricând sa dai totul pentru el/ea.
povestea e lunga. Si sigur peste cativa ani se va schimba. Va deveni mai plina de amintire si mai bogata.
Zile pline de iubire tuturor.
Buna. Povestea mea de dragoste incepe cam asa: -era vara frumos afara dar eu totusi eram obsedata de facebook stand in casa in camera mea cu gandul la prostiile mele… dar vd deodata o noua cerere de prietenie de la un baiat frumos chipes cu o haina frumoasa de pilot. Wow … raman uimita . El imi multumeste frumos pt accept. eu politicoasa iy raspund . Intrand apoi in vb cu pilotul meu inteleg ca el este jumatatea mea . . Jumatatea mea pierduta in lume . Apoi intalnindu-ne am ramas impreuna . De 2 ani frumosi suntem de nedespartit.
Povestea mea de dragoste era de la prima vedere eu 15 el mai mare de cat mine cu vreo 15 ani mia spus asta ca ma iubeste dupa ce am luat maa cu el la el acasa mia spus asa.De cand team vazut miai placut eu vreau sa fim impreuna chiar si acum suntem impreuna avem deja 4 luni macar ca e putin dar am trecut prin multe pentru a fi cu el il iubesc nespus de mult il ador.Zimbetul lui e pursisimplu adorabil cand el zimbeste eu ma simt foarte fericita numi place cand se enerviaza dar oricum il iubesc de aceia ca el exista pup odoras esti iubirea vietii mele
Happy Valentine’s Day!
Pe parcursul unei vieti avem mai multe iubiri.Prima iubire e cand habar nu ai ce este , apoi ai o a doua iubire de dupa prima ,a treia sau chiar concomintent cu ea o a patra ,iubirea de dupa ce nu mai ai iubire ,una dupa ce nu mai crezi in iubire .Alta apare exact cand nu iti mai trebuie , poti avea una cand nu mai vrei iubire ,ba te mai trezesti ca iubesti foarte tare pe cine nu trebuie si uite asa ajungi sa te crezi cea mai ghinionista persoana in viata in dragoste.
Am sa va povestesc despre una dintre aceste iubiri ,ca tot este Valentine’s day.Este o poveste tragico comica pentru ca asa sunt eu,vad intotdeauna partea plina a paharului si nu ma las coplesita de legile lui Murffy desi sunt moarta dupa ele.
Viata in strainatate nu este nici simpla si nici usoara pentru un roman care vrea sa se realizeze,sa aiba un job bun de pe urma caruia sa castige bine ,care isi doreste sa locuiasca decent ,confortabil si la un pret accesibil intr-o zona linistita si care vrea neaparat sa se integreze pe cont propriu in tara in care a ales sa traiasca si sa munceasca pentru o lunga perioada de timp.
Job am gasit relativ repede, dupa ce am trecut prin cateva interviuri de angajare ,destul de bine platit fata de ce se oferea pe piata muncii.La inceput locuiam in casa unei conationale care nu ma agrea foarte tare ,nu importa motivele ,cert este ca la un moment dat mi-a pus in vedere sa ma mut ca nu vrea sa mai imparta casa cu mine.Ok,zis si facut dar nicidecum simplu de gasit repede o alta casa pe cont propriu asa cum ambitiile imi dictau ,in conditiile in care banii nu imi prisoseau deloc.Cateva saptamani am fost nevoita sa imi las o parte din lucruri la birourile firmei la care lucram ca sa am libertate de miscare sa imi vad linistita de job si sa imi caut intre timp o chirie convenabila .Sefii mi-au inteles problemele si ca sa imi dea un suport in plus ,sa am timp sa imi caut o locuinta, lucram doar in tura de noapte in spitalele arondate firmei de assistenta pentru acea perioada.
Am ales varianta veche a emigrantilor,de condividere a chiriei cu o alta persoana ,asa ca am intrat pe sit-urile de profil cu apartamente de inchiriat ,am cautat camere de inchiriat si am gasit un anunt care m-a incantat repede,cost foarte mic,zona linistita,persoana cu care imparteam casa localnica ,deci exact ceea ce imi doream.Am sunat la numarul de telefon lasat in anunt ,mi-a raspuns un tip cu o voce placuta dar foarte obosita ,parca imi venea sa ii spun in virtutea profesiei mele de a ingriji bolnavi , stai linistit ,totul va fi bine de acum incolo,sunt si eu langa tine,nu te preocupa.Mi-a spus ca va fi acasa pentru a vedea locuinta dupa amiaza ,am fixat o intalnire si,la ora stabilita dupa ce ne-am auzit din nou la telefon sa imi mai dea cateva indicatii cum sa ajung la adresa , m-am prezentat la intrarea cladirii in care locuia.Am sunat la telefon sa il anunt ca am sosit dar nu mi-a raspuns.Am crezut ca este o gluma proasta.Am sunat din nou,nimic.Deci nu era o gluma ,asa ca am facut stanga imprejur si dezamagita de lipsa de bun simt am plecat.Dupa ce parcursesem cateva sute de metri imi suna telefonul.Tipul cu inchiriatul .Ca nu a avut semnal nu ca nu a vrut sa imi raspunda.Adevarul este ca eram obosita sa imi tot caut o camera cu chirie si intre timp sa lucrez ture de noapte , sa nu dorm ,sa stau sub stresul zilei de maine unde voi gasi o chirie.Asa ca am acceptat explicatia fara intrebari si alte comentarii si m-am intors.Mi-a spus la ce numar sa sun ca sa imi deschida usa principala de la intrare dar probabil de obosita ce eram n-am mai inteles si etajul la care este apartamentul.Am intrat in lift ,am urcat pana la ultimul etaj si nimic,nu coincidea cu ceea ce imi spusese la telefon.Intre timp ma suna din nou,ii spun ca sunt in lift,imi cere sa cobor ca vine el sa ma ia de la intrare.Zis si facut.Cand sa ies din lift dau cu ochii de un tip dragut ,ciufulit si ,cu tot frigul care era in acel moment imbracat intr-un tricou galben cu maneca scurta .II intind mana iar el confuz mi-o strange fixandu-ma cu niste ochi un pic obositi ,un pic lacrimosi dar frumosi ,parca ma uitam in proprii mei ochi.Apoi ma conduce catre subsol.Nu am avut timp sa gandesc prea mult,sa ma panichez,nu stiu de ce dar nu imi inspira absolut deloc teama faptul ca locuia la subsol si nu la parter sau la etaj.Si nici tipul nu parea un killer fioros.Era inalt ,slabut,cu o alura mai degraba fragila decat sportiva dedicata unor actiuni fioroase.
Am intrat in casa,era in semiobscuritate ,el imi spune ca este asa datorita faptului ca locuia la acel nivel inferior ,aprinde un bec sa imi prezinte casa dar nu pare ca se lumineaza prea mult.In mijlocul salonului principal trona o galeata cu un mop.El se apuca imediat cu niste gesturi fastacite sa mopuiasaca salonul,nu am inteles de ce dar imi explica ca n-a avut timp inainte ,ca lucreaza mult si nu prea sta pe acasa ziua etc.Era fastacit rau,asta am dedus eu,de parca nu era obisnuit nici cu musafiri si nici cu o prezenta feminina langa el si nu stia cum sa se comporte ,ce sa faca.Eu ii cer sa imi arate casa .Casa compusa dintr-o camera cu mobilier salon cu bucatarie ,un alt spatiu la intrare seminchis cu niste draperii groase in lateral pe post de dormitor si o alta camereta cu masina de spalat ,chiuveta,masina de spalat vase despre care imi explica ca nu o foloseste dar este perfect functionala si un sifonier inalt ce cuprinde tot peretele dintr-o parte in alta si unde poate sa imi elibereze un spatiu ca sa imi pot pune eu lucrurile mele dupa ce imi aduc bagajul.In rest,plin ochi cu diverse obiecte, pe jos sau pe sus ,pe masa,pe scaune,in si pe mobilier ,practic peste tot cu rost si fara rost .Pe langa toate acestea casa detinea si doi canari draguti si galagiosi care faceau de jur imprejurul custii lor o mizerie ingroitoare ,un papagal la fel de dragut,galagios si foarte determinat sa murdareasca si el tot in jur pe o raza de cativa metri .Tipul era din ce in ce mai fastacit,asa ca s-a apucat sa hraneasca un pestisor ratacit intr-un acvariu urias ce cuprindea un alt perete intreg al cameretei .Eu il intrerup si il intreb daca si el va locui in acea casa ,el imi spune ca da.Atunci il intreb si cum agandit el sa impartim spatiul,tinand cont ca nu exista decat un singur loc pe post de dormitor iar e vreau propria mea camera ,pentru ca asta caut ,o camera nu un pat de impartit. .El fastacit imi spune ca poate cumpara o canapea si o poate pune in camereta.Eu amuzata mai fac un giro cu privirea si ii spun ca nu pare ca ar fi loc unde sa stea o canapea .Ii cer sa imi mai arate o data salonul si foarte hotarata ii spun ca fotoliul poate fi inlocuit cu o canapea .Ma aproba si imi spune ca se ocupa el de asta ,eu ii spun ca platesc eu canapeaua si gata,sunt de acord sa inchiriez.Il mai inteb o data de chirie ,el imi spune o cifra ce pare de trei ori mai mare decat cea din anunt ,eu ii spun ca acea cifra nu imi convine iar el panicat imi spune ca am inteles gresit,ca pretul este din anunt .Ok,in cazul asta raman,vreau sa imi aduc lucrurile cat mai curand si intinzandu-i mana imi iau ramas bun pana la noua intalnire.El se angajeaza ca intre timp sa faca spatiu in locuinta ,sa sistemeze lucrurile ce stau alandala aruncate si lasate aiurea peste tot ,sa cumpere o canapea ,sa faca un spatiu bun de locuit si respirat pentru doua persoane.
M-am mutat in zilele urmatoare ,prea multa lumina in apartament nu se facuse,am inteles ca tipului nu prea ii place lumina,dealtfel in majoritatea timpului lucra in timpul zilei si noptile ajungea acasa foarte tarziu,de multe ori dupa miezul noptii.In timpul meu liber am sistemat eu incet in cet casa asa cum am crezut de cuvinta,tipul a lasat la latitudinea mea ,ba imi dadea si o mana de ajutor cand eram impreuna acasa sa fac lumina in spatiu.Partea buna era ca aveam singura mai tot timpul tot apartamentul la dispozitie ,partea proasta era ca locuiam in bucataria salon si fie dmineata ,in timpul zilei sau noaptea cand era acasa el intra sa manace,sa foloseasca diverse lucruri necesare si care se gaseau in mobilierul din salon.Daca dormeam se rusina sa intre ,prefera sa nu manace,sa nu se foloseasca de salon .Incepusem sa ma simt prost pentru sacrificiul lui in propria casa .Apoi o vreme am fost serile cam amandoi acasa in acelasi timp.Am inceput sa facem impreuna diverse lucruri,sa facem ordine,sa gatim,sa mancam impreuna,sa urmarim la palsma din salon programe impreuna,,sa stam de vorba,sa ne cunoastem cate putin.Nu era un tip prea vorbaret,dimpotriva.Era destul de greu de facut sa vorbeasca despre el insusi,multe lururi despre el le-am aflat inspectandu-i lucrurile .Dar era foarte placut,foarte calm,cu o voce foarte placuta .M-am trezit indragostita de el fara sa stiu exact de ce.De voce,de ochi,de privirile lui care ma fixau si in care parca vedeam dincolo de timp,de calmul lui,de lucrurile marunte pe care le faceam impreuna ,cert este ca adormeam si ma trezeam cu gandul la el.Ma emotionam cand auzeam cheia in usa cand se intorcea acasa si ma intristam cand auzeam usa inchizandu-se incet in urma lui si eu inca nu eram trezita sa ii spun ceau,o zi buna.
Fiecare zi si fiecare intalnire in casa cu el era o poezie ,un cantec,o emotie,speram si parea ca acelasi lucru se intampla si cu el dar niciunul nu avea curajul sa facem primul pas catre celalalt Ne atingeam din intamplare si ne retrageam speriati parca,eu asa gandeam,ca suntem atat de maturi si ca ceea ce se intampla ne sperie pentru ca nu mai suntem chiar tocmai niste tineri inocenti.Intr-o noapte nu a venit acasa.Nu am putut sa dorm,am stat treaza toata noaptea ,ma gandeam ca s-a intamplat ceva sau tipul pur si simplu are o alta.Dimineata pe la 6 aud cheia in usa.Ii ies in intampinare,nici nu eram in pijamale inca.El ma priveste mirat si ma saluta,.Eu ii spun ca eram ingrijorata ,el imi raspunde ca nu e cazul ,a iesit cu niste prieteni la o bere.Ca face un dus si se duce sa doarma.Eu nu am de lucru si in gluma ii spun ca daca nu vrea sa dorm si eu cu el.El imi raspunde pe acelasi ton ca daca nu ma deranjeaza vrea.Si uite asa ne-am trezit unul in fata altuia in acelasi pat privindu-ne ca doi copii ce nu stiu ce sa faca mai departe.Si el ma intreaba daca sunt obosita si daca vreau sa imi faca un masaj .Si de la masajul ala lucrurile au scapat de sub control si ne-am trezit ca poezia am transformat-o in simfonie soptita in inima .La scurt timp mi-a spus sa nu ma afectionez prea tare de el.Replica asta m-a durut mai rau ca un dus rece si cateva zile l-am evitat in casa si m-am racit precum un iceberg .Nu parea afectat.Dar tensiunea plutea in aer.
Intr-o zi ma suna si imi spune ca la pranz vine mama lui si daca ma deranjeaza.Nu ,nu ma deranjeaza ,pregatesc eu ceva ,totul va fi ok.Vine si el acasa ,decidem impreuna ce pregatim dar nu a mai fost cazul , mama lui se hgandise la tot si adusese cu sine pranzul deja pregatit ,inclusiv desertul.A fost un pranz minunat,are o mama interesanta si sociabila, parea incantata ca fiul ei locuieste cu mine,de parca noi doi eram un cuplu si nu niste colegi de apartament.Sincer nici nu ne-am comportat niciodata ca doi colegi de apartament,in asta consta straneitatea acestei povesti,de la bun inceput am inceput ca un cuplu .Chiar daca plateam o chirie,modica ce este drept,nici unul nu punea problema banilor cheltuiti in casa pentru confortul comun,mancam impreuna,fiecare facea cumparaturi cand i se nazarea si ce i se nazarea ,ne intebam unul pe altul ce vrem sa facem ,ne consultam ce pregatim pentru pranz sau cina cand eram impreuna acasa ,ne faceam colaziunea uneori impreuna ,ne aprobam,ne intelegeam prea perfect si asta ne irita fara sa realizam pentru ca nu ne clarificasem statutul,relatia dintre noi,nu aveam curajul sa o facem,nu aveam curajul sa riscam ,sa fim dezamagiti.Nu aveam curajul sa ridica pretentii si nici sa facem vreunul primul pas catre normalitate ,nici innapoi nu voiam sa dam ,sa ne pierdem.Tensiunea asta a durat cateva zile pana cand am izbucnit eu.
Intr-o zi alta zi si-a dat intalnire acasa cu niste prieteni.Intamplarea a facut ca eu in ziua aceea am ajuns mai devreme si el m-a sunat sa vada unde sunt.Asta mi-a pus capac .Mi s-a parut ca ma controleaza sau ca vrea sa imi ascunda ceva.Am plecat de acasa pentru cateva ore,cand m-am intors el inca era apartament ,in dormitorul sau pe pat ,parea rusinat sa ma priveasca in ochi cand i-am spus ca ies din nou ca sa cumpar ceva.M-am intors in cateva minute si cand intru in salonul bucatariei dau in mijlocul acesteia peste colivia de canari ,pe care voia sa o reinnapoiesze unui prieten,imi tot spusese de asta de ceva vreme..In acel moment isi face simtita prezenta un amic de al sau ,un muncitor fara carte multa dupa haine ,dupa aspectul exterior si dupa priviri ,care fara salut sau alta alta introducere se opreste in usa si se uita la mine .Si ramane asa .Asta deja a pus capac iritarii mele initiale.Am apucat colivia de canari ,am pus-o in hol i-am spus ca locul ei nu este in camera mea,si ca locul nimanui nu este acolo si cand pleaca sa o ia de la usa de la intrare .Am inchis usa pe dinauntru la salon si bombanind mi-am varsat nervii pe cumparaturi desfacandu-le din sacosa si punandu-le la locul lor in rafturi.Intre timp am auzit si usa de la intrare ,semn ca musafirul plecase.Plecase si tipul meu cu care imparteam casa N-am avut rabdare sa se intoarca de la servici noaptea ,l-am sunat .Ca sa imi descarc nemultumirile .I-am spus ca ma simt foarte ofensata,nu intelegea de ce si imi cerea sa fiu draguta cu papagalul ramas acasa,sa nu il trantesc precum colivia canarilor la usa de la intrare.L-am linistit ca nu dar vorbeam deja singura,imi inchisese telefonul.Am luat foc ,l-am sunat din nou,mi-a raspuns si mi-a spus ca lamurim totul cand vine seara acasa,vine devreme.
Asteptandu-l m-am uitat printre lucrurile lui.Voiam sa inteleg ceva,sa vad cine este cu adevarat ,era foarte retras,ascuns, uneori parea prea calm,alte ori un butoi cu pulbere ce il facea sa iasa afara din casa .Isi lasase laptopul deschis.Mi-am permis sa ii intru in fisiere,voiam sa vad ce fel de om este ,cu ce se ocupa cu adevarat.Am gasit o groaza de fotografii.Cu femei,dezbracate sau semi majoritatea .Cu scene obscene ce denigrau femeile.Dar m-a socat altceva mai mult.Intr-un fisier am dat peste cateva fotografii personale,el in diverse ipostase imbracat sexi,in haine de femeie,cu peruca,machiat.Si am inteles.Era homosexual ,sau poate bisexual,cert este ca este mai atras de barbati decat de femei .Probabil se si drogheaza,am vazut in casa existand foarte multe seringi de unica folosinta nefolosite.Cand am ajuns mai devreme acasa si el era in dormitor tocmai pentru ca tocmai se consumase o intalnire fierbinte nu mai putea sa ma priveasca in ochi.Se simtea atras de mine dar mai presus de orice era atractia pentru barbati.Sau dependenta de ei,de droguri,cine stie.Un subiect foarte sensibil,cum sa ii vorbesc despre el,cum sa il provoc sa imi vorbeasca despre asta ?
L-am asteptat .Am inceput prima,si din ce vorbeam din ce mai mult eram iritata de calmul lui,nu parea sa il intereseze ce spun,ce ma doare,ce ma ofenseaza,ce astept de la el.Nu i-am spus despre ce am gasit in laptopul lui,nu l-am inttebat de seringi ,am evitat sa intru in sufletul lui,in viata lui .Dar am clacat si am spus ca plec,ca imi caut alta casa ,alta chirie.S-a uitat o clipa curios la mine si mi-a spus ca daca nu imi place unde stau pot sa caut in alta parte.Apoi s-a trantit in dormitorul pat si relaxat a inceput sa isi butoneze computerul .Nu mi-a venit sa cred,eu fierbeam de nervi si frustrare si el butona computerul.M-am intors in salonul meu ,m-am trantit si eu pe divan si ma gandeam ca dormitorul lui era despartit de camera mea de un zid care avea niste geamuri falswe,practic daca ii faceam vant zidului intram direct la el in pat,sau invers,el la mine.Dar noi continuam sa vorbim unul cu altul dinolo de acest zid,eu bombaneam,el bombanea,nici unul nu ceda.El la un moment dat si-a bagat castile in urechi si asculta muzica,eu imi ascultam propria voce din ce in ce mai plangaciosa pana cand am sfarsit noaptea in lacrimi .
O vreme ne-am ocolit,mai ales el pe mine,pleca si venea acasa incercand sa nu se faca auzit,simtit,eu il asteptam dar nu ma faceam vazuta ,ramaneam in salon cu lumina stinsa si inima ticaind ,sperand ca o minune ne va impaca .El nu intra niciodata in salon ,isi cumpara uneori cate ceva de mancare ,in special dulciuri si manca in dormitorul lui pat .Apoi intr-o zi am gasit in salon papagalul sau,ii pusese colivia langa fereastra.Astfel isi gasise motiv sa intre in salon si cand eram eu acasa.Si o facea des ,parca numai in ciuda mea sau tocmai pentru asta ,sa ma vada,sa il vad.Poate si el astepta o minune sa ne impacam,sa cedeze unul din noi.La inceput n-am zis nimic,apoi m-am luat de el ,ca papagalul lui face multa mizerie,era adevarat dar era doar pentru a face conversatie,pentru a avea un inceput de discutie ca sa ajungem la noi.Mi-a dat cateva relici ,foarte calme,incerca sa nu ma irite,eu eram prea obosita de tot ca sa ma cert,apoi a mutat colivia in hol,intre dormitorul lui si salonul meu,practic imi statea mereu in usa cand isi dorea sa hraneasca papagalul .Dar si eu eram mereu tentata sa ma opresc in pragul dormitorului lui ca sa vorbesc cu papagalul,il indragisem si parea ca si papagalul ma agreaza.Si uneori era inevitabi sa ne atingem ,eu si tipul in hol ,in timp ce ieseam sau voiam sa intru in salon daca el era la colivia papagalului,spatiul de trecere fiind foarte stramt.Buna strategie si ametitoare ,eram intr-o vesnica betie a mintii si a inimii cat timp era acasa ,cand nu era ma coplesea dorul,nu imi gaseam locul.Am inceput sa ii aranjez lucrurile,sa i le curat,sa ii calc hainele,mangaiam obiectele care ii apartineau sau care le folosea de parca era el,eram indragostita rau si ma durea ca nu pot sa il fac sa inteleaga.I-am scris,cateva biletele i le-am lipit pe oglinda din dormitor.Le-a citit,le-a dat jos si si le-a asezat pe noptiera dar n-a spus nimic,si-a vazut de treburi mai departe fara sa para afectat sau ca a l-a sensibilizat cumva.Intr-o zi i-am cumparat o alifie pt picioare,stiam ca are nevoie si i-am lasat-o in baie cu un nou biletel in care imi exprimam sentimentele.In sfarsit a reactionat,mi-a multumit pentru alifie cu un merci sec,atat.Apoi au urmat zile in care nu ma evita dar incerca sa stea cat mai putin in prezenta mea ,eu continuam dimineata daca eram impreuna acasa sa il intreb daca vrea sa bea o cafea ,el continua sa spuna ca nu ,ca iese sa o bea cu un prieten.
In apropierea sarbatorilor de iarna eu am lucrat foarte mult.Inainte de Craciun,stiind ca voi fi la servici si nu acasa pentru aceasta sarbatoare i-am scris un nou bilet lacrimogen .I-am lasat alaturi de urari de bine si dragoste frumoasa de la cine isi doreste el si o sticla de vin .N-a baut-o,a pus-o in frigider.Nu stiu cu cine a facut Craciunul,nu l-am intrebat niciodata dar parea ca dupa este mult mai deschis in a sta in prezenta mea,de a bea cateodata cafeaua dimineata cu mine.Intr-o zi l-am provocat la o discutie ,sa lamurim ce se intampla si daca exista vreo sansa ca intre noi sa se relege ceva sau totul e sfarsit.L-am intebat daca este cazul sa imi gasesc sa imi inchiriez intradevar alta casa sau nu.El mi-a raspuns ca da ,sa imi caut alta casa,ca oricum in ianuarie vine pentru cateva zile tatal lui sa stea cu el .Eu am incercat sa ii spun ca pentru cateva zile nu ar fi o problema ,incercand sa imping discutia sa inteleaga ca tatal lui poate folosi salonul si canapeaua mea iar noi doi imparti dormitorul lui din moment ce deja am fost deja destul de intimi.Nu a parut inacant.Asta m-a prabusit ,l-am imbratisat plangand si el mi-a distrus orice speranta spunandu-mi ca nu ii plac.
Au urmat iar cateva zile amare in care eu incercam sa rezist aranjand casa,lucrurile lui ,sa il intreb daca vrea sa manace sau sa bea o cafea cu mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,sa am grija de el .In ajunul Revelionului am redeschis iar discutia cu noi imbratisindu-l,profitand ca ii controlam daca are febra,se plansese ca este racit . De data asta m-a privit ciudat si mi-a aratat din priviri patul , mi-a spus ca ca nu-i place sa faca patul sau ceva de genul ,nu am inteles daca se refera la a araja patul sau a face sex .I-am spus ca nu e nevoie sa faca patul cu mine,si ca daca s-a intamplat a fost pt ca era firesc intre doua persoane singure la un moment dat sa se intample si asta.Brusc mi-a spus ca nu este singur ,ca are pe cineva .Nu mi-a venit sa cred,discutasem candva acest subiect si imi spusese ca e singur,fiind genul care isi cauta sufletul pereche .M-am simtit o femeie de nimic,mi-au dat lacrimile instant ,i-am spus ca dupa sarbatori,in urmatoarele zile o sa plec,o sa imi gasesc sa inchiriez ceva in alta parte.Ca nu mai are nici un rost sa raman din moment ce are pe altcineva.A parut un pic dezorientat si ,inainte de a iesi pe usa ,mi-a spus ca nu stie ce sa spuna.Mai tarziu cand a revenit acasa l-am intebat unde face revelionul ,mi-a spus ca acasa ,cu un prieten .I-am spus ca si eu voi fi acasa .Mi-a spus ca nu il deranjeaza daca nici pe mine nu ma deranjeaza ca va mai fi si altcineva.Am continuat discutia ca doi colegi care imparteam casa cu ce pregatim pentru cina .Pe seara a iesit si mi-a trimis mesaj sa nu ma preocup de cina,au luat ei tot gata pregatit.
A fost o seara frumoasa,o cina plina cu emotii,parea schimbat.Ma privea mult si parea ca reinitiaza ceva intre noi,ca si cum abia acum isi dadea seama ca a fost ceva important intre noi si ca nu trebuie sa ma piarda.Prietenul lui a ramas pana catre dimineata ,a contribuit la caldura si conversatia acelei seri in felul sau din plin.
Urmatoarele zile ,pret de o saptamana au fost ametitoare.Si eu si el aveam liber,nu lucram eram amandoi acasa ,ne trezeam,ne salutam,ne luam micul dejun impreuna, pranzul ,cina…intre acestea fiecare isi vedea de viata lui,ieseam fiecare separat la cumparaturi sau ramaneam in casa la tv ,la computer ,citind,faceam impreuna cate ceva prin casa si umpleam spatiul dintre toate acestea cu priviri mute si incarcate de vorbe nerostite .El a reinceput sa lucreze inaintea mea si inainte de a pleca de acasa il intrebam de fiecare data daca vine pentru cina.Imi spunea uneori ca da,alteori ca nu,dar de fiecare data era inainte de cina acasa.Au fost niste seri emotionante,ma coplesea cu privirile ,ma prive in ochi pana cand simteam ca nu mai pot sa respir dar nu spunea nimic,nu facea nici un gest,nici un pas catre mine .Si nici eu catre el,ma distrugea daca m-ar fi respins ,astfel incat il lasam pe el sa hotarasca,sa spuna ce vrea ,sa faca ce vrea.
Intre timp eu am gasit sa imi inchiriez un apartament singura ,am vobit cu proprietara,am convenit pretul ,am facut actele,contractul si intr-o zi ,cand el era la servici mi-am mutat lucrurile personale in noua casa .Seara m-am intors la el acasa,imi spusese ca nu vine pentru cina,ca lucreaza pana tarziu,dar voiam sa ii dau personal cheile inapoi de la casa lui si sa il privesc in ochi cand ii spun ca plec,ca va ramane singur,ca acum va avea spatiul tot doar pentru el ,ca va fi asa cum si-a dorit.L-am gasit acasa,venise la fel ca in fiecare seara devreme,pentru cina si negasindu.ma acasa ,cu cina gata, a iesit si a cumparata o pizza .M-a intrebat daca vreau sa cinam impreuna ,sa impartim pizza .I-am spus ca da dar ca apoi eu voi pleca.M-a intrebat unde,avea un aer confuz,nu intelegea nimic,i-am spus ca ma mut ,ca mi-am inchiriat un apartament singura ,ca deja mi-am dus majoritatea lucrurilor acolo si ca m-am intors sa ii dau cheia inapoi dar ca pot ramane daca nu il deranjeaza pana dimineata.L-am privit cu atentie,isi controla emotiile dar era clar ca l-am luat prin surprindere si nu numai atat,il doare,nu voia sa il doara ,nu voia sa fie afectat dar era .Ma durea enorm si pe mine ,nu voiam sa ma doara ,abia imi stapaneam lacrimile,vorbeam si ii povesteam ce apartament dragut si elegant am reusit sa gasesc ,incercam sa nu il privesc si sa nu il las sa ma priveasca.Parea ca si el isi doreste acelasi lucru,parea ca fiecare aveam teama ca daca ne-am fi privit prea mult ne-ar fi durut prea tare despartirea ca sa o suportam.Am mancat apoi el s-a dus in dormitorul lui ,eu i-am spus ca raman sa dorm pe canapea in salon si ca nu voi lua canapeaua in noul apartament,ca o poate pastra daca vrea.Nici unul nu avea somn.Si nici papagalul lui.A inceput sa cante ,sa faca galagie ,la un moment dat l-am intrebat ca de ce nu il lasa liber putin,sa se linisteasca .L-a scos din colivie si papagalul mi s-a asezat pe umar,el s-a asezat in dormitorul lui cu laptopul in brate si ma privea.M-am asezat ametita langa el si am vorbit despre o groaza de nimicuri,incercam sa ma concentrez pe discutie si nu pe emotii,il iubeam foarte tare,faptul ca urma sa nu ne mai vedem ma durea dar nu voiam sa lasa sa se vada.Voiam sa il doara si pe el si parea ca este afectat dar nu stie nici ce sa spuna,nici ce sa faca ,daca e cazul sa opreasca aceasta nebunie sau nu si ,sincer,ii statea in putere sa o faca ,trebuia doar sa o spuna .Nu a facut-o.Tarziu in noapte i-am spus ca ma duc sa dorm ,m-a fixat o vreme indelung si m-a intrebat daca vreau sa dorm cu el.Nu stiu cum ,ne-am aprins instant,nu stiu cand ne-am trezit uniti ,strans imbratisati ,cu inimile batand ,cu orgoliile aruncate deoparte .A fost o noapte plina de emotii soptite si simtite de doua suflete flamande si orgolioase care se iubeau dar nu mai voiau sa riste.Ne-am despartit dimineata cu un sarut si o privire ce au atins direct inima aruncata inapoi unul catre celalalt .
De atunci nu ne mai vorbim,nu ne mai sunam ,nu ne mai intalnim,fiecare asteapta ca orgolilu ceiluilalt sa cedeze.Si nu stiu ce ma doare cel mai tare ,ca lui ii plac barbatii sau ca nu mai suntem impreuna ?
Happy Valentine’s Day!
Eu am been privire pentru o vraja de dragoste pentru a aduce înapoi sotul meu după ce fost separate pentru 3ani, am încercat 3 rolă vraja diferite care le-am plătit bani şi non dintre ei a reuşit să obţină sotul meu înapoi şi acest lucru mă uit frustrat, până când un prieten de-al meu mi-a direct Mutaba rolă vraja, care a făcut ceea ce am numit face vraja de dragoste am mi-a fost în contact cu el şi după 48hours chemarea mea de soţul şi a spus El vrea sa fim impreuna si acum suntem înapoi din nou cu meu 12 ani fiica şi acolo este mai romantic în relaţia noastră, vă rugăm să dacă orice unul nevoie o vraja de dragoste adevărată sau înşelătorie înainte apoi Dr.Mutaba vraja este soluţia la problema ta relatie se poate ajunge la el la (greatmutaba@yahoo. com) ….
Je suis vraiment très heureux pour ma vie; Mon nom est Cynthia Adams, je n’ai jamais pensé que je vais vivre sur la terre avant l’année se termine. Je souffre depuis cinq ans d’une maladie mortelle (VIH); J’avais dépensé beaucoup d’argent allant d’un endroit à un autre, des églises aux églises, les hôpitaux ont été ma résidence quotidienne. Les contrôles constants ont été mon hobby pas avant le mois dernier, je cherchais à travers Internet, j’ai vu un témoignage sur la façon dont DR. Pojo a aidé quelqu’un à guérir sa maladie de VIH, rapidement j’ai copié son email qui est (drpojoharbalhome@gmail.com). Je lui ai parlé, il m’a demandé de faire certaines choses que j’ai faites, il m’a dit qu’il va fournir L’herbe à moi, ce qu’il a fait, puis il m’a demandé d’aller pour le contrôle médical après quelques jours après avoir utilisé la cure à base d’herbes, j’étais libre de la maladie mortelle, il m’a seulement demandé d’afficher le témoignage à travers le monde entier, Le faire maintenant, je demande même à tous mes amis Facebook de m’aider à poster ce témoignage à tout le monde, s’il vous plaît frères et sœurs, il est grand, je lui dois dans ma vie. Si vous rencontrez des problèmes similaires, envoyez-lui un courriel (drpojoharbalhome@gmail.com) ou appelez-le simplement sur: + 22893065280.Il peut également guérir des maladies comme le cancer, les diabétiques, l’herpès. Etc. Vous pouvez me joindre par e-mail: adamscynthia370@gmail.com
you need help contact greatmutaba@gmail.com he helped me bring back my ex husband
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages