BLOGU LU' OTRAVĂ

am vazut pe facebook un articol din daily mail care a circulat foarte mult prin lista mea. in general femeiile au dat share la treaba asta 🙂

se numeste generatia Peter Pan. si eu fac parte din ea. “no marriage. no children. no career plan.” ce vrei sa faci cu viata ta? catre ce te indrepti? care sunt visele tale? ai de gand sa ai o familie? sotie? copilasi? vrei sa iti schimbi jobul? vrei cariera? care este urmatorul pas pe care vrei sa il faci in viata ta? ai pus banii la banca si ai destui ca sa iti cumperi o casa? tu ai raspuns la intrebarile astea? eu nu am la toate. la unele nici macar nu vreau sa ma gandesc.

raspunsul la multe este simplu: “nu stiu” refuzam sa crestem, refuzam sa ne maturizam, ne e inca bine asa, mai vrem sa copilarim, mai vrem sa facem cacaturi, ne place sa nu avem mari responsabilitati. la varsta noastra parintii nostri erau pe cai mari, aveau o casa, o familie, ne cresteau pe noi. ideea e ca nici nu era multe alternative. nu puteai sa te gandesti la un concediu afara, nu iti cautai haine pentru joi la gaia, nu erai stresat cu munca, nu aveai unde sa iesi dupa zece seara. ordinea prioritatilor se schimba.

casatoria e un lucru extrem de frumos. dar e greu sa gasesti pe cineva, sunt multe tentatii. copiii ii facem dupa 35 de ani, planuri de viata nu prea avem. stim doar ca in weekend plecam la mare. unii la h2o, altii in vama. unii se fac praf la molotov pe plaja, altii la fratelli. cam asta e planul nostru pe termen scurt. in august in concediu. poate anul asta mergem in cuba. daca nu avem bani ne multumim cu o grecie.

din generatia “Peter Pan” fac parte oameni cu varste cuprinse intre 25 si 40 de ani. oameni care inca se mai bucura de adolescenta, de povesti 3D la cinema, de carti cu eroi care fac tot felul de giumbuslucuri, de jocuri pe calcurator, de nintendo wii, de kinetic, NFS, FIFA, playstation.  sunt oameni care nu vor sa se maturizeze, oameni care vor sa evite grijile, exact cum evitam eu capacele de canalizare cu 4 gauri cand eram in generala. cica purta ghinion daca le calcai 🙂 refuzam sa…asa cum zic cei mai in vasta – ne asezam la casa noastra. buna vorba asta 🙂

treaba asta cu “sa pun bani deoparte” ma termina. nu reusesc niciodata sa fac treaba asta. mi se pare ca banii sunt putini mereu. economie? ce e aia? sunt nesabuit, iresonsabil si imatur? da. poate ca sunt.

unii dintre noi locuiesc inca cu parintii. stiam un tip care are 40 de ani si statea cu mama si tata. eu de la 17 am stau singur. si imi place mult treaba asta 🙂 in anii 70 tinerii obisnuiau sa isi cumpere prima locuinta la 29 de ani. acum treaba asta o fac la 38. asta e media. cu casatoria era la fel. 22-24 de ani. acum se trece de pragul de 30.

de ce e viata noastra atat de diferita de cea a parintilor nostri? e mult mai greu acum sa iti cumperi o casa, ai mai multe tentatii in ceea ce priveste viata personala, cunosti mai multa lume, esti conectat la net, ai deschidere, poti sa intalnesti mai multi oameni. putem sa dam vina pe economie: 1 din 5 tineri cu varste cuprinse intre 25 si 34 de ani sta intr-o locuinta in care se afla mai multe generatii. treaba asta este din cauza ca piata fortei de munca trece prin momente mai grele. tinerii se angajeaza pe termen limitat. cateva luni….

“generatia Peter Pan” are cam tot ce vrea…si asta ne cam sufoca. multe oportunitati, multe alegeri…dar din pacate putine drumuri corecte. suntem mereu pusi in fata unor decizii grele. e nasol cu job-ul, cu iubita, cu prietenii. oamenii sunt panicati. ne sperie grijile si cautam sa fugim de ele cum putem mai bine. oamenii nu isi doresc sa fie adulti. pentru ca un adult are responsabilitati. si asta nu e tocmai ok. se pare ca la baza refuzului nostru de a creste este frica. teama de tot ceea ce vine odata cu pachetul asta de adult. ne mai bucuram si noi de Harry Potter, Jocurile foamei, Twilight, The Simpsons…eu acum o sa fug la playstation. am finala barcelona – bayern munchen 🙂

aseara stateam in pat cu iubita mea si ne gandeam fix la treaba asta. la faptul ca parintii ei i-au dat nastere la o varsta frageda. la faptul ca ei aveau responsabilitati si griji foarte mari la varstele noastre de acum. cand noi ne gandim la cu totul si cu totul alte lucruri. nu stiu daca e bine sau nu. la fel era si cu casatoria. aveai 21-22 de ani si erai vazuta ca fata batrana. copiii se faceau devreme, nuntile la fel…revenind. ii spuneam si ei aseara ca mi se pare minunata imaginea cu doi parinti tineri si un copilas in parc. este superba. este probabil cea mai frumoasa imagine. un copil care sa creasca alaturi de niste parinti tineri. ei sa se bucure cat mai mult de el si copilul cat mai mult de ei. sa creasca impreuna. va invit sa cititi aici tot materialul. chiar merita.