BLOGU LU' OTRAVĂ

Prima data am fost in Grecia in 2005. Am vizitat Corfu si in Creta. In 2010 am ajuns in paradis: asta este cel mai bun cuvant cand vine vorba de Santorini. Este unul dintre cele mai frumoase locuri in care am fost vreodata. Fira este un oras minunat iar tot ceea ce vedeti in poze este 100% real. Paradisul la el acasa. M-am indragostit de Grecia iremediabil iar la finalul lunii septembrie o sa merg din nou.

In Kefalonia, locul in care s-a filmat Captain Corelli’s Mandolin sau in Thasos. Sau poate in Lefkada. Nu m-am decis inca. Am vazut niste peisaje superbe si vreau neaparat sa ajung si eu acolo. Imi place sa merg la tavernele grecesti cu mese si scaune alb-albastre si sa ma bucur de toata bucataria lor. De fructele de mare proapete, de salata greceasca, de feta, de masline, de deserturile insiropate si mega dulci, de toata bucataria lor senzationala.

Acum cateva zile am descoperit un loc care seamana perfect cu tavernele grecesti. Am zis ca o sa scriu despre locurile frumoase din Bucuresti, despre locurile Bucurestiului meu. Si unul dintre aceste locuri este o desoperire recenta de care sunt tare mandru. Este o taverna care te duce cu gandul fix la Grecia aia a mea. La locul ala plin de viata si de poezie.

Se numeste Meze Taverna si este in centrul vechi. Dar nu in zona aglomerata Smardan – Lipscani ci pe o straduta ferita: Tonitza numarul 6. Meze Taverna este un loc facut in primul rand cu mult bun gust, autentic… iti da fix senzatia aia pe care o traiesti la o taverna din Grecia: muzica autentica in surdina, totul este alb si albastru, fetele de mese in carouri, scaunele albe de lemn, farfurii pe pereti, mozaic, cutii de ulei de masline din tabla, ghivecele de flori fix ca la Santorini.

Este locul in care am simtit cel mai bine atmofera greseaca prin atentia foarte mare la detalii. Si pentru ca sunt omul detaliilor am gustat din plin o seara la Meze tipic a la grec. Si pentru ca de 1 an si jumatate mananc doar carne de peste…o sa va recomand un meniu a la otrava: tzatziki – o gustare perfecta si racoritoare pentru o zi torida de vara, feta tiganiti – eu sunt topit dupa feta si dupa tot ce inseamna foietaj  iar asta este combinatia perfecta – mpakaliaros tiganitos me skordalia: adica in traducere libera filet de cod la tigaie. O nebunie. Iar la final un iaurt grecesc cu miere si nuci si aia e. Diana a incercat o inghetata Pagoto Kaimaki…geniala.

Am aflat ca aici exista un bucatar adus chiar din Grecia – se numeste Georgios Kritos iar meniul este conceput chiar de el. Imi place treaba asta cu omul care face o treaba si chiar este specialist in treaba aia. Asta o vezi la aspectul locurilor pe centrul vechi. Se vad locurile in care este platit un arhitect sa se ocupe in cele mai mici detalii de cum arata barul sau cafeneaua respectiva. Si deja incepem sa avem locuri care chiar arata foarte occidental.

Si Meze intra in aceasta categorie. Pentru ca mi-a placut locul extrem de tare am intrebat mai multe despre el si am aflat ca oamenii chiar fac treaba asta cu pasiune si cu atentie la detalii. Ingredientele sunt aduse din Grecia. Branza feta si untul vin din Elasona Larissa – am fost in Larissa in prima mea calatorie in Grecia – maslinele sunt aduse din Kriopigi – localitate la 90 de minute de mers cu masina de Salonic – un loc foarte frumos, uleiul de masline e produs in Creta, mierea e colectata de la producatori locali din Polyhrono, pita vine din Oreonastro Thessaloniki, calamarii si caracatita din Marea Egee, traditionalii carnati Loukaniko Horiatiko sunt facuti in Poligiros Farma Zagoritis, ierburile aromatice sunt aduse din Sithonia…

Si la fel cum zicea si Dinica in Filantropica – „mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana” – asa si locul asta plin de poveste. O poveste frumoasa despre un om care a vrut sa faca un restaurant cu specific fix ca la mama lui acasa. Si pentru ca atunci cand nu faci compromisuri ajungi la lucuri frumoase…povestea lui Meze Taverna este fix una asa. Am petrecut alaturi de Diana o seara minunata la Meze si a fost unul dintre motivele pentru care abia asteptam la finalul lunii septembrie sa plecam in al doilea concediu pe anul asta. De data asta in Grecia – locul ala cu soare si apa albastra impecabila care mereu are de spus o poveste.

PS exista meniu de pranz. de luni pana vineri intre 12:00 si 16:00. o supa – felul doi si un desert. 19 lei. bun pret 🙂