“Iadul nu exista, doar tu il creezi. Asa e si cu Raiul.”
Written by Otrava, Posted in Teatru
Ai fost vreodata intr-o situatie in care sa spui “ce caut eu aici ?”, “de ce am ajuns aici?”, “cine sunt oamenii astia din jurul meu”, “e locul meu aici?”.
“Buna . Eu sunt Hell si, sunt o japita.
Sunt tanara, extrem de bogata, frumoasa si foarte rafinata.
In agenda am 500 de numere de telefon la care nu sun niciodata.
In loc de creier…am un card de credit.
In loc de nas… am un aspirator.
In loc de inima…n-am nimic.”
Hell este povestea unei fete pe care o cunoastem foarte bine. Fiecare stie pe cineva care poate sa fie Hell. O fata bogata, frumoasa si foarte bogata. O fata care traieste intre genti Hermes, se muta dintr-un Ferrari in altul si isi permite un munte de cocaina doar al el. Hell este drama copiilor de bani gata care primesc din partea parintilor doar bani. Dragostea si afectiunea fiind lucruri care lipsesc cu desavarsire…si in final sfarsesc prin a nu cunoaste nici ei ce e e aia dragoste sau afectiune. Hell are mii de prieteni – pe Facebook – Hell primeste sticle de sampanie cand merge in cluburi, Hell face orice pentru a compensa lucurile de care duce lipsa. Hell si prietenele ei se pacalesc ca traiesc si nu au nicio treaba cu viata reala.
“Oftic lumea pentru ca o urasc. O urasc pentru ca nu este ce voiam eu sa fie. Sunt un idealist, iubesc vechile valori, curajul, abnegatia, onoarea”. sursa
Totul e despre bani, despre branduri si despre barbati. Hell nu e din filmul asta insa nici nu vrea sa se schimbe. Si nici cand il intalneste pe singurul barbat viu si misto din viata ei…nu prea stie ce sa faca. Cu toate ca Andrea este tot un tanar cu bani, el respinge din toti porii lumea din care provine si duce o lupta intensa cu Hell in care ii spune si ii arata ca cel mai important in viata este dragostea.
“Ne avem unul pe altul. Ce mai conteaza in rest? Avem tot.”
Dupa 6 luni in care totul merge foarte bine…Hell renunta si fuge din nou in lumea ei. Lumea liniutelor albe de pe mese si a curselor cu 200 la ora prin Paris. Dar fuga de sine si de dragoste este falsa. Unul fara celalalt sunt incompleti si isi dau seama ca drogurile si noptile pierdute prin cluburi nu inseamna nimic. Isi dau seama ca fericirea pura si autentica au trait-o cand erau impreuna si nu consumau nimic si mai important..decid sa renunte la orgoliu si sa isi marturiseasca unul altuia cat de mult se iubesc.
“Maine o sa renunt la orgoliu si o sa o sun. O sun sa ii spun cat de mult o iubesc si cum nu pot sa mai stau fara ea. Ma gandesc la ea non-stop. Da, maine o sun si ii spun tot.”
Hell este povestea unui om care nu traieste, un om care isi gaseste doar o poteca pe care drumul catre moarte este foarte sigur, un om care are pofta de viata insa nu gusta din ea. Hell este un spectacol care te face sa te gandesti mai bine la relatia cu omul de langa tine, Hell este un spectacol care te pune in fata unui mare adevar si te face sa iti pui intrebari.
“Ce caut eu aici?” – dramatizare si regie Chris Simion cu Antoaneta Cojocaru, Ela Ionescu, Mihai Smarandache, Ana Covalciuc si Dan Radulescu.
“Hell nu este un spectacol, este o experienta. Ii invit pe oameni sa iasa din rutina lui bubble gum si sa intre pentru o ora si 30 de minute intr-o alta realitate. Iar cand se termina spectacolul sa se gandeasca in primul rand cu ce pot ei contribui ca sa opreasca epidemia de pitipoance si de snobi”, spune regizoarea. Targetul tinta al acestui spectacol il reprezinta parintii de bani gata, care-si indoapa odraslele cu bani si fite, in loc de afectiune, demnitate si curaj. „Parintii ii strica pe acesti copii. Si tot ei strica si societatea. Vreau sa am un spatiu public nealterat de ingamfare si tupeu. Vreau sa traiesc intr-o societate cu valori reale, in care batalia sa fie pe suflet, nu pe conturile din banca”, Chris Simion.
” Sa nu asteptati nici un fel de final al acestei povesti… pentru ca nu exista….”
Foto: Dani Ionita si www.siluk.ro
Am iubit de câteva ori până la 38 de ani. Se pot număra pe degetele de la o mână. Sigur că am plăcut multe femei, sigur că am fost atras de altele, dar îndrăgostit am fost doar de foarte puține dăți. Doar două femei, excelente, au reușit să-mi rupă frânele, și pentru asta le mulțumesc încă o dată.
Dacă n-ai pierdut controlul măcar o dată în viață, e ca și cum ai mers doar ca un tramvai. Doar pe șină. Fără variație, fără stânga-dreapta, fără derapaje, fără adrenalină, fără patos. Aseptic. Fără haz. Viețuire, nu trăire.
După ce te-ai fript o dată, e foarte adevărat, a doua oară vei fi mai reticent în a mai atinge. Deși căldura te atrage, știi că o perioadă poate fi plăcut și bine lângă grade celsius multe. Cam așa (te) face un foc într-o vreme rece, dar nu te apropii prea mult pentru că știi că focul arde. Te poate arde.
Poate că aici ar trebuie avut grijă. Ca la foc. Să beneficiezi de căldura lui, de binefacerile lui, să rămâi în zonă, aproape, nu fugi departe pentru că ți se va face frig la un moment dat, dar nu te băga ca înecatul/înecata până peste cap în el. Ca în vorba aceea cu căsnicia perfectă: este un butoi mare plin cu rahat, dar cu patru-cinci degete de miere de salcâm, albă, deasupra. Cât timp nu te bagi unde nu-ți fierbe oala, prea adânc, viața este dulce și frumoasă.
http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/07/tematoare-iubitoare.html
nice! La fel ca si poza… Vama veche pescarie!
as vrea sa vad aceasta piesa 😀
ps: eram in vama veche pe plaja ,eu si cu un prieten si inca 5 insi pe langa noi .Am mers impreuna pe plaja si ne-am asezat toti pe aceiasi paturica ca si cum ne cunosteam.Totul era frumos,veselie .Dupa 10 minute mi-am dat seama ca nu aveam nici o treaba cu cei de langa noi si i-am pus cam aceleasi intrebari tipului :))) : Cum am ajuns aici ? Cine sunt astia ? Unde naiba suntem ? devenise hilar
ilar *