BLOGU LU' OTRAVĂ

Monday

25

May 2020

5

COMMENTS

“Incerc sa le raspund oamenilor intru-un anume fel, altfel decat s-ar astepta, sa obtin o reactie, un zambet un semn de intrebare.” Interviu cu Macanache

Written by , Posted in Bucurestiul meu, Music

” In fiecare an ma duceam in Rahova ca sa nu uit de unde am plecat. Ma obsedeaza asta. Daca uiti te porti altfel cu oamenii de langa care ai trait.” Sunt vorbele lui Stefan Iordache pe care le-am citit intr-un interviu. Mi se pare ca intr-o lume in care incercam sa fim ce nu suntem..autenticitatatea este cea mai importanta. Si zic asta pentru ca la “Romania mea” am stta de vorba cu un om care are treaba asta mai mult ca oricine. E autentic. E el. L-am cunoscut, am fost cu el la festivaluri, am baut cu el. E mereu acelasi. Asumat. Imi place foarte tare de omul asta pentru tot ceea ce este el. Pentru omenie, pentru ca e nefalsificat si pentru muzica pe care o face. Muzica care iti da o stare de bine, te face sa zambesti si sa te bucuri de viata. Cand nu ai o zi prea buna asculta “Ca si cum” si o sa vezi cum iti schimbi starea. Doamnelor si domnilor….Macanache.

Ai copilarit in Titan, Poarta 4. Scoala 22. Adica in Mexic 🙂 Care e prima amintire din copilarie care iti vine acum in cap? 

Daca tot ai pomenit de scoala, prima zi de scoala e o amintire destul de fresh. Noi stateam la un bloc distanta de scoala si evident ca de la emotii si toate cele eram gata echipat cu vreo 2 ore inainte sa inceapa nebunia. Si cum asteptam eu la umbra unui plop sa vina si ceilalti copii la scoala sa intram in paine, cum ar veni, am intrat mai intai in scoala vietii cu cateva tigari si ceva vodka penalavin spatele unor garaje pe langa bodega lu’ nea’ Cristi; primul clopotel si toate celelalte nu prea le mai pot vizualiza.

“Aveam super mari datorii, mama muncea singura, tata era cel mai mare alcoolist din cartier, sor-mea aia mare a plecat la 18 ani de acasa, iar eu cu sor-mea aia mica am ramas singuri de nebuni. A trebuit sa facem o sparla ca sa nu ajungem pe strazi. Ne-am dat casa pe o garsoniera si asta a fost.” Cum a fost relatia cu ai tai?

Relatia cu ai mei a fost ceva mai diferita decat te astepti sa vezi intr-o familie. Deoarece mama pleca dimineata si venea spre seara de la serviciu si practic ramaneam cu tata, care mereu trebuia sa invarta ceva ca sa faca rost de ceva de baut, pana venea sora mea aia mare de la scoala sa aiba grija de noi, sa zicem, si ce imi aduc aminte e ca mereu ne cauta tata prin cartier sa ne aduca acasa pana sa vina mama de la munca si de multe ori nu ne gasea si venea saraca femeie acasa cu sufletul la gura in speranta ca o sa ne gaseasca acolo “intregi”. As putea sa scriu un roman lejer desprea primi 10 ani de viata in care am dat foc la casa de nenumarate ori, inundam veciniI, ii puneam capcane lu tata (odata m-am ascuns dupa aragaz si am adormit acolo mai toata ziua pana sa ma gaseasca) si multe altele. Una peste alta am avut parte de iubire neconditionata din partea lor.

Te stiu de la Bazaar in Centru Vechi. Apoi am ascultat piesele tale de la inceput si m-au spart. Mi se parea ceva mega fresh. Cum a inceput totul?

Totul a inceput mai serios fix inainte sa renunt la sport (gimnastica artistica), cu niste prietenii din Berceni in fata blocului pe banca la o bere, 2,3. Am facut rost de niste casete cu vexxatu si wu tang, am scris si noi o piesa si mergeam in club A in speranta ca o sa o cantam si noi acolo (nu am apucat sa cantam), dar conceptul asta de party s-a mutat in scurt timp in club Twice (actualul Kulturhaus). Erau niste petreceri cu muzica rock, punk si hip hop. In mare, totul se intampla dupa amiaza sambata si duminica cred, si puteai sa iti pui un negativ pe un CD cu numele trupei, il dadeai lu DJ Edi si la un momendat in timpul party ului era o sectiune de concerte Live si daca aveai bulan te striga la mic si veneai pe scena sa iti dai bucata sau bucatile daca aveai mai multe. Cred ca a tinut vreo 2-3 ani toata perioada cu petrecerile dupa amiaza la Twice, multe prietenii sau legat atunci ca venea lumea din tot Bucurestiul sa se distreze acolo.

Decat sa dai banii pe prostii, mai bine ii cheltui pe ceva ce-ti place. In cazul meu niste beat-uri funk, un videoclip decent.” Cum a fost primul clip pe care l-ai tras?

Primul clip a fost o provocare, aveam cu totul altceva in cap decat ce a iesit (ma refer si la cadre si la efecte si colorizare etc). Noi voiam sa lansam clipul de revelion. Am filmat pe ploaie cu zapada, am facut si un mic accident cu masina, era sa cad si de pe un spital abandonat cand filmam pe acoperis, una peste alta a iesit clipanu si lumea a avut o reactie mult mai mare decat ne asteptam si de atunci ii dau bice la foc automat.

Ai copilarit cu Mafia? Iti placea Mafia sau erai mai mult cu Racla, Deceneu, Parazitii?

Cum ziceam si mai sus, prima mea caseta a fost “Veriga Lipsa” de la Methadon 3000, dar dupa eram mai mult fan Parazitii si treptat am inceput sa descopar si celelalte trupe din Romania si nu numai. Tin sa ii multumesc lu DJ Dox pentru emisiunea Yo MTV de unde am descoperit o tona de artisti din state si nu numai.

Anul trecut la Neversea ne-am vazut la lift si te-am intrebat cum esti. Ai zis ca daca tu te simti asa rai cei cu care ai baut sunt morti deja. De unde iti vine caterinca asta? Asa ai fost mereu?

Sincer cred ca asa am fost mereu, mai caterincos. Incerc sa le raspund oamenilor intru- un anume fel, altfel decat s-ar astepta, sa obtin o reactie, un zambet un semn de intrebare. Incerc sa ii fac pe oameni sa nu ma uite cu fiecare ocazie sau replica pe care o dau. Oriunde m-am aflat in viata am fost in centrul atentie, ii distram pe altii si imi placea ca si dupa ce plecam de acolo inca se vorbea despre mine, despre ce tampenie am zis sau am facut saptamani intregi. Cumva trebuie sa fie la superlativ tot ce fac si spun. Incerc si nu ma straduiesc sa am cea mai interesanta replica sau poveste de spus oriunde, oricand.

“Când zic București ma gandesc la acasa. E orașul unde am copilărit, unde ai mei lucrau și eu eram singur, până pe la 7 ani.” Cum s fost copilaria ta?

Un fel de “Amintiri din copilarie” a lui Ion Creanga, varianta golaneasca de la Bucuresti.

Ai toate stourile unui bucurestean. Ce faceai cand veneau zece inși să te rupă cu bătaia? Cum o dadeai?

Sincer cred ca daca erau 10, cu unul dintre ei sigur ma stiam :)), dar in mare parte trebuie sa studiezi situatia in care te afli si de obicei ai doua variante: ori o dai la pace, ori te bati cu ei. De multe ori lovesti mai bine cu vorbele decat cu pumnul. Nu sunt vreun adept al scandalurilor dar daca e nevoie, un picor in cap, un scaun in dinti, nu strica niciodata, asta fiind ultima solutie.

“Rap-ul e la fel ca dansul. Nu stii sa dansezi, mergi si iei niste cursuri de dans.” Cum e rap-ul acum in Romania? 

Muzica, in general, e asemanatoare cu dansul. Rapul e mai mult poezie si cert e ca nimeni nu s-a nascut invatat. Toti sunt varza la inceput. Nu cred ca Eminescu a scris Luceafaru in ziua in care s-a apucat de scris. Ideea e sa aduni infomatii noi constant, sa traiesti din plin mereu si sa incerci sa fii putin mai bun ca ieri. Rapul la noi nu a fost niciodata ce vezi in state din orice punct de vedere. Suntem o tara mica si suntem usor de influentat, iar Rapul este un fenomen mult mai raspandit decat au fost Jazz ul sau Rock ul la vreme lor.

Diferenta majora este ca acum oricine isi poate face un studio la el in casa, poate sa scrie cateva versuri si sa le arate lumii prin intermediul retelelor de socializa si platformelor de streaming. Daca esti destul de serios poti face o meseria din treaba asta. Partea grea e pana dai lovituara cu o piesa, nu sti niciodata cand se va intampla sau daca se va intampla vreodata, iar dupa ce “bubui” tre’ sa vii mereu cu ceva fresh sa reusesti cumva sa te menti relevant, sa fii in pas cu vremurile. Arta se schimba odata cu anii , la fel si oamenii si fanii si daca nu ai o pasiune nebuna pentru Rap, sa zicem, nu are niciun sens sa te apuci.

“Nu e ca și cum facem muzică ca să ne îmbogățim. O facem ca s-o audă lumea” Crezi ca asta e cheia succesului?

Sincer, nu prea ai cum sa te imbogatesti din muzica, cel putin nu in Romania. Poti sa traiesti decent. Oamenii care vor sa se imbogateasca tre’ sa se reorienteze spre alte chestii si sincer nu cred ca e un scop suprem sa fii bogat. Muzica iti ofera mai mult o avere sufleteasca, pe care sa o poti lasa in urma ta si de care sa te bucuri alaturi de prieteni si fani in timpul vietii. Iar cheia succesului cred ca e ceva inventat de oamenii ca sa aiba dupa ce sa alerge ca prostii. Fi fericit cu ce ai, deoarece putea sa fie mult mai rau. Fiecare are propria teorie despre succes, eu cred, sincer, ca daca esti fericit cu ceea ce faci si ceea ce faci ii face si pe altii fericiti e deajuns sa poti sa dormi linistit in fiecare seara. Iar o cheie a succesului utopica ar fi sa nu ne putem imbolnavi sau sa nu ne putem face rau unul altuia.

Ce iti place sa asculti din trupele care sunt acum pe piata?

Sincer nu pot sa spun ca imi place o trupa, dar pot sa spun ca ii apreciez. De obicei ascult ce gasesc pana dau de o piesa noua care sa ma sparga. Apreciez si imi place mai mult muzica veche. Parca era facuta cu mai mult suflet.

Hip-hop-ul scoate in evidenta individualitatea. Cu cat esti mai real cu atat lumea te percepe mai bine. Esti un baiat foarte asumat, asa esti tu in viata reala, mega true. Cum ai reusit sa ramai asa? Neschimbat.

Ideea e sa fi tu si sa nu incerci sa iti creezi un alt personaj decat cel care esti deja. O sa trebuiasca sa te ascunzi dupa masca creeata de tine toata viata, probabil si cand o sa afli cine esti tu cu adevarat si vrei sa le arati si altora adevarata ta fata nimeni nu o sa te creada deoarece i-ai obisnuit cu personajul ala fake atata timp. Fi tu, asa cum esti, cu bune si cu rele, cine te place bine, cine nu iar bine si lasa oamenii sa te descopere in timp ce te descoperi tu singur ca artist. Doar asa poti deveni cea mai buna varianta a ta. Din moment ce suntem fiecare unicati si speciali si aproape complet diferiti de ceilalti oamenii nu ar trebuie sa fie foarte greu sa fii “true”.

Ai zis intr-un interviu ca traim intr-o lume a minciunii. “La noi, care minte mai mult zici ca-i da cineva un premiu.” De ce crezi ca am ajuns in situatia asta?

Minciuna e mai dulce si vinde, adevarul e de multe ori simplu si banal si nu starneste controverse.

Folosesti des in piesele tale cuvantul smecherie. Mi se pare ca e cuvantul care ne defineste cel mai bine ca natie. Ce inseamna smecheria pentru tine?

Sincer, cred ca am auzit cuvantul asta de mic in jurul meu, foarte des, in tot felul de discutii. Smecheria e precum sarea: merge pusa in orice, chiar si la torturi.

“Cu cat iti iei mai multe “bucati” de la viata, te calesti mai bine.” Esti destul de calit? Ai trecut prin toate?

Nu am trecut prin toate. Sunt inca un pusti care descopera ceva nou in fiecare zi, dar ma consider un om destul de calit. Cu toate astea, mai am multe lectii de invatat. Ideea e sa reusesc sa iau ce e mai bun din lectiile astea, sa reusesc sa trec mai usor peste astfel de probleme in viitor si sa pot sa merg mai departe, sa imi vad de ale mele. Oricum orice necaz dupa destui ani devine un subiect destul de comic despre care poti sa glumesti cu prietenii. Partea nasoala e ca nu toate ranile se pot vindeca, dar cele care se vindeca sunt doar niste cicatrici care acum fac parte din viata noastra de zi cu zi si tre’ sa invatam sa le acceptam.

Mi se pare ca esti un om care traieste clipa si care vorbeste despre asta. “Daca imi dai bani, ii dau si eu mai departe.” Ce ii incurajezi pe oameni sa faca ca sa fie mai impacati cu ei, mai fericiti?

Sa isi aprecieze mai mult familia, parintii si fratii si sa incerce sa fie mai buni uni cu altii si cu mediul inconjurator.

Stiu ca ai o relatie misto cu ai tai? Ce zic acum despre tine cand te vad pe TV, concerte, etc?

Sincer nu am vazut un om mai fericit ca tata cand e in public la concertele mele, iar mama se emotioneaza ca un copil cand mai apar pe la vreo emisiune. Se bucura mult pentru reusita mea, mai ales ca ei stiu mai bine ca mine prin cate am trecut ca sa ajungem aici, nu e mult, dar e mai mult decat am visat eu vreodata.

“Vrei sa fie o lume mai buna, trebuie sa crezi in asta si sa nu renunti.” Cum crezi ca putem avea o lume mai buna? Ce crezi ca trebuie sa facem sa schimbam ceva? Cum ajungem sa fim multumiti cu ceea ce avem?

Eu cred ca daca vrei o lume mai buna, trebuie in primul rand sa vrei sa fi tu un om mai bun, ceea ce necesita sacrificii din partea ta. Incearca sa faci chestii care nu iti plac pentru ai ajuta pe alti, sa incerci sa intelegi prin ce trec alti oamenii, sa nu te mai plangi atat si toate astea pentru un bine comun al societii noastre. Asa alti oameni pot fi inspirati de atitudinea ta. Suntem usor negativisti si rai din fire. Sa faci ceva pozitiv necesita ceva efort. Trebuie sa iti antrenezi creierul sa gandeasca pozitiv.

Am baut impreuna la un party unde 2 ore am ras la povestile tale ca la un numar de stand-up. Am vazut apoi ca ai facut treaba asta. De ce nu o faci mai des? Am ras grav in seara aia.

In general incerc sa povestesc chestii amuzante ca sa intretin atmosfera oriunde ma aflu. Cine stie, poate voi incerca sa fac ceva si in directia asta. Mereu mi-a placut stand-up-ul. Oricum, asta era prima mea optiune pentru a ma putea exprima artistic inainte sa ma apuc serios de Rap. Am avut si niste incercari cu dansul si desenul, dar nu eram asa pasionat de astea doua.

„Nu îmi place tehnologia, nu îmi place internetul pentru că toată lumea îl folosește în scopuri foarte proaste, dar trebuie să stau pe internet pentru a mă promova”. De ce crezi ca Facebook a ajuns doar o balacareala obositoare?

E inca destul de ok “pe internet” , dar cred ca toate au ajuns in halul asta din cauza unor oameni disperati de atentie si a altora destul de destepti sa profite de pe urma lor. Au devenit ca aparatele cu fise: bagi bani ca sa poti sa te joci, nu bagi, bani doar te uiti si ii injuri pe cei care nu stiu sa joace si strica un joc care era gratuit si pentru toata lumea si care avea scopul de a ne distra impreuna.

Stiu ca ai o linie de haine. Cand mai scoti ceva fresh?

Da, am creat alaturi de iubita mea brandul asta de toale “INTERZIS“. E o pasiune comuna de a noastra. Cat despre “fresh” vom lansa in curand cateva colectii noi de tricouri, odata cu lansarea noului site. O sa anuntam peste tot pe unde putem, cand va fi totul pus la punct.

Ca si cum” mi se pare una dintre cele mai bune piese romanesti ever. O ascult cu sotia de fiecare data si ne da o energie mega tare. Cum s-a nascut piesa asta?

S-a nascut odata cu albumul “Bodega“. Am vrut sa fac un album mai melodic, cu influente de muzica lautareasca si populara, peste niste beaturi de Hip Hop. Am vorbit cu mai multi beatmakeri de pe la noi sa lucreze niste instrumentale in directia asta, iar cand am dat de beatul asta am scris piesa la o cafea intr o dimineata. E o bucata mai diferita fata de tot ce am facut pana acum, oricum, in general, imi place sa ma las purtat de vibeul unei piese si sa incerc sa ghicesc ce vrea sa spuna melodia respectiva. Dupa doar ma joc cu cuvintele peste ea; e ca un puzzle.

Iubirea adevarata vine chiar in liniste si e ca… o mangaiere de mama.” Sunt vorbele lui Andi Vasluianu intr-un interviu pe blog. La tine cum a venit iubirea?

Nu cred ca vine de undeva anume. Eu cred ca ne nastem cu ea. Iubirea e infinita si merita impartasita cu cat mai multi oameni, cu atat mai mult cu cei care te iubesc si ei inapoi. Pacat ca unii oamenii sunt prea prosti ca sa poata realiza asta.

Stiu ca ai o relatie foarte misto cu Diana. Ea are grija de absolut orice: cantari, etc. Cum a iesit piesa Diana

Sincer, fara Diana nu cred ca reuseam sa realizez tot ce am realizat pana acum. Piesa s a nascut in ultimul moment; nici nu trebuia sa fie pe album. Era o alta piesa, in colaborare cu cineva, dar acel cineva s-a decis ca nu mai vrea sa punem piesa respectiva pe album si practic imi mai trebuia o piesa ca sa pot sa termin albumul. Am cautat un beat si piesa s-a scris singura. Am mers la studio tot in ziua aia sa o inregistrez si tot in ziua aia am teminat si albumul “Macadopere“. Parca asa si trebuia sa fie de la inceput. Macadopere e un album foarte personal pentru mine si pentru oamenii pe care ii iubesc si inevitabil piesa “Diana” nu avea cum sa lipseasca de acolo.

La pielea goala aratam toti la fel” Ai o problema cu oamenii care eticheteaza alti oameni?

Nu am nicio problema cu nimeni, eu doar incerc sa le deschid ochii. E drept ca toti incercam sa ne integram intr un grup de oamenii in care sa ne simtim comfortabil, dar nu tre’ sa aruncam cu noroi in altii ca sa ne simtim noi mai bine in pielea noastra. La urma urmei, toti suntem construiti din acelasi material.

Stiu ca ai vrea ca romanii sa nu mai plece in strainatate atat de multi. “Ar mai trebui sa se mai schimbe niste lucruri la noi ca sa nu mai plece atata lume.” Ce crezi ca trebuie facut in acest sens?

Nu neaparat romanii, dar in general, cred ca ar fi mai bine si cred ca ar trebui sa ni se ofere sansa unui trai mai decent la noi in tara, sa nu mai alergam prin toata lumea de nebunii dupa cai verzi pe pereti. Rezolvarea problemei e simpla: fura mai putin, mareste salariile, fa un program mai flexibil de munca, investeste in educatie si sanatate, micsoreaza taxele si impozitele si scade preturile la toate produsele. Si de aici vedem unde duce toata treaba asta, ca celelalte variante nu au dus la nimic bun.

Ai zis la un moment dat ca “Nu-i ajuta pe alţii dacă nu-ţi cer ei ajutorul!”. Cum ai ajuns la concluzia asta? Imi place tare cum suna 🙂

Ideea e simpla, daca un om nu vrea sa fie ajutat, probabil are motivele lui bine intemeiate, iar insistentele tale nu vor avea niciun rezultat asupra lui pana nu se hotaraste el ca vrea sa fie ajutat. Ba chiar mai rau, il incurci si iti pierzi si timpul incercand sa il faci sa mearga pe un drum pe care el inca nu e hotarat ca vrea sa porneasca. Cand cineva are nevoie de ajutor te cauta el. Si chiar daca reusesti sa il ajuti sau sa ii faci un bine, tre’ sa fi constient ca iti faci tie un rau, rapindu-ti tie din timpul, banii si sanatatea ta. Dar si cand reusesti, satisfactia e la alt nivel.


5 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.