Omul care vedea binele in toate!
Written by Otrava, Posted in Diverse
M-a invatat sa fiu mai bun, mi-a aratat ce e cel mal important in viata, mi-a aratat ce inseamna teatrul si m-a invatat sa il iubesc. Mi-a creionat in cel mai delicat mod relatia cu o femeie si m-a invatat sa merg, sa iubesc si sa stiu sa ma bucur de viata.
Imi aduc aminte cum avea rabdarea infinita cand avea o lingura in mana cu mancare pe care o transforma in avion si doar asa ma convingea sa mananc. Timp in care eu dadeam ture cu o motoreta din plastic in jurul unei mese. Imi aduc si acum aminte de terasa unde se intampla treaba asta. La fel cum imi aduc aminte cabina de la Teatrul de Comedie in care ma simteam cel mai bine din lume. Era un loc plin de magie unde puteai sa te transformi in orice personaj iti doreai.
Cateodata eram colonelui Versinin din Fuga lui Bulgakov, cateodata eram Farfuridi, cateodata ma imbracam in armura si eram soldat roman. Imi aduc aminte cu emotie primele zile in care ma ducea la scoala 12 din Constanta, imi aduc aminte petrecerile intre actori la care il imita pe Beligan. Imi aduc aminte de momentele in care mi-a arata de ce muzica clasica este divina si cat de frumos este sa o asculti la pickup. Imi aduc aminte primul concert la care am fost impreuna – Michael Jackson 1 octombrie 1992 pe 23 August. Imi aduc aminte cum am plecat cu greu dupa un show cu artificii de care nu vazusem pana atunci niciodata. Omul asta m-a invatat m-a invatat cam tot ce stiu acum. Omul asta mi-a aratata cam tot ce stiu acum. Omul ata mi-a trasat o cale pe care merg cu drag cu el in minte. El mi-a insuflat pasiunea pentru teatru, pentru muzica, pentru arta. Datorita sensibilitatii lui sunt astazi omul care sunt.
“Nu te juca cu aia, vezi ca nu-i bine asa”
“Ai grija cand treci strada sa te uiti in stanga ta”
“Cand mergem la padure am sa-ti fac, daca inveti, un arc cu sageti”Timpuri Noi – Tata
Exista o initiativa care trebuie incurajata. Exista cineva care vrea ca si ei sa primeasca ce merita. Pentru ca si tatii sunt cei care contribuie in tacere la educarea copiilor poate ca ar fi timpul sa le oferim recunostinta pentru toate lucrurile marete pe care le fac sau le-au făcut pentru noi.
Postarea de astazi este despre Ziua Tatalui. Pentru asta Gillette ii incurajeaza pe oameni sa isi sarbatoreasca tatii si sa le ofere cadouri in aceasta zi sau chiar in perioada imediat dupa. Pentru cel mai bun sfat pe care l-am primit in momentul in care aveam mai mare nevoie de el, pentru momentele frumoase petrecute alaturi de el, pentru lectiile pe care le-am invatat de la el, pentru sprijinul pe care l-am de la el, pentru povestile de viata, pentru tot ce inseamna pentru noi. Pentru toate cele de mai sus tatii nostri isi merita ziua lor. Cu ocazia Zilei tatalui (care a fost declarata oficial in Romania in cea de-a doua duminica a lunii mai), Gillette lanseaza o serie speciala de pachete promotionale, care pot fi folosite drept cadouri pentru tati (seria “Ce e mai bun, pentru cel mai bun tată”).
Am si un concurs pentru voi. Ofer 10 pachete promotionale Gillette la 5 castigatori care isi spun propria poveste legata relatia cu tatal lor. Cea mai tare poveste devine guest post pe blog. Adica o sa fie primul guest de pe blogul meu. Succes.
Povestea cu tatăl meu? Totul a început când mama a plecat în Italia. Eu cu tata mă înțelegeam foarte bine până să plece ea. El a fost dărâmat, eu distrus. De atunci, eu cu el suntem ca șoarecele și pisica, făcând o pauza doar odată pe an, atunci când mama ne vizitează două luni.
Câteodată ne înțelegem, suntem prieteni, alteori nu. Îmi doresc din suflet ca totul să revină la normal, ca totul în familia noastră să fie minunat, indiferent dacă mama e plecată sau nu. Totul a început acum 6 ani.
De atunci muncesc din greu să mă întrețin, să las totul la o parte și să mă concentrez pe ce e al meu, pe viitorul meu.
Și sper ca la bătrânețe să îmi mai spună odată “fiule” …
Bună, povestea mea cu tatăl meu este una foarte greu si emoțională..Mă numesc Abigaiela,și chiar de când m-am născut,am avut probleme grave de sănătate..M-am născut cu o problema de mancat,aveam cerul gurii despicat(boala Gura de Lup),pe vremea aceea era foarte rara boala aceasta,și mulți copii nu supraviețuiau..Am fost operata de un doctor la câteva lunite,care pentru el a fost un experiment pe mine..Nu era nici el sigur daca va reuși operatia..Tatăl meu a umblat cu mine la foarte multi doctori și de fica ce le era la doctorii,ei nu vroiau să mă opereze..Tatăl meu a avut grija de mine in spital,și până să mă opereze mă hrănea cu un tub care nu-l baga din gura direct in stomac..Tatăl meu sa încrezut în Dumnezeu că v-a avea El grija de mine..Am avut și grade de handicap,dar tatăl meu nu a renunțat la mine.. Mulțumesc lui Dumnezeu că operația a reușit iar acum am vârstă de 25 de ani..Chiar dacă mai am probleme minore de înghițire,îi mulțumesc tatălui meu că a avut grija de mine și ma crescut așa cum a putut,chiar cu un trai nu prea bun..Acum am și eu familia mea cu o fetița superbă și sănătoasă (șansele erau sa aibe și ea aceeași problemă).. mulțumesc tatălui meu că m-a îngrijit și că mă crescut,și am sa-i mulțumesc toată viața
“Nu te juca cu aia, vezi ca nu-i bine asa”
“Ai grija cand treci strada sa te uiti in stanga ta”
“Cand mergem la padure am sa-ti fac, daca inveti, un arc cu sageti”
“Unui tata care imbatraneste nimic nu ii este mai drag decat o fiica.”
Acest citat de Euripide cuprinde esenta relatiei mele cu tata. Amandoi lei, eu voi implini anul acesta 25 iar el 52 de ani.
Amintirile mele cu el de cand eram micuta sunt atat de putine incat le pot numara pe degete; asta pentru ca el era mai mereu la serviciu – grija lui principala fiind ca noi (eu si fratele meu mai mare) sa avem un acoperis deasupra capului. Insa vor ramane pe veci in suflet momentele cand ma lua pe sus, m-ajuta sa ma catar sau imi explica asa cum putea el mai bine felul cum functioneaza lumea. M-a invatat sa am bun-simt, sa tin cont de cei din jurul meu si sa fiu mereu politicoasa. M-a invatat si mi-a aratat prin propriul exemplu ca familia este tot ce conteaza, sufletul si mandria unui om. In toti anii in care am crescut am vazut rand pe rand cum si-a negat orice moft si a preferat sa ne puna pe noi pe primul plan. Desigur, lucrurile astea le-am inteles recent. Ma copleseste privirea lui mereu cand merg acasa, dragul cu care ma ia in brate si asteapta sa ii povestesc orice lucru marunt care mi s-a intamplat, retraindu-le odata cu mine. Se supara daca ma vede nefericita, ma sprijina in orice imi propun sa fac si de fiecare data la final imi spune cat de mandru este ca toata munca lui a dat roade si ca a stiut intotdeauna ca orice va sacrifica i se va intoarce inzecit din partea noastra.
El este exemplul meu de generozitate, ambitie, indarjire, credinta si putere. Nici nu cred ca stie asta… poate ar fi bine sa ii trimit articolul tau, Otrava. Felicitari ptr asa initiativa frumoasa!
Beatrice
https://www.bloguluotrava.ro/unui-tata-care-imbatraneste-nimic-nu-ii-este-mai-drag-decat-o-fiica/ Multumesc.
Eu multumesc! <3
Cu mare drag.
Un articol de Ziua Tătălui pentru Blogu lu’ Otravă
Si m-am gândit ca ar trebui să scriu şi eu cateva cuvinte.
Hmmm… Cu ce ar trebui să încep?
Nici eu nu stiu.
Este vorba de blogging, de aceea ce voi scrie aici va deveni public.
Este ceva periculos să îți faci publice gândurile, o știu de mult, căci scriu de ceva vreme, însă nu lucruri de acest gen.
Să trec peste introducere, asta ar trebui, nu?
Este nevoie sa scriu despre Ziua Tatălui, deci voi scrie despre tata.
Pai tata… cuvântul acesta îl folosesc copiii de la vârste fragede.
Este primul(sau al doilea cuvânt, căci mai este şi mama).
Cuvântul „tata” este al doilea – după unii, depinde de caz, dar nu trebuie sa complexăm niciunul dintre aceste două cuvinte. Ambele sunt la fel de importante.
Voi ajunge să spun faptul ca tata, al meu, al tau, al oricui, în orice ipostază ar fi, este un cuvânt foarte important.
De ce oare?
Din cauza semnificației pe care o are!
Îmi aduc aminte când eram mic și mergeam la gradiniță.
Am făcut doar grupa mare deoarece nu voiam să stau acolo.
Grupa mijocie..
Pai.. am făcut doar o zi sau două – nu garantez, parcă totuşi era vorba de o zi în plus..
Mă lungesc la povești, defect profesional(fac şi eu aroganţe)
Nu fac recenzie(care de fapt ar fi o cronică, dar trecem peste).
Unde rămăsăsem?..
Mai pe scurt, am făcut doar grupa mare(zici că i-am făut temelia, dădeam cu drișca, asa sună), iar in primele zile tata a stat la intrare, asta doar ca să nu fug eu de la grădiniță.
În grupa mare.. era să scriu clasă -râd – off.., educatoarea, căci mă educa.. mă ţinea de haine să nu plec.
Eram bombă! =)))
Ţipam după Georgeta(aşa o chema) să nu îmi lărgească “pull-over-ul” :)))
Tinând cont de faptul că vorbesc de aceasta instituție de învățământ(cred că o pot numi așa, căci acum există și grupa zero, alte nebunii) îmi aduc aminte și de faptul că de fiecare dată când mergeam dimineața la „această maternitate de copii sugari” , tata mereu avea obiceiul să mă ducă în „cârca”. De sus nasul se vedea destul de borcănat, se putea asemăna din acel unghi cu o pătlăgea.
Roșie, ca să înțeleagă tot românul.
Grădiniță, școală generală, liceu, facultate, câte naiba or mai rămâne din instituțiile astea(îmi place să ma iau de ele acum, căci am prea multe proiecte la facultate, ce să și faci?!.. mi-a trebuit facultate 🙂 ) parinții, tatal meu în cazul de față, este mereu lângă mine, rămânând copilul lui indiferent de vârsta pe care o am şi oricât de mult aş greşi.
Nu o să termin acest articol într-un mod siropos(nu este genul meu de scriere), pe langă asta se poate uita faptul că este scris printre picături, căci stau la o scară de bloc, venind de la facultate.. ceea ce spuneam mai sus.
Mă opresc aici că iar îmi pierd ideea, bine că nu mai sună telefonul.
“De ce nu sună telefonul?” – emisiunile alecea interactive de la televizor ce erau acum câţiva ani în urmă(închid paranteza)
„Rezistăm de luni până vineri, că bem joi”, deși astăzi este marți, dar trecem(din nou) peste detaliile insignifiante.
Vă las vouă, cititorilor, că doar sunt un mare blogger, încă în viață(nu am apărut pe bancnote – încă), un link de la o piesă. Este vorba de cea din care am citat puțin mai sus.
Rămâne joi!… Hopa ) Nu era ziua bărbatului, îmi cer scuze(cred)
https://www.youtube.com/watch?v=ScRooA1Npr4
P.S.: Nu pot să scriu mai serios de atât în momentul de faţă, nu îmi cer scuze :))
Buna,
Pentru mine tata ramane cel mai pur, cel mai cald om in viata, datorita lui am invatat sa lupt pentru ceea ce imi doresc, sa nu ma multumesc cu orice si daca am un vis, sunt norocoasa sa il pot urma si sa pot lupta pentru el.
Nu am fost niciodata modelul de fata delicata si cuminte, care sa stea locului, lucru care m-a apropiat si mai tare de el. Intotdeauna imi stimula curiozitatea si dorinta de a afla cat mai mult posibil despre ce este in jurul meu, iar eu mereu i-am admirat capacitatea incredibila de analiza a diverse situatii, persoane, sentimente. Are o inteligenta nativa si un fler nemaintalnit in a citi oamenii, in a-si da seama ce ii framanta, ce ii face fericiti si ce nu.
Este lucrul pe care il admir cel mai mult la el, insa el mereu a considerat ca ganditul prea mult este cauza nefericirii sale, fiind o persoana care analiza pana in panzele albe si cel mai mic detaliu, eveniment, vorba spusa.
Tarziu am inteles ca suferea de depresie, pe care a incercat sa o mascheze cum a putut mai bine de-a lungul copilariei mele. Mama a fost langa el la orice pas, a inteles si a luptat cat de tare a putut s ail tin ape linia de plutire.
Am avut astfel ocazia sa admir doua modele de oameni- o femeie care din iubire a dat tot ce a putut si nu a conceput sa nu fie asa vreodata, si un barbat cu un chin interior ce l-a macinat ani la randul dar nu l-a oprit din a oferi iubire familiei sale.
Acum ca am crescut incep sa vad lucrurile pe care le-am preluat de la el, tendintele spre anxietate si nesigurantele, dar si forta de a lupta cu mine insami sa imi fie bine, sa nu imi pun singura piedici. Dorinta de a trai, de a fi libera, de a cunoaste si de a simti cat mai mult, acestea sunt lucrurile pentru care ii voi fi mereu recunoscatoare. Nimic nu este mai important ca momentul prezent, ofera tot ce vrei sa primesti, toata iubirea, toata grija, tot binele, si se vor intoarce inzecit la tine cand vei fi pregatit.
Mereu voi avea nevoia sa il stiu acolo pentru mine, sa ma ia in brate cand lucrurile nu merg asa bine si sa ma incurajeze cand pornesc intr-o noua aventura.
Sunt obisnuit sa imi laud mama pentru ca mereu cand am o problema e prima persoana la care apelez, prima careia ii spun ce am pe suflet si lucrurile care ma deranjeaza in viata .
Pe de alta parte, tata e cel pe care il privesc ca pe un brad batran intr-o padure de foioase, e cel care imi inspira putere si tarie, atat fizica cat si de caracter, omul care nu stiam ca poate sa planga si sa isi arate sensibilitatea pana cand bunicul meu, tatal lui, nu era pe patul de moarte, si in momentul in care l-am vazut pe omul ala ca plange, am izbucnit cu totii in lacrimi …
E omul care s-a chinuit cu mine cand eram mic si incapatanat sa ma invete sa schiez, sa merg pe bicicleta, sa trag la poarta, sa iubesc si sa respect muntele si natura .
E omul care mereu a avut o placere in a se amuza pe seama mea intr-un mod minunat . Imi aduc aminte cand am primit primul calculator, in 2003 cred, eram clasa intai, si abia venisem de la colind, imbujorat, m-am aruncat direct sub brad sa vad cu ce a venit mosu’ . Sub brad era o cutie de carton, cu doua sticle de vin si o ciocolata Papi, iar sub toate astea o scrisoare de la mosu’ adresata mie in care imi explica, cum cele doua sticle de vin erau pentru tata, ca a fost muncitor tot anul si a avut grija de noi, iar ciocolata respectiva era pentru mine si pentru mama, care nu am meritat mai mult in anul ala . Nici nu eram suparat, am inteles mereu ca atunci cand nu merit, nu primesc, asa ca m-am dus in camera linistit, unde ma astepta un morman de dulciuri care ascundeau o cutie mare in care am stiut ce se afla din prima secunda.
Poate nu ar fi cel mai bun tata pentru unii, dar pentru mine e !
Povestea noastra incepe asa..inca de mica imi divinizam tatal,el era un barbat in adevaratul sens al cuvantului,muncitor,iubitor de familie si cel mai important era ca,atat eu cat si sora mea eram lumina ochiilor sai.
Vedeam relatia noastra perfecta,in ciuda faptului ca era un om strict,stia cand sa ne ofere clipele acelea de iubire paterna si atentia sa.
In timp lucrurile s-au schimbat,din tatal iubitor s-a transformat intr-un strain,care nu avea sa realizeze niciodata cata durere a provocat prin respingerea sa,prin retragerea sa treptata din viata noastra.
Astazi nu mai avem nici o relatie,astazi am uitat ca am avut un tata,la fel cum el a uitat de noi.In sinea mea inca astept ziua in care ma va cauta,in care imi va mai spune inca o data “te iubesc,fiica mea”! Chiar daca nu mai am un tata de sarbatorit,sunt sigura ca viitorul meu sot va fi cel mai bun tata pentru copii nostri.
I wondered by reading this blog post. Thanks a lot for posting this unique post which you have shared with us. Keep on posting like this exclusive post with us.
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages