“spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti”
Written by Otrava, Posted in Diverse
pare un lucru banal insa foarte multi oameni se feresc de el. se feresc sa spuna ce simt si ce vor fix in momemtul in care simt si vor. de multe ori relatia este un joc de-a soarecele si pisica.
daca spui asa inseamna ca vrei sa faci exact invers si tot asa. din ciclul ii trimit mesaj dupa nu stiu cate ore nu imediat dupa ce el l-a trimis. mama mea imi spune mereu sa ma bucur de fiecare moment fix asa cum vine el si sa fac tot ceea ce simt fix in momentul in care simt. oamenii se feresc de asta. se feresc sa spuna lucruri, se feresc sa spune lucruri frumoase insa nu se feresc sa isi consume energia pe lucruri care chiar nu conteaza. e mai ok sa te certi cu persoana de langa tine pe o tema oarecare decat sa va canalizati energia spre lucruri care conteaza. e omenesc sa vezi din zece pahare de cristal unul ciobit decat sa te uiti la cele noua care sunt perfecte. e mai simplu sa te certi pentru o tampenie decat sa spui un lucru frumos. e mult mai simplu sa distrugi. mereu a fost asa. poti sa ii spui ca e frumoasa, ca esti indragostit de ea, ca ai emotii cand o vezi, ca ii sta bine imbracata in alb si negru, ca iti place sa o vezi si dimineata fara machiaj. nu inseamna ca nu esti barbat daca ii faci complimente, daca ii spui zilnic ca o iubesti, daca o strangi tare de mana cand mergeti pe strada, daca o saruti in mijlocul hypermarketului cu multa lume in jur.
“Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strâns si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu păzitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.” Gabriel Garcia Marquez
de multe ori cand sunt cu tine faci gestul asta: ma strangi in brate si imi pui mana la inima. apoi imi spui ca inima mea bate ciudat si ca iti place la nebunie cum imi bate. cand faci gestul asta ma gandesc la Cayetano si la Sierva Maria. – “Despre dragoste si alti demoni”
“Cayetano ii lua mana Sievrei Maria si si-o puse pe inima. Ea simti inlauntru zbuciumul furtunii.
– Intotdeauna sunt asa, spuse el.
Si, fara sa-i dea timp groazei, se elibera de fierea tulbure ce nu-l lasa sa traiasca. Ii marturisi ca nu trecea o clipa fara sa se gândeasca la ea, ca tot ce manca si bea avea gustul ei, ca viata era ea, la orice ora si pretutindeni, cum numai Domnul avea dreptul si puterea de a fi, si ca bucuria suprema a sufletului sau ar fi sa moara impreună cu ea.
– Si acum?
– Acum nimic, spuse el. Mi-e de-ajuns ca stii.”
Cartea o gasesti aici.
Le spui , faci gesturi frumoase , te comporti de parca ar fi universul tau dar la un moment dat se distruge totul pt ca asa suntem noi cei care ne numim ” oameni ” . Tot ce este frumos trebuie sa distrugem sau sa dispara , totul se petrece pe dos nimic nu mai este facut din inima , totul are un interes .
Daca acel interes e iubirea nimic nu se petrece pe dos ,e simplu ,sublim ,pur ………
Just a couple of comments:On the first photo, I would try to pull a little more detail out of the foliage in the foreground. It looks a little too dark to me.On the last photo, Spaceship Earth looks great, as do the clouds in the sky. But the out of focus flowers distract me. I think I understand what you were going for, but perhaps the flowers sh7;2dnl1out take up so much of the frame. Either that, or have the flowers in focus and the bokeh on Spaceship Earth.Nice work overall!
e atat de frumos ca 2 oameni sa poata vorbi..cand ne’am cunoscut,am discutat despre noi,despre relatia noastra,despre sentimente,despre multe cate’n luna si’n stele.dragostea a venit atat de magic.la inceput am spus nu,si chiar m’am opus in momentul cand el a vrut sa ma sarute,dar m’a tras cu putere in bratele lui si m’am topit..saruta bine,si n’am mai fost sarutata de mult.mi’a spus ca sunt atat de frumoasa si nemachiata.ca sunt atat de feminina.ca par o femeie serioasa dar si copilaroasa in acelasi timp,nu are cum sa se plictiseasca.si l’am crezut cand mi’a spus ca ma place si vrea sa imbatraneasca cu mine,pt ca atunci cand am iesit sa ne cunoastem ma strangea in brate tremurand de placere,si se vedea emotia din ochi,si doar ne sarutam.am apreciat atat de mult emotia lui.si a fost primul barbat din viata mea care chiar a fost tandru,si care’mi spunea “iubito”.de fiecare data cand il vedeam am simtit un fior atat de puternic,si mi’am dat seama ca sunt euforica si zambesc cum n’am m’ai fost niciodata.dar am plans,si i’am zis ca eu sunt mai mare decat el cu 7 ani,ca am sa imbatranesc,si am sa clachez daca se va intampla ceva urat.iar el mi’a zis ca arat ca un copil la varsta mea,si oricum voi fi o stafiduta dragalasa pt ca ii place totul la mine.si totusi,ce s’a intamplat?inca ma mai iubeste si sufera e disperat ca m’a pierdut,dar timpul a trecut incet 3 ani,si am suferit in timp,pt ca anturajul si ideile lor despre viata l’a tras atat de jos incat nici nu’ti poti imaginasi,dar am simtit ca nu mai pot.si a fost sublim.imi vine sa tot intreb:de ce?
imi cer scuze pt cele cateva greseli dar somnul ma atrage in pat 🙂
de ce trebuie sa raspundem la intrebari n dragoste si in euforie?! sunt doua stari emotionale sublime, pe care poti avea nesansa sa le simti o singura data in viata si atunci trebuie sa simti nu sa gandesti rational… inima si creierul nu au DE CE sa colaboreze. fie esti rational, fie esti indragostit, si una , si cealalta nu se poate. ar trebui sa actionam asa cum inima ne spune fie doar si pe moment, ce conteaza ce se va intampla mai tarziu? fii indragostit si atat , e simplu. noi ne complicam starea, noi indepartam emotiile, trairile minimalizandu-le prin incercarea de a gasi raspunsuri la intrebarile puse si nascute din cauza societatii, pentru ca ce va zice mama, ce va zice gasca mea de amici, sau afirmatiilor este prea mare diferenta de varsta, va merge o perioada, dar cu trecerea anilor se va simti diferenta de opinii, etc.
suntem oameni, hai sa simtim in dragoste si hai sa fim rationali in celalate!
nu ai inteles.intrebare e :DE CE s’a terminat?cand iti place ceva la nebunie nu mai vrei sa se termine.e atat de logic.vrei,si mai vrei,pana mai ai luciditatea de 60 de ani.si odata ce am pornit pe un drum nu ne razgandim:azi te iubesc maine nu te mai iubesc.daca esti parasit la o anumita varsta,singuratatea e atat de grea..si te gandesti cand mai poti sa faci un copil sa te si joci cu el?etc..trebuie sa fim responsabili intr’o relatie,nu poti sa o iei toata viata de la capat cu alta persoana.dragostea e dragoste,chiar daca trec 5o de ani,mai pasionala la inceput si mai molcoma in timp,nu are cum sa nu’ti fie draga acea persoana cu care te’ai obisnuit sa traiesti.doar ca trebuie sa ne respectam reciproc
fii indragostit si atat , ce conteaza ce se va intampla mai tarziu?spui tu ana?ti’e indiferent cat timp esti iubita?ti’e indiferent daca tine un an sau toata viata?ti’e indiferent orice s’ar intampla urat?si cand e vorba de cuplu aici vine impartit totul: sentimente,timp,bani,corpul,poate la altii si un copil.ti’e indiferent,ca ramai singur in ploaie,cu capul plecat?
cunosc persoane dragi mie, casatorite si fericite de 25 ani, in care diferenta dintre ea si el este de 11 ani. si sunt fericiti. nu i-a interesat ce zice lumea, au un copil frumos de 21 ani. traiesti-ti viata asa cum ti-o doresti tu!iti trimit ceva frumos:
“Am aproape 100 ani; îmi aștept sfârșitul și inca mă gândesc la începuturi. Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun…Oare m-ai asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul? Tu, nu iti poți imagina la varsta ta, cum se scurge, cum alearga, cum ne lasa in urma cu trupul sfasiat si sufletul incarcat. Totuși, îți voi spune că te vei trezi într-o zi și vei afla că viața s-a scurs, a gonit pe lângă tine cu o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor părea ieri intamplate și vei simti ca nimic n-a șters durerea și plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, regretul pasiunilor neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul ca viata e atat de lunga si ca poti face atat de mult. E adevarat, cand ai 10-15-25-40 ani, viata iti pare o lunga si grea calatorie. Acum, aproape de 100 ani, iti spun ca viata este o scurta calatorie care ar trebui si este atat de simplu sa fie minunata…In viziunea unora, poate ca ar trebui sa eman intelepciune prin toti porii, insa ce pot sa spun acum este ce imbătrânești și îți dai seama că nu există răspunsuri, ci doar povești. Uita de intrebari, uita de frustrari, uita de tot ce-i rau si scrie povesti frumoase. Atat vei lua cu tine”.
si NU, nu este prea tarziu sa fi impreuna. si NU este prea tarziu sa fiti fericiti!
Minunat de adevarat !
Nu mai te mai intreba ,adunate , iubeste ptr ca asta tie menirea ,din mai multe iubiri unul /a iubesti cum nu am iubit niciodata (vb din experienta si tot asa diferenta de varsta 9 ani )va ramane frumos in inima noastra nu si in viata noastra dar am invatat ca pot iubi atit de mult si in atatea moduri .Frica de a fi ranit nu ma sperie ,sa nu imi doresc sa iubesc asta e sinucidere .O seara minunata !!!!
Tine mult de natura omului respectiv..nu toti spun ce gandesc sau fac ce simt dar asta nu inseamna ca nu au gandit sau nu au simtit.
nimic nu e mai banal decat un om rece care care nu spune si nu face ce gandeste pozitiv.ca lucruri rele toti fac,e mai simplu.sa sti ca e mai placut un om care stie sa fie putin din toate : linistit cand trebuie,nebunatic sau serios,romantic dar si responsabil,respectos si simpatic ,placut si interesant,corect.trebuie sa oferim cat mai mult,asta e respect,si e normal sa primim la fel cum oferim.unde nu e vointa nu e credinta.cand pornesti pe un drum,du’te pan’n la capat,nu te razgandi tot la 2-3 ani,si iar de la capat,intre timp cu pauza de singurate de 2 ani,stat pe net sau prin cluburi de plictiseala,timpul trece si imbatranim acasa la parinti fara un ban in buzunar si fara o satisfactie,asa traiesti pe apucate franturi din viata,nici nu’ti tihneste,si nu apuci sa faci o casa,sa faci 3 copii,sa zidesti un pom,sa vezi lumea in vacante impresionante.oamenii au ajuns sa iubeasca fals.dragostea adevarata nu se sterge asa usor.dar pt asta trebuie sa fii putin din toate..doar atunci se sterge dragostea cand faci mult rau,cand nu esti corect,cand chinui un om pana la refuz,cand faci lucruri inumane si imorale,acelui om finut care se sacrifica si’ti ofera tot.
Asa da !
ce fain e sa te poti rezuma doar la “mi-e de-ajuns ca stii”…
de foarte multe ori “si acum?… acum nimic.” este urmat de zbucium, tocmai pentru ca “nimic” ajunge sa blocheze.
de foarte multe ori nu-i de-ajuns doar sa stie…
Felicitări! Blogul tău a fost nominalizat pentru ” A Bouquet Of Three Awards”, premiu simbolic pentru activitatea în blogosferă. Pentru detalii intră aici:
http://thewordsofalittlebutterfly.wordpress.com/
Cu drag,
Little Butterfly
Frumos! Felicitari!
De ce apare frica de a spune adevarul? De ce apare frica de a spune ce gandesti? Din frica de a nu pierde, de a nu cadea in penibil, dar ca sa apara neconditionat acest sentiment de aparare, primordial in dezvoltarea si evolutia noastra a tuturor, am sa dau un exemplu. Cand suntem mici suntem averizati sa nu ne jucam cu focul, deoarece te arzi, dar sunt convinsa ca toti am incercat, si am vazut rezultatul adica arde si doare si atunci urmatoarea data nu mai suntem tentati, ne e frica de rezultatul acestui joc. Si intram astfel intr-un cerc vicios in care simtim, tacem din frica de a nu repeta o experienta avuta anterior. Si apar noi intrebari. Regretul, incertitudinea, nu dor? Ne lasam viata condusa de trecut?
pentru ca ne este teamna de urmari. fara teama, fara frica. asa putem sa progresam
Te risti si castigi sau mergi mai departe! 🙂 dar stiu ca nu mai exista acel regret cu “ce ar fi fost daca?” si nu se mai transforma in frustrare ce poate ingreuna sufletul! Carpe diem!
fara regrete
I will be putting this danlzizg insight to good use in no time.
Un articol emotionant, iar citatul din GGMarquez e…
Poate ca, uneori problema e ca nu stim cum sa spunem un lucru sau sa aratam ceea ce simtim.
Ar fi ideal dacă am reuşi mereu să spunem exact ceea ce simţim şi să acţionăm dupa cum ne dictează inima… E ideal ce scrii tu, şi cred c-am fi mult mai fericiţi dacă am trăi aşa fiecare moment. Din păcate, e greu… E greu.
e greu. insa nu e imposibil. multam R
Era mai faină vechea față a blogului când citeam postările.. era cumva în stânga. asta apropo de titlu 😛
o sa fie o alta fata a blogului in curand. asta nu o sa ramana. multam pentru remarca
Ah ce frumos! Plus ca vazand poza din Hiroshima Mon Amour m-a facut sa imi doresc sa revad filmul 🙂
Eu am spus intotdeauna ce-am simtit: si cand am fost indragostita si cand am iubit si cand am fost trista. Din pacate nu merge. Din pacate intr-o relatie dintre un barbat si o femeie se cere acel “joc al seductiei”, adica exact jocul acela in care spui una desi gandesti cu totul alta. Nimeni nu-ti apreciaza sinceritatea, curajul de a spune ce simti, increderea pe care o arati celuilalt deschizandu-ti sufletul in acest fel. Barbatii doresc femei misterioase pentru care sa lupte….deci faptul ca tu ai curajul sa spui ce simti nu va fi apreciat, ba mai mult va fi considerat un act de slabiciune. Din pacate!
Dragilor, dupa o viata “matusalemica” de cuplu, pot sa va spun ca trebuie si putin mister in relatie. Ca nu trebuie sa spui tot ce gandesti, pt ca s-ar putea sa-l obosesti pe cel de langa tine. Nu spun ca nu trebuie sa fii sincer in problemele importante, dar trebuie putin discernamant. Si apoi, parerea mea (dupa ce am fost parasita de n ori si am facut acelasi lucru la randul meu) este ca fiecare dintre noi vrem sa fim liberi. Acuma stiu de ce am fost parasita si stiu de ce am parasit la randul meu. Pe langa faptul ca, dupa un timp ne dam seama ca, persoana pe care o iubim cu ne este compatibila, mai este si ce am spus mai sus, suntem prea incorsetati de catre cel iubit. Sau ar mai fi ceva: sa nu cumva sa confundam dragostea cu atractia fizica. Dar in oricare situatie, respectul nu trebuie sa dispara. In concluzie, cum am zis ca am ceva “vechime”, cativa zeci de ani in aceeasi relatie( cu sotul meu) pot sa spun ca ce ne-a tinut impreuna a fost, nu dragostea, ci compatibilitatea si respectul.
Eu am spus intotdeauna ce-am simtit: si cand am fost indragostita si cand am iubit si cand am fost trista. Din pacate nu merge. Din pacate intr-o relatie dintre un barbat si o femeie se cere acel “joc al seductiei”, adica exact jocul acela in care spui una desi gandesti cu totul alta. Nimeni nu-ti apreciaza sinceritatea, curajul de a spune ce simti, increderea pe care o arati celuilalt deschizandu-ti sufletul in acest fel. Barbatii doresc femei misterioase pentru care sa lupte….deci faptul ca tu ai curajul sa spui ce simti nu va fi apreciat, ba mai mult va fi considerat un act de slabiciune. Din pacate!
mie mi s-a spus chiar ca sunt mult prea sincera…. :))))))) total aiurea, nu mai inteleg nimic 🙂
Hai ca mi-am distrus iluminatorul din jurul ochilor, cu vreo doua lacrimi, foarte frumos ai scris
Nu mai sunt oameni ca aceia! Puțini mai simt, dar și mai puțini mai trăiesc cu adevărat taina evangheliei lui Hristos!
Uitam sa ne bucurăm de ceea ce este important…de lucrurile simple dar care ne fac viața mai frumoasa. Preferam sa observam lucrurile negative si sa ne facem o mie de gânduri când am putea lua totul ca atare si sa gândim pozitiv!
Good points all around. Truly apiaecprted.
Natalia
Natalia, sincer, cred ca daca ai ajuns sa afirmi ca nu sunt oameni care apreciaza sinceritatea, ai facut alegeri gresite pana acum. Le poti numi experiente, care te vor ajuta sa gasesti un om care apreciaza sinceritatea.
Cat despre postare… Eu sunt una din persoanele care nu si-a asumat responsabilitatea emotiilor si a facu ce a gandit si nu a spus ce a simtit. Dar faptul ca am fost sincera a fost apreciat de omul fata de care am procedat asa. Numai ca, in cazul meu, au ramas niste simtiri… La mine poate mai accentuate decat la el. Dar, stiu sigur, ca va veni momentul in care “de aici…nimic…e suficient”, va fi suficient.
Rabdare, responsabilitate, empatie, dragoste si iertare, comunicare si sinceritate … Uitam de astea, multi. Ne grabim, ne ferim, ne temem, ne ascundem si intr-un final fugim.
Tuturor ne e teama….dar sa vezi ce fain e sa spui ce simti si sa primesti un raspuns sincer de frumos inapoi!
Eu am aceeasi problema cu sinceritatea, stiu ca nu e bine sa fii sincer, ca sinceritatea e apreciata gresit intr-o relatie, ca e considerat act de slabiciune daca zici ce simti, dar eu nu vreau sa ma schimb, refuz sa fiu perfid.
PS: Mi-ar place sa te cunosc Natalia 🙂
Nu e gresit sa fii sincer! Daca simti asa ceva, fugi cat poti de repede, nu e persoana potrivita pt tine
Citind comentarile ,nu pot decat sa zambesc si sa ma bucur cand vad ca inca mai exista oameni care gandesc asa.Sperante inca exista si vor exista ,atata timp cat existati si voi 🙂
Daa,mereu am fost de parerea asta si am actionat ca atare:mi-am exprimat sentimentele,am spus tot ce am simtit si ce am gandit..nu stiu daca am avut de castigat sau am pierdut,insa daca persoana de langa tine nu iti apreciaza sinceritatea,unicitatea,inseamna ca e persoana gresita.as vrea sa pun pe bannere acest post sa il citeasca toti poate asa se va schimba ceva la cei ce inca nu o fac!Minunat spus!felicitari!
You are so awesome for helping me solve this myyters.
Incercam sa uit dar era imposibil. In fiecare clipa ma gandeam la el, la fata lui de copil, la modul in care ma facea sa ma simt. Ma gandeam, insa nu i marturiseam. Il simteam aproape de mine, de inima mea. Nici pentru o secunda nu l am lasat sa vada asta. M-am ascuns cum am putut mai bine. Atunci am realizat ca problema e la mine, nu la cei din jur. Problema sta in incapacitatea mea de a oferi afectiune celor din jur. Mi-e frica, poate, ca nu imi va fi impartasita si prefer sa ma ascund. Ce greseala mare… Sa te astepti sa primesti ceva in schimbul a ceea ce dai. As vrea sa ma daruiesc neconditionat. Le multumesc celor care sunt inca in apropriere ca ma iubesc. Poate de aia am ajuns sa i iubesc si eu… Poate pentru simplul fapt ca sunt sigura de iubirea lor pentru mine.
Superb , Sublim ! ! !
Frumos articol… eu acum, la ditamai 30 de ani traiesc o perioada zbuciumata…ma simt pierduta …omul pe care-l iubesc este mai mic cu 8 ani..gandeste matur si totusi…. ori de cate ori am avut conflicte, probleme , abea vorbea , se inchidea in el sau rabufnea acuzandu-ma ca din cauza mea se poarta asa , ca eu sunt cosmarul vietii sale …daca plecam ca sa nu ma cert , ieseam sa iau aer sau sa fumez afara o tigare , si daca venea vreun vecin de cartier , fata sau baiat , gata… eu pe el nu il iubesc, nu il apreciez, mereu ii gresesc in felul asta ca il pun pe locul 2 si ca nu sunt asa de indragostita de el precum zic..in viziunea lui …viziune car denota egoism caci nu mi-a fost dat sa traiesc sau sa pot intelege de ce uneori nu se poate pune in locul meu … sau sa-i vad cu adevarat regretul dupa …niste vorbe amarate..aruncate cu directia INIMA mea …. il iubesc dar dupa tot ce-mi spune si cum ma trateaza… nu vreau sa fiu Printesa …vreau totusi sa ma vada ca sunt fermeie ..cu bune si rele… am nevoie de afectiune si siguranta …nimic material !
Minunat de adevarat !
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages