“Tineretea e in sine o sarbatoare, dar cand intelegem asta deja e prea tarziu.”
Written by Otrava, Posted in Teatru
Radu Beligan a fost profesorul tatalui meu la UNATC si era unul dintre oamenii pe care ii respecta foarte mult. Beligan a fost cel care l-a adus pe tata de la Teatrul din Oradea la Constantin Tanasa si apoi la Teatru de Comedie. Tata il admira foarte tare si mi-a insuflat si mie treaba asta.
Una dintre primele carti citite de mine in copilarie a fost “Cenusa mea va fi calda” – scrisa de Marica Beligan – sotia lui Radu Beligan. Dintre amintirile tatalui meu cu Radu Beligan mi-a placut una foarte tare. Am regasit povestea in cartea “Intre acte” si m-am gandit sa o impartasesc cu voi.
Era o perioada in care actorii erau vazuti extrem de bine….erau miezul. Oameni spontani, cu glumele mereu la ei…adevarati oameni de show. Si numele mari din perioada aceea spun cam totul: Birlic, Vraca, Stroe si Vasilache, Tanase si apoi Cotescu, Caragiu, Darie, Dinica, Braila, Puiu Calinescu, Dem Radulescu…O perioada boema a Bucurestiului…cu sprit pana dimineata in zori la Cina pe terasa, la Capsa sau la Caru’ cu bere. Pentru oamenii care reuseau sa stea la masa cu astfel de valori era senzational. Era o experienta unica…care nu poate sa fie descrisa in cuvinte.
“O data eram impreuna cu el si cu Mihai Popescu la o masa cu multa lume. Vraca (George Vraca – unul dintre cei mai mari actori din toata istoria teatrului si filmului romanesc) fusese intens solicitat sa spuna, intre doua feluri de mancare, “ceva” din Scrisoarea a III-a. Masa aceea trebuia platita intr-un fel, nu-i asa? Un personaj foarte tenace nu-l slabea, in special, deloc: “Zau, maestre, fa-ne placerea si recita ceva!” Excedat, Vraca l-a intrebat: “Nu te supara, dumneata ce meserie ai?” “Colonel de artilerie”, a spus cu aplomb convivul. “Atunci, zau, fa-mi placerea si trage nitel cu tunul…”
“Am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri. A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber. Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti tanar si mai tanar cand esti batran. Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constrangeri. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar!”, Radu Beligan.
Cartea o gasesti aici.
Si pentru ca vorbim despre valori…o prietena buna mi-a dat de veste ceva foarte misto. Cum e sa stai la o cafea…intr-o dimineata friguroasa de februarie…duminica cu un astfel de personaj despre care se poate oricand scrie o carte.
“Victor Rebengiuc a vazut probabil scena si camera de filmare mai mult decat multi dintre noi la un loc.
Hai sa il întalnesti personal pe unul dintre cei mai importanți actori de teatru si film ai momentului si sa privesti, pentru 3 ore, actoria prin ochii lui… Noi zicem ca se vede frumos…
Pe 8 februarie. La Cafeaua de Weekend. La CTRL + N.”
Foto: Siluk.ro