BLOGU LU' OTRAVĂ

Sunday

18

September 2016

2

COMMENTS

“Viata are suisuri si coborasuri, dar atunci cand ai omul langa tine, in doi, toate isi au o rezolvare.” Interviu cu Ana Maria Branza Popescu

Written by , Posted in Diverse

M-am gandit de multe ori la treaba asta: cum e cand esti primul din lume la ceva. Primul din lume la absolut orice. Adica pe planeta asta unde locuim 7-8 miliarde de oameni tu esti cel mai bun la ceva. Interviul de astazi este primul pe care il fac cu un astfel de om. Un om care este primul la ceva in toata lumea asta. Am onoarea si placerea ca la rubrica “Romania mea” sa stau de vorba cu un om care a facut natia asta celebra in toata lumea. Am intrebat daca vrea sa raspunda la cateva intrebari cu toate ca era in vacanta…a raspuns imediat si apoi mi-a explicat ca asa e ea…”mereu rapida”. Am deosebita placere sa stau e vorba cu unica si inegalabila Ana Maria Branza Popescu.

Pentru noi e “greu” 🙂 Avem niste emotii cu 5 minute inainte de a intra tu pe plansa si apoi cat tine confruntarea. Cum e pentru tine o finala la Olimpiada?

Inainte sa se intample, e un vis. Cat se intampla, se petrece atat de repede ca nici nu apuci sa-ti dai seama ca esti acolo unde ai visat si cand se termina… ei bine, atunci esti prea consumat sa realizezi ca visul s-a implinit. Asaltul proprius zis este ca oricare altul, tu iti doresti sa treci de adversarul din fata ta, nu te gandesti ca esti in lumina reflectoarelor pe care ai asteptat-o 4 ani. Ai un singur gand, acela de a-ti face treaba cat mai bine!

E frumos momentul ala cand esti pe prima treapta a podiumului si canta imnul Romaniei. Cum e pentru tine momentul ala? Ce simti? La cine te gandesti? Ce iti trece prin cap in momentul ala?

Uneori nici nu iti dai seama. Ultima picatura de energie ai consumat-o in timpul meciului. Toata concentrarea si dorinta te-au stors si te gandesti doar cum sa ajungi sa te odihnesti. Apoi, la rece, incepi sa te minunezi. Ai ajuns acolo unde cum mult timp inainte vedeai marii campioni, esti unul dintre ei si nu-ti vine sa crezi. Eu ma gandesc mereu la cei dragi, ma gandesc ca a meritat efortul meu si al lor si… ‘vorbesc’ cu tata. Stiu cat a visat pentru mine, cat si-a dorit si mai ales, cum nu mai poate acum sa ma imbratiseze dupa o medalie cucerita.

ana1

 

De ce exista momente in care ambele sportive renunta la lupta, de comun acord, chiar daca mai sunt cateva secunde de lupta?

Este vorba de tactica. Fiecare sportiv urca pe plansa cu un plan foarte bine definit. Sunt momente in care timpul te forteaza sa schimbi planul sau momente in care fiecare atlet are nevoie sa respire, sa se adune, atunci ‘apelam’ la intreruperea meciului. Sunt si cazuri in care ti-ai dori sa intrerupi si adversarul nu intelege mesajul… atunci o iei de la capat si lupti pentru fiecare tusa.

Care este cea mai emotionanta intamplare prin care ai trecut? Poti sa o povestesti?

Fiecare sfarsit de asalt are o emotie aparte. Pe langa asta, desi nu pare, sunt o tipa emotiva si ‘pielea de gaina’ ma imbraca chiar si in cele mai banale momente.

ana7

Am citit un status la tine pe Facebook in care ii multumeai antrenorului Podeanu pentru tot ce a facut pentru voi. Cat de important este un antrenor pentru tine?

Scrima este sportul in care antrenorul munceste cot la cot cu sportivul, nu da doar indicatii sau sta cu fluierul de gat. Mai departe de asta, dl Podeanu reprezinta pentru mine mai mult decat omul alaturi de care muncesc de 20 de ani. A fost pe rand, mama si tata, psiholog, doctor, mentor… vremurile in care am inceput noi, nu permiteau un staff intreg pentru o echipa tanara, dar dansul a acoperit foarte bine fiecare rol si intainte de toate m-a invatat sa fiu OM.

Care este cea mai buna metoda sa te motiveze cineva?

Sa ma critice! Acelasi lucru s-a intamplat si la Rio. Dupa un individual ratat si citind comentariile aparute, am gasit acea rautate constructiva care ma ajuta pe plansa. E ciudat sa ajungi sa le multumesti celor ce au dat cu pietre la un moment dat.

Imi place treaba asta: “Când îmi doresc ceva, trebuie mai întâi să merit” Vreau sa imi explici mai mult 🙂

Se intampla inca din copilarie. Cand parintii imi trimiteau ‘indemnizatia’ lunara si trebuia sa-mi gestionez foarte bine banutii. Atunci am invatat ca pentru a merita ceva trebuie sa muncesc si fiecare rezultat bun era rasplatit cu un moft.

ana4

“Cu capu’n noriiiiii… la propriu. Exceptionala privelistea… bucurati-va de ea.” Care sunt lucrurile simple de care te bucuri zilnic?

Ma bucura sa vad oameni zambind! Asta inseamna ca nu ne-am pierdut speranta, ca mai avem o sansa! Fiecare zambet este un pas inainte.

Calatoresti peste tot, ai vazut fiecare coltisor din lumea asta si cu toate astea spui mereu “Vreau acasa.” De ce?

Pentru ca acasa este locul meu. Viata unui sportiv de performanta nu este numai lapte si miere. Ajungi in locuri in care nu te-ai fi vazut vreodata, dar vizita ta se rezuma la o camera de hotel si o sala de antrenament. Da, am calatorit mult, dar ca turist sunt foarte ‘saraca’.

ana5

Ai pus o poza cu voi acum un an si una cu voi cu medeliile si ai scris asa: “Prima poza… de aici am plecat! A doua poza… aici am ajuns- dupa 1 AN!

Prima poza este din traditionalul cantonament de inceput de sezon, la Constanta. Purtam speranta in suflet de ani de zile, dar parca de acolo am inceput sa credem si mai mult in noi, in puterea noastra de a fi o echipa si de a reusi.

Ce s-a intamplat intre timp? 115.000 km de mers cu masina/tren/avion. 651 de ore (drum efectiv- fara escale) care sunt echivalentul a 27 de ZILE si putin. *este adaugat si zborul Rio-Bucuresti Se pare ca Sufletel nu se dezvata de acest obicei… ea tot calculeaza ☺ Si daca am terminat concursul, inca isi gaseste de lucru! Sper ca data viitoare sa nu faca o statistica a orele de antrenament si a fandarilor  Acum nu stiu daca e mult sau putin, dar sunt fericita ca am trecut cu bine peste toate!” O sa iti cer ceva imposibil: cat inseamna in cifre o medalie de aur? Cate ore de antrenament? Cati bani investiti? Cate nopti nedormite?

Mie imi este imposibil un raspuns la aceasta intrebare. Pana si Sufletel (Simona Pop) cred ca ar fi depasita. Pot sa-ti spun doar ca medalia de la Rio inseamna visul unei generatii! Lucram impreuna de 15 ani… 10 luni/an suntem in cantonament… 27 zile in zbor… 2 antrenamente/zi… 5 zile/saptamana… Ok, e mult si eu nu sunt buna la statistici. Stiu doar ca atunci cand iti iese poti spune ca ‘a meritat’. Cand nu iese, te ridici de jos, te scuturi si o iei de la capat pe acelasi drum.

ana8

Imi place foarte tare ca spui “meciul vietii” cand te referi la casatoria ta cu Omul tau. Cum e meciul vietii tale?

‘Meciul vietii’ a fost inspirat din povestea parintilor mei. Intotdeauna i-am vazut formand o echipa si muncind impreuna pentru acelasi obiectiv. Pana cand tata a ‘plecat’ i-am vazut construind impreuna. Am fost crescuta in aceasta echipa si dintotdeauna mi-am dorit ca OMUL meu sa fie si cel mai bun coechipier. Ei bine, lucrurile nu se puteau aseza mai bine de atat. Meciul nostru se joaca in reprize scurte si intense, pentru ca partidele in care suntem angajati sunt dese. E frumos in mica noastra lume atunci cand suntem doi si ne place sa furam timp pentru noi.

Am citit asta intr-un interviu cu tine si mi-a placut enorm: „Ar trebui să ne plângem mai puţin şi să facem mai mult!” De ce ne tot plangem? De ce ne place rolul asta de victima?

Ne plangem pentru ca nu ne place sa ne asumam. Asteptam mereu sa faca altii. Avem idei, dar nu si curaj sa le punem in practica. Iar cei ce incearca se trezesc in fata usilor inchise. Nu stiu cat ne place rolul de victima, dar ne-am obisnuit cu el. Suntem delasatori. Solutii? Sa facem cat de bine putem azi, putin mai mult maine si tot asa. Nu poate fi mereu rau!

ana2

“Lumea are nevoie – mai mult ca niciodata – de emotie si de sensibilitate.. pentru ca traim intr-o lume care pare ca striveste emotia si sensibilitatea.” Sunt vorbele lui Razvan Mazilu. Tu de ce crezi ca are nevoie lumea cel mai mult in aceasta perioada?

De liniste, de pace, de armonie. Sunt convinsa ca avem cu totii loc aici, in lumea asta. De ce vrem mereu ce are celalalt?! De ce nu ne multumim cu bucatica noastra de lume…

“Fericirea este aptitudinea de a lasa dezamagirile in trecut si obiectivele pe care ti le doresti atinse in viitor.” Toata lumea vorbeste despre ea…Unii au trait sentimentul, altii nu. Ce este fericirea pentru tine?

Fericirea e atunci cand sufletu-ti zambeste. Fericirea are multe fete si nici nu e pretentioasa, doar sa fii dispus s-o primesti. Un copilas care face primii pasi, un catel alergand in parc, un om care face o fapta buna, chiar si o raza de soare, pentru mine inseamna fericire.

“Se intampla in permanenta minuni in jurul nostru. Noi trebuie doar sa le privim si sa ne bucuram de ele.” Spunea asta Virgil Iantu intr-un interviu pe blog. Care sunt minunile care se intampla in jurul tau?

Viata. Cu tot ce inseamna ea. Am invatat ca atunci cand crezi cu adevarat, minunile chiar se intampla!

ana9

“Il iubesc si pentru ca problemele mele devin problemele lui si invers.”? Care sunt motivele pentru care il iubesti pe omul de langa tine?

Il iubesc pentru ca inainte eram puzzel-ul cu o piesa lipsa. Piesa aceea importanta care le leaga pe toate celelalte.

“Sa ai incredere in celalalt…sa te deschizi in totalitate si sa te abandonezi complet in bratele lui cu siguranta si daruire…sa va lasat apoi purtati de iubire in iubire cu iubire…impreuna… Aceasta este imaginea perfecta a unei relatii complete si autentice.” Tu care crezi ca este imaginea perfecta a unei a unei relatii complete si autentice?

Ti-am spus de imaginea aceea cu parintii mei care formau cea mai frumoasa echipa, aceea este. Viata are suisuri si coborasuri, dar atunci cand ai omul langa tine, in doi, toate isi au o rezolvare.

ana10

Care e starea ta in momentul asta. Ce status ai pune pe Facebook legat de starea ta de acum?

Mic dejun la aer si cea mai buna cafea… cat am asteptat momentul! Si pentru voi, oameni buni, nu uitati sa zambiti… E gratis!

Imi plac foarte tare tatuajele. Care e povestea lui „No matter what, never give up“?

Povestea tatuajului are legatura cu Londra 2012. Competitia care m-a izbit de pamant si care m-a invatat ca tocmai atunci cand iti e mai greu trebuie sa te aduni si sa nu renunti. Daca nu era Londra sa ma invete aceste lucruri, poate nici Rio nu avea ocazia sa-mi implineasca visul!

ana


2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.