VIATA este scurta. Lasati despartirile si iubiti.
Written by Otrava, Posted in Diverse
Am scris despre asta si o sa mai scriu. O sa scriu pana o sa reusesc sa conving macar un om ca am dreptate. Pana cand o sa inteleaga macar un om ca in viata important este sa construiesti. Nimeni nu a ramas in istorie pentru faptul ca a daramat o cladire, nimeni nu a ramas in istorie pentru faptul ca a distrus ceva. Oamenii care au construit au fost mereu cei care au fost in centru atentiei. Ei sunt priviti cu mandrie. Asa e si in viata.
Din goana asta nebuna pe care o avem zilnic suntem dispusi din ce in ce mai des sa inchidem paranteze, sa rezolvam totul rapid, sa tragem linie repede, sa calculam, sa vedem care e clasamentul, daca stat tot timpul pe plus. Viata te invata ca nu e asa. Ca exista suisuri si coborasuri si ca doar impreuna puteti urca. Viata, relatia cu persoana iubita, cu prietenii, cu familia. Totul este un montagne russe. Si cu sigurnata daca incerci sa construiesti ceva alaturi de omul de langa tine..la final cladirea o sa straluceasca. O sa o remarce toti, o sa fie un exemplu pentru toti cei din jur. Orice problema poate sa-si gaseasca solutia in momentul in care oamenii care o pot rezolva vor sa o rezolve. In momentul in care exista vointa de ambele parti, in momentul in care amandoi trag in aceeasi directie.
Trebuie doar sa stie cum sa gestioneze momentele de cadere pentru a se bucura si mai tare de momentele de ascensiune. Dar e uman, e un sentiment pamanetean. Mereu o sa observi din cei 10 nasturi ai unei camasi…singurul nasture care s-a rupt. Oamenii au capacitatea de a scoate mereu raul in fata. Daca un om a facut 10 fapte bune si una rea…toti cei din jurul lui o sa vorbeasca despre fapta rea. E firesc din pacate sa fie asa. Cautam iubirea, ne luptam pentru ea. O gasim si ne dam seama ca nici asa nu e bine. O indepartam rapid. Ne lepadam de in cel mai scurt timp. Pentru ca ne dam seama ca nu asta vrem. Cand e razboi..vrem sa fie pace. Cand e pace… nu ne place. Vrem razboi. Vrem confort…cand il gasim vrem provocare. Si tot asa. Textul de mai jos este perfect. Si apartine unui om la care tin foarte mult.
“Se despart oamenii care nu au curaj, cei care fug de responsabilitati, de situatii grele. Greu este sa rezisti intr-o relatie sa gasesti calea nu fuga (la orice hop). Uneori cand cineva pleaca si il iubesti alearga dupa el altfel candva ai putea regreta. VIATA este scurta lasati despartirile si iubiti.”
“Secretul longevitatii mele este Iubirea. Cred ca suntem pe Pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Iubiti ce vreti, dar iubiti. Nimic nu este mai dezastruos decat infirmitatea inimii.” Radu Beligan
Foto: www.caseyliu.com
Mda..nu sunt de acord deloc,”Uneori cand cineva pleaca si il iubesti alearga dupa el altfel candva ai putea regreta” pentru o iubire e nevoie de doi oameni..iar daca unu alege sa plece ce facem?ne ducem sau tinem cu forta oamenii langa noi?sunt de acord sa luptam cand avem motive sa ne tina impreuna…dar uneori o despartire e mai demna decat compromisuri si sa ne agatam de relatii doar de frica regretelor.Ideal e sa ramana impreuna la bine si la rau..asta nu inseamna ca trebuie sa tragem de relatie cu orice pret.
PERFECT DE ACORD CU TINE!!!
Gresit! Imi pare rau sa te contrazic, dar.. Pana sa ajungi la un moment in care vrei sa pleci, a fost un moment in care ai vrut cu orice pret sa ramai. Insa des se intampla ca din cauza unor mici nemultumiri sau mici greseli, sa devii respingator/respingatoare, si tocmai de aici inainte se defineste termenul de “a tine” la cineva. Pentru ca atunci cand chiar o faci, nu vei lasa niciodata acea persoana sa plece, doar sa fi prea las sa incerci sa ii spui din nou un “te iubesc”, care sa ii readuca aminte de momentele frumoase petrecute impreuna si de tot ce a fost frumos intre voi. Asta se si subliniaza in postarea de mai sus.. Dar na, vorba aceea “omul din greseli invata”, si nu va doresc, dar intr-o zi veti intelege ce inseamna sa tineti cu adevarat la cineva, si defapt cat de greu este sa lasi acea persoana sa plece..
Sunt perfect de acord cu tine . Ai scris exact ceeea ce gandesc si eu .
Imi era dor sa citesc o astfel de postare la tine pe blog 🙂
Foarte foarte frumos ai scris. Sa stii ca pentru un moment, adica cele 3 minute in care ti-am citit postarea, m-am simtit motivata sa lupt si sa fiu mai buna. Din pacate sunt sigura ca dupa alte 3 minute dupa ce am terminat de citit sentimentul de plinatate s-a scurs odata cu ultimul punct. Oricum tin sa iti zic ca scrii frumos si real, din lucruri care le percem everyday numai ca nu gasim cuvinte sa ne exprimam.. Keep up the good writing!:)
You’re quite right.Daca nu te consumi integral in fiinta de langa tine ori daca nu alergi dupa ea cand chiar iubesti,pierzi.Si daca pierzi regreti.Si de la capat
nu sunt deacord cu cele scrise, atunci cand nu mai este loc pt iubire, fugi, viata e una, nu trebuie traita acolo unde nu ne este locul. Iubirea nu se impune, ea este sau nu este!
Mare dreptate…ai surprins esența fericirii, după părerea mea…
Interesant articol in postura in care e si plin de controverse, iar cea mai dura este ca implica capacitatea unui liber arbitru de a anula alt liber arbitru. Pe de o parte, cu totii stim ca orice relatie, dragoste cum o numesc altii, este una de dominare – supunere. Involuntar – ca atunci cand este deja voluntar trebuie sa-ti pui probleme serioase cu privire la propria personalitate – unul dintre parteneri o sa fie condus de celalalt, dar asta nu semnifica ca dragostea este mai redusa, in fapt poate sa denote chiar contrariul.
Pe de alta parte, cand ne gandim ca unul dintre participantii la acest proces a ales sa fuga, trebuie in fond sa ne gandim mai intai la de ce a ales sa fuga si abia dupa aceea sa decidem daca e cazul sa-l urmarim sau sa-l lasam “fugar”.
Sunt un ferm adept al teoriei ca dragostea nu dispare, indiferent de cat de departe fugi. Daca ai avut norocul sa te indragostesti cu adevarat de cineva, atunci indiferent ce s-ar mai intampla in viata vreunuia dintre voi doi, sigur dragostea ta o sa persiste pana la final.
Dar, ce te face sa sa fugi (sau sa fuga) ? In opinia mea este lipsa de asumare a responsabilitatii ce vine la pachet cu dragostea. Dragostea este ca un copil, trebuie crescuta incet incet pana ajunge la maturizare. Multi se blocheaza si fug, de fapt si de drept, de ei (nu de partener) pentru ca sunt complesiti de aceste responsabilitati. Le este frica de ce sau cum s-ar putea schimba viata lor din momentul in care dragostea care o poarta (si o primesc) se maturizeaza.
Aaa, sa nu uitam si de vesnica confruntare dintre dragostea sufleteasca (asa zis pura) si siguranta financiara (asa zis rationala). Multi fug pentru simplul fapt ca dragostea rationala nu le poate asigura dragostea pura, ceea ce in fapt este doar o scuza infantila – paradoxal, aplicata chiar de cei aflati la varste cheie – 28-35 ani.
Nu de putine ori imi aduc aminte de povestile bunicii care ma fermecau si-mi dadeau speranta de a avea candva, privilegiul, sa le traiesc si eu. Poate suna 48ist, dar chiar cred si o sa cred toata viata in acea dragoste pura, indiferent de cate ori o sa ma lovesc de dragostea rationala. Prefer sa iubesc pe o pajiste sub un copac, noaptea la lumina unui felinar, pe o banca privind apusul, pe plaja in lumina rasaritului, decat sa caut vesnic sa fiu iubit intr-un penthouse, tinut de mana intr-un Mercedes, la un pahar de Moet, pe sofa de la Rovere Mobili sau mai stiu eu ce alt cliseu specific “relatiilor de dragoste” marca Mamaia 2014.
Cristi imi place ce ai scris.Eu am deja o anumita varsta si pot sa spun ca omul iubeste cu adevarat o singura data in viata -restul sant iubiri trecatoare-doar credem ca iubim sau credem ca santem indragostiti.Intr-adevar in dragoste unul domina iar celalalt este dominat si poate relatia dintre multe cupluri cedeaza,cel dominat cedeaza nu mai poate,oboseste psihic.Dar in adevarata iubire nu trebuie sa domine nici unul si trebuie sa comunice foarte mult impreuna.
Interesant… Un 48-ist interesant…
Cristi…am citit cu mare interes…ma regasesc in ce ai scris acolo….sper din tot sufletul ca dragostea sa nu dispara indiferent ca suntem despartiti….oricum ce ai scris tu parca as fi scris eu… 🙂
Cristi, sunt total de acord cu ce ai scris mai sus. Sunt total de acord ca iubirea nu dispare niciodata, oricat de mult incerci sa o stingi sa o suprimi. Ma refer aici la dragostea pura, cea care iti aduce implinirea de care avem cu totii atat de mare nevoie..
Cred si ca iubirea exista cu adevarat atunci cand dai totul si te deschizi pentru a vedea tot ce e mai bun din omul de langa tine. Si da, sunt pentru iubirea aceea sincera, fara regrete, fara lucruri materiale.. Iubirea care te face sa tresari dimineata cand deschizi ochii si te linisteste noaptea inainte de culcare, acea iubire care te ghideaza si iti insenineaza viata.
Un bun prieten mi-a spus candva “am tot ceea ce imi doresc, toti banii din lume, dar sufletul mi-e gol, nu ma bucur de nimic si am uitat sa zambesc”. In final, tot ce conteaza este linistea si iubirea imensa pe care o putem darui..
Iar responsabilitatea inseamna, parerea mea, daruirea completa 🙂
Permite-mi sa nu fiu de acord, mai ales cu fraza asta:”Se despart oamenii care nu au curaj, cei care fug de responsabilitati, de situatii grele.” E foarte simplu sa judeci, sa condamni, sa critici oamenii fara sa cunosti ce-a fost cu adevarat in sufletele lor, fara sa stii ce i-a determinat sa nu mai fie impreuna.E foarte usor sa emiti rationamente marete, teorii despre sentimente inalte.Dar nu e atit de simplu sa mentii vie flacara unei relatii. Si nu, nimeni nu-si doreste sa se desparta, fiecare om care iubeste se tine cu dintii de relatie pentru ca mai crede ca poate construi ceva. Despartirile dor cumplit. Dar sint situatii in viata cind o relatie ii distruge pe ambii, cind pur si simplu simti ca cobori pe o spirala autodistructiva. Si, ca replica, o sa redau si eu cuvintele unui mare om-Octavian Paler: “Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât.”
Subscriu 🙂
🙂
off DESPARTIRE!!!
da ,se despart oamenii care nu au curajul de a fi ei insisi ,zic eu.oamenii care uita ca iubire in sine este o responsabilitate.si de aici pleaca tot.odata asumata de ambele parti,incepi si construiesti impreuna, nu de unul singur.exista rezolvare la orice problema daca amandoi trag in aceeasi directie asa cum ai zis. dar aici e nevoie de iubire ,de iubirea pura si sincera ,de acea iubire care are la baza respectul,grija,resposabilitatea si cunoasterea.restul sunt scuze.despartirea e despartire.
:O bro cata istorie stii tu… =))
m-ai convins !!!!!!…si ?? aproape oriunde,orice si cu oricine ai vrea sa “construiesti” in “romanica”…..este supus esecului….distrugerii….as zice in completarea “inscrisului tau..”viata e scurta ,lasati “distrugerile” si traiti !!”
aici la noi acasa esti in “trend” daca distrugi, oameni, sentimente, profesii, intimitati…in general tot ce tine de “bun simt” si mai ales tot ce tine de “respect””….ce sperante sa mai ai cand orice “constructie” incepi…se transforma in “ruina” prin bunavointa celor “oameni”din jur..!!
vad cupluri care au pornit prin a se iubi….care nu se lasa pana nu se distrug pur si simplu..se desfiinteaza ca oameni unul pe altul, vad institutii in care orice “inteligenta ” trebuieste distrusa cand ridica un pic capul pe principui” toti mai prosti ca noi”‘…vad bussines-uri care incep si sunt distruse de “concurenta” incapabila dar bine infipta politic , vad ….vad distrugerea “bunului simt”…vad “otravirea” sufletului si a mintii…si de ce ??? ca e mai greu fir-ar sa fie sa faci rau decat sa zambesti…dar la asta ne-a adus “involutia” umana!!!
asa se pierde speranta, increderea….si nu mai vrei sa construiesti nimic, nici sentimente ,nici afaceri si astepti sa-ti treaca “timpul si viata”….si ….!! eu nu am trait mari “distrugeri” nici in practica, nici sentimental dar, mi-au” otravit “” viata cele din jurul meu, ca in tarisoara asta …ne “desfiintam” de atata ura si faradelege…nemotivata de cele mai multe ori !!
eu iubesc draga OTRAVA..si viata si pe omul de langa mine dar…in jur….furtuna …uragan….!!
citesc “pe tine ” ca traiesti in lumea frumoasa , printre oameni de cultura si de cult al respectului si la tine in suflet si-n casa e frumos dar…si tu iesi pe strada si intri in magazine si stai in parc pe banca si…ce auzi ???
si te-as mai intreba ceva …tu VORBESTI cu noi cei care mai comentam pe la inscrisurile tale ?? sau …doar zambesti ??!
Intersant articolul , dar numai e ce a fost candva cand lumea chiar se iubea . Acum totu este in $$ toate vor bani si viata buna sa nu munceasca . Rar mai gasesti o femeie decenta , restu sunt curve .
Acelasi lucru as putea spune si despre barbati… Rar mai gasesti unul decent 🙂
In legatura directa: http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/06/maturitate-si-curaj.html
1. Dragoste cu de-a sila se numeste viol si este pedepsit de catre codul penal. Din pacate, pentru moment, doar violul fizic, nu si cel psihic, nu si agresiunea si violenta psihica, pentru ca e cu mult mai greu de demonstrat.
2. Cand persoana de langa tine nu mai este fericita cu tine, cea mai mare dovada de iubire, este s-o lasi sa plece, in nici un caz sa o tii langa tine. Sa o tii langa tine este dovada de egoism, care nu mai are nimic de-a face cu iubirea, ci cu orgoliul si vanitatea.
3. O persoana care iubeste nu poate simti dorinta de a pleca de langa persoana pe care o iubeste decat daca se intampla lucruri mult prea grave intre cele 2 persoane si nu orice poate fi rezolvat doar prin iubire. Din pacate, pe langa inima mai avem si creier, care nu functionaza pe aceleasi principii cu inima.
4. Asta nu inseamna ca sustin ideea ca la cea mai mica problema sa dai bir cu fugitii. Sunt de acord ca e lasitate. Dar sunt momente, cand oricat de mult iubesti si oricat de mult suferi, e mai bine sa pleci / sa lasi persoana iubita sa plece, atunci cand cuplul nu mai face bine niciunuia dintre protagonisti.
…toti vorbiti despre dragoste, asta conteaza cel mai mult…
Lipsa unei iubiri nu face decat sa creeze o stare de frustrare, dar lipsa dorintei de a lupta pentru iubirea ta te face un las
foarte adevarat,dragostea nu va disparea cu toate ca persoana iubita nu este langa tine.A plecat,unde?d ce?va ramane in sufletul meu pentru totdeauna.
Meme,nu stiu in ce cercuri te invarti tu,dar sigur nu ai cautat unde trebuie.EXISTA ffff multe femei decente,sincere,de calitate! Si da,sunt pro lupta pt ceea ce iubesti,doresti.lupta cu mainile curate,dar lupta pana cand nu mai ai nimic de pierdut!:-)
Stiu ca primesti zeci de astfel de mesaje zilnic dar nu m-am putut abtine sa nu iti scriu si eu unul :)) . Imi place foarte mult felul in care scrii .. si de fiecare data cand citesc cate o postare de-a ta, nu ma pot opri pana nu am terminat . Am recomandat blogul tau si prietenilor mei .
De fiecare data cand am chef sa citesc o chestie faina intru aici si mai arunc un ochi la ce ai mai postat . Cred ca nu mai are rost sa iti spun ca faci o treaba extraordinara; faptul ca primesti astfel de mesaje e dovada ca oamenii apreciaza ceea ce faci si te respecta pentru ca te dedici atat de mult acestui lucru . Oricum .. sper sa citesti mesajul si sper ca ti-am inveselit ( macar putin ) ziua . ^_^
Nu te desparti de cineva atunci cand nu il mai iubesti, il vei uri mai tarziu. Desparte-te de cel pe care il iubesti si care te iubeste atunci cand constati obiectiv ca relatia voastra este compromisa, nu mai functioneaza desi s-au facut toate incercarile posibile. In felul acesta iubirea ramane imprimata in memorie si departarea fizica a celor doi poate rezolva acele probleme pe care apropierea nu le-a putut rezolva. Dupa un timp, in cazul meu 4 ani, relatia poate renaste pentru ca iubirea exista inca si nu a fost stirbita de certuri, reprosuri, resentimente, ura.
Mi-a placut foarte mult punctul tau de vedere, dar daca reusesti sa termini o relatie care nu iti facea bine, eu cred ca esti curajos, nu las. Fie ca iubesti sau nu persoana la care renunti, iti este greu. Orice despartire, orice rupere de o persoana este grea si dureroasa. Eu cred ca este o prostie ca lumea sa creada ca iubirea apare doar o data si tine pana la capat. Iubrea dispare treptat, amintirea nu. Omul este creat pentru a se vindca, atat in trup cat si in suflet. Poti iubi de mai mute ori in viata, chiar daca o faci diferit si cu intensitati diferite. Nimeni nu poate trai, in opinia mea, prima iubire de doua ori. Nimeni nu poate simti acelasi lucru pentru persoane diferite. Iubirea apare si se transforma diferit, totul depinzand de cei doi( asta daca nu iubesti singur si speranta nu iti da pace). De aceea lumea are teorii de prima iubire, dragostea la prima vedere, iubirea adevarata si etc…pt ca lumea le-a trait si inteles diferit. Sentimentele acestea ne fac viata frumoasa. Si da, cand avem confort ne dorim provocari. Cand avem provocari vrem liniste. Mereu vrem ceea ce nu avem. Trebuie doar sa acceptam ceea ce avem, cred ca asta este cea mai grea lupta pe care omul trebuie sa o invete. Continua sa scrii si sa analizezi in jurul tau, continua sa speri, dar nu te alatura diferitelor clisee sau citate ale unor oameni celebrii. Esti diferita de ei, traiesti diferit totul, desi este acelasi sentiment in mijloc. Daca cineva e fericit, ramane in relatie, daca nu, incearca sa fie fericit. In cazul in care nu poate, pleaca, viata e scura, tre sa cautam iubirea in alta parte daca nu o avem langa noi. Degeaba suntem iubiti… daca nu iubim… Ne-am nascut in primul rand sa iubim, iar mai apoi, daca avem noroc, sa fim iubiti.
Foarte bine comentat. ☺
M-am nascut fata…. ca toate celelalte,cand am fost mica,am croit hainele papusilor cu care ma jucam…am crescut,m-am catarat in copaci si am devenit baietoasa,si mi-a placut asa…m-am simtit mai dura…am mai crescut,indeajuns de mult sa apara el….cu el am construit mai departe castele de nisip pe plaje imaginare,am mobilat si schimbat planul casei de vis in multe nopti tarzii,inghesuindu-ne in patul meu de o persoana.Mereu am spus,atata timp cat putem dormi intr-un pat de o persoana(si am facut asta ceva vreme),ne iubim.A trecut timpul,am schimbat patul de o persoana,ne-am iubit in continuare…eu am gasit calea…sa fug..in loc sa stau in momentele mai grele,am fugit…montagne russe-ul meu s-a oprit,dar a uitat sa urce… si dupa ce l-am dezmembrat piesa cu piesa,m-am uitat in sus,fiindu-mi dor sa fiu din nou acolo.Dar cand eu am fost cea care a desfacut centura de siguranta,cum sa mai urc din nou in el? Ei bine,iubirea a venit si mi-a dat o palma zdravana peste fata…..asta,si un sarut pe frunte din partea lui 🙂 eu inca nu m-am iertat,si ma lupt cu mine zi de zi,judecandu-ma aspru.Dar atata timp cat el a facut-o,ma trezesc in fiecare dimineata fericita,construindu-mi scara pana la cer si inapoi… nu mai vreau in montagne russe… ma dau in leaganul vietii,cu siguranta ca el va fi mereu langa mine,sa ma impinga tare pana ajung la cer,sa ma incetineasca atunci cand ametesc,iar cand,intru-un final,ma voi da jos,sa ma tina de mana!
O fraza zice:”cand dragoste nu e nimic nu mai e!”Atunci cand faci totul pentru persoana la care tii si nu vrei sa o perzi crezand ca asta ar fi cel mai greu pe lumea asta se intampla un singur lucru;ne pierdem pe noi insine fara sa stim ca si noi avem valoare…!Poti iubi pe cineva dar daca el nu mai are acelasi sentimente de iubire pentru tine din iubire il lasi liber…si poti sa il iubesti in tacere pana intr-o zi cand esti vindecat…dar vindecarea vine nu prin trecerea timpului ci prin iubire…!Am iubit cu toata inima mea si a fost un moment in care persoana iubita imi refuza iubirea si imi arata in diverse moduri..si poate in cele mai injositoare moduri..alunganduma ca pe un caine di patu conjugal ca ma ingrasasem foarte mult dupa nasterea copilului care era rezultatul iubirii…am stat 11 ani si in toti acesti ani mi-a aratat ca nu mai are sentimente si cei mai reci ani au fost 4 ani in care statea in aceiasi casa frumoasa dar fiecare in camere separate…iar eu am continuat sa il iubesc…IN TOT ACEST TIMP RECUNOSC EU NU EXISTAM NU IMI DADEAM NICI O VALOARE…a sosit o zi in care Dzeu a vrut sa renasc din propria cenusa…am plecat sa muncesc departe de casa…pentru prima data dupa 11 ani ma privesc si imi spun :Vreau sa redevin femeia care eram inainte sal cunosc pe el..omul iubit…MULTUMESC CERULUI M-AM VINDECAT NU PRIN TRECEREA TIMPULUI CI INDRAGOSTINDU-MA PENTRU A DOUA OARA IN VIATA!!!Poti sa scrii pui cat crezi dar intr-o zi te vei convinge ca:Unde dragoste nu e nimic nu mai e!!!se zice ca este un bine sa suferi din lipsa iubiri decat sa stai cu ura langa tine….!
Hitler a distrus multe si a ramas in istorie :))
Am gresit! Stiu asta acum! Atunci mi se parea ok ce faceam. Cineva a reusit sa’mi “spele mintile” inainte sa apara el! Ne’am cunoscut si a fost dragoste la prima intalnire! Niciunul din noi nu ar fi trebuit sa fie in acel moment acolo! Cu toate astea am mai pastrat legatura cu cel de dinainte! Banuia, a aflat, nu mi’a zis, s’a inveninat! Cand mi’a zis era deja prea tarziu! Din pacate eu am constientizat toxicitatea si manipularea primei persoane fix cu o seara inainte sa imi spuna ca vrea sa ne despartim! (povestea este mult mai lunga) Ideea de baza este ca degeaba incerc eu de o luna sa ii explic ca am fost cea mai proasta persoana, degeaba incerc sa ii explic ca eu langa el ma vad inca multi ani de acum inainte ca el l’a luat pe nu in brate si…nu a ramas! Nu il intereseaza ca sufera… isi gaseste alinarea in bratele alteia… nu a vrut sa incerce sau sa riste sa’mi mai dea o a2a sansa! A zis doar pa… Eu nu as putea face asta! Eu mereu incerc sa salvez relatia in care sunt indiferent cine a gresit! Ma bucur sa vad ca mai sunt si altii care gandesc ca mine! Ma uit in jur si din pacate sunt prea putini dar…mai sunt! Sper ca pe viitor sa creasca numarul celor care gandesc asa! 😀
Am incercat sa fac tot posibilul sa extrag mesajul transmis de cuvintele tale.. Adevarul este insa ca.. e ceva banal.. Amuzant este ca ma aflu intr-un moment de cumpana in viata mea dpdv relational si personal si am primit acest link cu textul tau in speranta ca va misca ceva in mine.. Imi asum poate o lipsa de sensibilitate mai mare decat in alte dati insa cuvintele tale au trecut pur si simplu pe langa mine.. Nu voi dezvolta mai mult decat trebuie pentru ca nu vreau sa stirbesc in niciun fel imaginea bine conturata a personajului tau cu perioada mea proasta.
Voi mentiona doar atat referitor la declaratia ta. “Nimeni nu a ramas in istorie pentru faptul ca a daramat o cladire, nimeni nu a ramas in istorie pentru faptul ca a distrus ceva”?
Sunt destul de sigur ca mai multi oameni care au distrus lucruri sunt cunoscuti in ziua de astazi decat cei care le-au construit.. Incepand cu Hitler, Stalin, Attila, Caligula, Heinrich Himmler, Osama bin Laden, inclusiv Vlad Tepes..
Din nou sunt destul de sigur ca nu-mi aduc aminte cine e arhitectul sau cel care a construit Burj al Arab, Burj Khalifa, sau orice alta minunatie a secolului nostru, insa stiu cine a doborat turnurile gemene. (vorbesc aici de principiu nu de faptul ca poate a fost Osama sau poate a fost statul american)
Viata, da, e scurta. Si nu au rost regretele. Sau frica. Dar cind te inghite frica, nici nu poti sa te bucuri de dragoste. Si stai paralizat si nu te poti misca.
Este frumos ce spui tu, dar faptul că mesajul a fost frumos împachetat nu redă și diversitatea poveștilor din viața reală pentru că oricât de frumos este să iubești, lupți, dar există ceva care te pune în fața unei alegeri dificile, ceva ce desparte viața de moarte sau invers. Atunci, nu mai poți vorbi doar în termeni de “iubești și lupți”, nu poți călca pe cadavre, nu? Iubirea s-ar construi pe nisipuri mișcătoare, pe nefericirea cuiva sau pe o viață umană. Așa că te întreb eu daca putem idealiza această luptă? Poate fi condamnat omul dacă își sacrifică iubirea? E realitatea, nu o legendă în care vine cineva, scutură o baghetă și totul devine mai ușor. Da, sunt situații în care lupți, nu fugi, dar există și multe variații pe tema asta. Idealizarea nu ne aduce mai aproape de asumarea realității cotidiene, dar nici chiar de vindecarea propriilor răni.
Cumva, cred ca e un lucru care ne scapa…
Oamenii sunt manati de dorinte ( e drept de fiecare data ne dorim ceea ce nu avem).
Exista mai multe niveluri de dorinte. Piramida lui Maslow e unul dintre exemplele care exprima aceasta idee.
Nu poti cere cuiva sa urce sau sa coboare dupa bunul tau plac.
Cu cat urci, cu atat sunt mai putini oameni acolo.
Majoritatea sunt la baza.
Cineva care a urca o treapta, nu poate intelege sau iubi decat pe cei de pe o treapta inferioara si in acelasi timp aspira la mai mult.
De aceea si iubirea adevarata nu este decat de sus in jos (vezi Doamne Doamne care ne iubeste pe noi, iar noi aspiram la El, fara sa putem sa-l intelegem sau sa-l iubim cu adevarat).
De aici apar cumva si conflictele si neintelegerile.
It’s just the way life is…
Ne scapa… raspunsul la intrebarea: DE CE? 🙂
E frumos ce ai scris…dar nu sint de acord…daca dragoste nu e atunci nu are rost,dupa aia vine ura.Viata si asa e scurta…..!!
Exista o problema … pe cine sa iubesti ? Nu mai vrea nimeni sa fie iubit. Ca sa gasesti calea cu acel “el”trebuie sa si ai cu cine. Uneori suntem nevoiti sa inchidem unele usi nu din mandrie , ura sau indiferenta ci pur si simplu ele nu mai duc nicaieri.
Articolul parcă a fost scris pentru mine…Bun… și dacă te afli în situația celui care a fost lăsat, care trebuie sa se descurce singuri cu dragostea lui și a celor doi? Cum pot eu sa conving o persoana care mă iubește și pe care o iubesc de faptul ca viața trebuie trăită așa cum știm și vrem noi și ca nu trebuie sa se simtă constrâns de nimic?
Nu vreau sa alerg, chiar nu se merita!! De ce sa alert dupa o iubire daca el s-a dovedit a fi un fals, o umbra..?! Daca s-a rupt acel nasture de zece ori si tot de atatea ori am avut grija sa-l cos la loc, asta nu inseamna ca e la fel ca-nainte! Eu m-am indragostit de acel om care stia sa aiba grija de valori, de bunatate, de viata frumoasa! Nu vreau sa alerg dupa unul pe care Eu il iubesc si cu bune si cu rele, iar el sa nu aprecieze absolut nimic. De ce sa alerg dupa unul in fata caruia am fost doar proasta, retardata, gunoi, jalnica, zdreanta penala , femeie barbat…care nu poate face copii din cauza unei probleme de sanatate,Si care intr-un final a luat si bataie pan LA spitalizare?! De sa alerg dupa o iubire care intr-o buna zi va disparea datorita acelor nasturi cusuti cu dragoste de mine, dar sfatiati de o fiara, de un animal, care si- a dat seama ca a credit, dar doar cand si-a vazut opera. Animalul si-a atata adevarata fata intr-o singura noapte si ultima…. Nu se merita!!! Mergem mai departe….greu, dar invatam…. ASA ca.. Eu cine de ca nu se merits! Dragoste cu sila nu se poate, indiferent cine pleaca si care-i motivul plecarii!
VIATA ESTE SCURTA. LASATI ORGOLIILE SI IUBITI!
Tags
Arhiva
Recent Posts
Pages
Comments
Archives
Spam Blocked
Categories
Categories
Categories
Pages