BLOGU LU' OTRAVĂ

Thursday

1

December 2016

2

COMMENTS

“E nevoie de mai multa empatie, mai multa intelegere a oamenilor fata de ceilalti, mai multa constientizare a fiecarui om, a faptului ca locuiesc in aceeasi oras, in tara asta, si sunt oameni ca si el, cu aceleasi nevoi, cu aceleasi griji, bucurii, necazuri si empatie.” Interviu cu Mihai Calin

Written by , Posted in Teatru

Este cel mai de bun simt actor pe care il stiu, este extrem de talentat, a jucat pe aceeasi scena cu Dinica, Moraru si Beligan, a jucat in cel mai nou serial HBO, “Valea Muta” si este unul dintre oamenii care a facut istorie la cel mai tare post TV din Romania. Doamnelor si domnilor la “Romania mea” am onoare sa stau de vorba cu unul dintre actorii mei preferati…Mihai Calin.

Ai fost mereu un om modest, politicos, amabil, de bun simt, in banca lui. Cum ai reusit sa ramai asa indiferent de momentele prin care ai trecut pana acum?

Se poate spune ca în general sunt și asa, dar sunt unii care au spus de-a lungul vremii că sunt și arogant, și dornic de a fi în centrul atenției, mai putin modest, cred ca au fost și momente de-astea. Dar în general, știu cât de greu este să faci un lucru de valoare în meseria mea. Și atunci, cred ca iți trebuie un pic de umilință în fața meseriei, în fața colegilor și să iți vezi de treabă, fără să te dai mare, până nu faci ceva.

Andi Vasluianu spunea intr-un interviu ca “Iubirea adevarata vine chiar in liniste si e ca… o mangaiere de mama.” La tine cum a venit?

Depinde de care iubire, exista mai multe feluri de iubire… există o îndragostire mai de tinerețe, mai adolescentină, exista o îndragosire a tânărului adult, care și ea se poate spune ca este năvalnică și o experiență fundamentală a vieții. Există mai multe tipuri de iubire. Iubirea de mama vine natural, vine firesc, ieși din ea și esti o parte din ea și o conștientizezi foarte rar în copilarie și mult mai tarziu, o constientizezi cu adevarat, ca tânăr adult. În general copiii nu prea se gândesc la părinti foarte adânc și nu prea își dau seama ce înseamnă iubirea de părinte, decât atunci cand îi pierd. La mine, iubirea adevarată a venit într-un restaurant.

Citeste si: “Cred ca esential in viata e sa stii sa te bucuri de detalii.” Interviu cu Rodica Lazar

Am citit un interviu cu tine si povesteai despre prima data cand ti-ai vazut sotia. Cum a fost intalnirea cu Silvia?

Prima oară când am văzut-o pe Silvia eram într-un restaurant, mâncam la pranz, și am vazut o tânără la o masă, cu un bărbat. După multă vreme, am aflat că nu era prietenul ei dar nu are importanță. Eu m-am tot uitat la ea pentru că îmi plăcea foarte tare și ea a sesizat dar ea nu mă plăcea, mă considera arogant, mă vazuse pe la TV. După câteva luni, am reîntâlnit-o în facultatea de teatru unde eu eram asistent și ea era studentă la coregrafie iar atunci mi-am dat seama că este acea persoană pe care o văzusem cu câteva luni în urmă, puțin schimbată, iar atunci am facut cunoștință.

45

Vorbeam zilele trecute cu Rodica Lazar si imi spunea cat de mult inseamna Dora pentru ea. Cum este relatia ta cu Matei?

Matei, daca spui că e viața ta, este iarăși un clișeu. Soția mea și copilul meu sunt singurele persoane de pe lumea asta pentru care mi-aș da viața. Cu Matei discut așa cum discuta Caramitru cu Mălăele câte lună și-n stele, dar cred că mai adânc ☺. Îmi petrec mult timp cu el.

“Lumea are nevoie – mai mult ca niciodata – de emotie si de sensibilitate..pentru ca traim intr-o lume care pare ca striveste emotia si sensibilitatea.” Sunt vorbele lui Razvan Mazilu. Si cred ca are mare dreptate. Tu de ce crezi ca are nevoie lumea?

Eu cred că cel puțin în lumea noastra, e nevoie de mai multa empatie, mai multă înțelegere a oamenilor față de ceilalți, mai multa conștientizare a fiecărui om, a faptului că locuiesc în aceeași oraș, în țara asta, și sunt oameni ca și el, cu aceleași nevoi, cu aceleași griji, bucurii, necazuri și empatie. Înțelegerea faptului că celălalt e la fel ca tine și că merită puțină considerație, ajutor și înțelegere.

Citeste: “Lumea ia (de bun) cu prea mare usurinta ce i se ofera.” Interviu cu Radu Afrim

Traim niste vremuri tulburi. Vremuri in care valorile care ne sunt prezentate ca valori sunt de carton. Ai spus foarte frumos intr-un interviu ca “În vremurile noastre, de zgomot și furie, teatrul aduce alinare și speranță. Cum ne ajuta teatrul?

Pur și simplu, la fel ca și o carte. Intri într-o altă lume, intri într-o sală, se stinge lumina și se creează prin actori, prin muzică, prin lumină, o alta realitate, o alta lume. Astfel, pentru o oră și jumatate, tu, spectatorul, intri într-o altă lume, într-o altă realitate. Iar la sfârșit, dacă esti suficient de generos si te lași purtat în lumea aia, nu are cum să nu îți influențeze gândurile, emotiile. Dacă ești suficient de generos, măcar câteva minute după ce iesi de la spectacol și te gândesti la ce ai vazut, ceva în tine se schimbă un pic.

63

Ne pierdem in detalii si de multe ori uitam esenta. Care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata?

Aici e diferit pentru fiecare. Spun ce conteaza pentru mine – adevărul, frumusetea, iubirea, lucruri care devin oarecum clișeu prin folosirea lor repetată și inadecvată de multe ori. Dar mulți dintre noi trecem pe lângă ele și nu ne dăm seama cât sunt de importante, adevărul, libertatea, pur si simplu … renunțam la ele foarte usor.

Esti un actor care a avut sansa sa joace atata cu Dinica, Moraru sau Beligan dar si alaturi de generatia tanara. Dragomir din Napasta, in regia lui Radu Afrim, mi se pare un rol foasrte bun. Cum lucrezi tu cu tine acasa ca sa iti iasa atat de bine?

Pai așa dau și o mică poveste din Alexandru Giugaru, care a fost un mare actor, mai bătrân decât Beligan, a jucat în multe spectacole celebre și a fost întrebat cum a făcut un anumit rol iar el a zis: eu am acasă în curte niște găini și când gătesc, iau găina, o tai, o opăresc și după aceea încep să o jumulesc, și jumulesc găina pană cu pană și uite așa îmi fac rolul. Pur și simplu te gândești la el, nu numai la teatru, pe stradă, acasă, citești textul, îl recitești și te gândești la el. Te pui în situația aia, încerci să ți-o imaginezi și gândindu-te preocupat, mintea ta se duce în zona aia și îți vin tot felul de idei.

Citeste:  “Iubirea adevarata vine chiar in liniste si e ca… o mangaiere de mama.” Interviu cu Andi Vasluianu

Spuneai intr-un interviu ca: “După mai mult de două ore de concentrare, simți că revii cu picioarele pe pământ. Te simți ca un burete stors, simți un gol.” Actorii au alte trairi decat oamenii de rand? Cum esti cu o ora inainte de spectacol?

Nu cred că au alte trăiri decât oamenii de rând, numai că noi aducem pe scena trăiri puternice, pe care în viata de zi cu zi le ai destul de rar. Noi trebuie să ne gândim la bucurie, la tristete și la necazuri destul de des. Oamenii de obicei nu prea vorbesc despre boala, despre moarte, sunt lucruri neplăcute și ei le evită. Noi, pe scenă, sau când facem un rol trebuie să ne gândim la lucrurile astea și sa le luam destul de personal, asta te umple și dupa te stoarce. Iar înainte de spectacol ești un om absolut normal, vii la serviciu, dar trebuie sa fii foarte concentrat, trebuie să ajungi cu o oră înainte să îți dai la o parte toate gândurile de pe stradă și să te gândesti foarte concret la ce ai de făcut, ce se întamplă cu personajul tău, de ce ești acolo… întrebările de bucătărie ale actorilor, ca să te poți concentra.

Stefan Iordache spunea ca “Femeia este cea mai mare minune pe care a lasat-o Dumnezeu pe Pamant. Ea alege, ea cheama, cucereste si domina!” Ce este femeia?

Sunt de acord cu Ștefan Iordache!

1

„Sunt actori care-au luat un Gopo și nu pot supraviețui“ Cine e de vina pentru asta?

În general, domeniile astea care sunt neproductive, mă refer la învățământ, sănătate, cultură, întotdeauna au fost neglijate. Din păcate, decidenții din ultimii 25 de ani de la noi au fost în majoritatea lor niste oameni care nu au nicio legatură cu știinta, nici cu cultura, au fost niște găști de politicieni care s-au ales acolo reprezentanți, au facut legi pentru ei, după chipul și asemănarea lor și, din pacate, nu ai cum să ai pretenția de la un semidoct sau de la niste hoți pe doctorate să aprecieze niște domenii ca învățământul, sănătatea și cultura, care sunt fundamentale pentru un popor, sunt mai importante decât metalurgia, agricultura și aparărea, pentru că dacă cele de mai sus sunt la pămant, nu ai ce sa construiești dintr-un popor.

valea-muta_mihai-calin-2valea-muta_mihai-calin-3

Cat a contat in cariera ta faptul ca ai avut parte de o expunere buna la TV?

A contat, m-au vazut mulți de prin `95-`96 cu PROTV-ul, dar eu oricum am privit televiziunea ca o chestie pasageră, am făcut din când în când proiecte, dar partea cu teatrul mi s-a părut cea mai importantă, de care m-am ținut fără întrerupere. Dar e un lucru care nu poate fi contestat, și anume că expunerea la TV te face cunoscut, am încercat în general să selectez lucrurile, sa nu fac orice.

Citeste si: “Ii sfatuiesc pe cei care se plang de job-urile pe care le au sa inchida ochii si sa-si dea seama pana la ce varsta se vad facand meseria aia.. sa lupte pentru crezul lor.” Interviu cu Marius Manole

Exista oameni care se plang pentru ca nu au un job care sa le aduca satisfactie. “Ii sfatuiesc pe cei care se plang de job-urile pe care le au sa inchida ochii si sa-si dea seama pana la ce varsta se vad facand meseria aia.. sa lupte pentru crezul lor.” Sunt vorbele lui Marius Manole. Ce ii sfatuiesti pe cei care sunt nemultumiti de cam tot ce fac in general?

Să schimbe, să facă altceva.

8

Stiu ca a avut mare succesc in Elveția, Germania sau Suedia – Schneider & Schuster si mai stiu ca esti foarte legat de rolul asta. Cum e piesa?

Mie îmi place foarte tare, e una din piesele pe care le joc cu cea mai mare plăcere de multă vreme încoace. E vorba de doi actori evrei care trec printr-o multime de întâmplări mari din secolul trecut, se refugiaza de nazisti în Rusia, acolo ajung tot în lagăr pentru că dau de alți demenți, comuniștii, și sunt vânturați de colo-n colo dar sunt legati de pasiunea pentru teatru și de umor. Mi se pare foarte actuală, este un semnal de alarma în vremurile astea să nu uităm ce s-a mai întâmplat, că e bine să citim istoria, să vedem ce a fost acum 50 de ani, 100 de ani, că dacă nu, ea se repetă și facem aceleași tâmpenii.

Istoria se repetă pentru că oamenii nu au informații, ignoră istoria, se lasă furați de lucrurile imediate, salariul meu, mașina mea, excursia mea, vacanța mea, nu prea îi interesează alte lucruri și când nu ești atent la ce se întamplă în jur si nu participi, mai devreme sau mai tarziu, te calcă istoria și nu știi ce te-a călcat. Este unul dintre acele spectacole care încearcă să schimbe ceva în spectator, puțin, o bucățică, chiar este o replică a finalului anilor `30 … că se pregatește un război mai mare decât cel care a fost și toata lumea traiește ca și cum nu ar știi ce s-ar pregăti. Cafenelele sunt pline, intelectualii se distrează cu discuții mărunte și o sa se întample ceva dar pe nimeni nu interesează.

Mai multe detalii despre spectacol gasiti AICI.

Foto: Adi Bulboaca


2 Comments

  1. Beatrice Alina
  2. Cornelia

Leave a Reply to Beatrice Alina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.